Soțul meu crede că fecioria mea şi felul de a fi l-au apropiat într-un fel de Dumnezeu, faptul că am fost cuminţi l-a ajutat să se regăsească
Cei care și-au păstrat fecioria până la căsătorie ştiu cât e de greu în unele momente, ştiu prin câte ispite am trecut, de câte încercări am avut parte, cât de imposibil părea câteodată…
Eu şi soţul meu D. am fost destul de greu încercaţi în acest sens, dar până la urmă am reuşit. Şi ne bucurăm în fiecare zi împreună pentru că am reuşit. Când ne-am cunoscut, soţul meu făcea parte dintr-o grupare religioasă. Era creştin ortodox botezat, dar între timp se rătăcise. Mi-a fost destul de greu să îl fac să înţeleagă cât e de importanta fecioria până la căsătorie. „Amicii” şi mentorii lui făceau totul pentru ca să-l convingă de contrariu, deoarece ştiau că astfel nu vom fi niciodată împreună, astfel eu cădeam în păcat… şi el rămânea tot cu ei.
Numai Dumnezeu ştie cât ne-a fost de greu din toate punctele de vedere. Dar astăzi, soţul meu, prin mila lui Dumnezeu şi rugăciunile Maicii Domnului s-a întors în Biserică. Nu uită să-mi amintească şi să-mi mulţumească pentru că „am fost cuminte până la capăt”. Acum el e foarte conştient cât de importantă a fost şi este în viaţa noastră de familie binecuvântarea Tatălui Ceresc, cât har, spor, câtă pace, linişte, dragoste, înaintare şi mulţumire urmează acestei binecuvântări.
Numai cei care şi-au păstrat fecioria până la căsătorie ştiu. Numai aceştia s-au bucurat nemăsurat de Taina Cununiei. Astăzi soţul meu dă mărturie despre păstrarea fecioriei şi încurajează tinerii (de câte ori are prilejul) să trăiască împreună cu binecuvântarea lui Dumnezeu pentru că astfel toate se schimbă.
Am mai observat ceva – acest lucru mi l-a spus şi mama, încurajându-mă să fiu cum e normal, fecioara până la căsătorie – soţul meu mă respectă şi mă admiră într-un mod aparte. Niciun bărbat nu s-a mai comportat aşa cu mine vreodată. Şi nici nu avea cum. Pentru că nu îl interesăm în întregime (spiritual, fizic şi sufleteşte). Un băiat care ştie ce vrea, un băiat care are o educaţie şi unele principii, va şti să valorizeze, să aprecieze, să aștepte. Va şti că aşteptarea nu a fost în zadar. La fel va şti şi fata. Deoarece după căsătorie, altfel lucrează Dumnezeu, altfel merge relaţia, oricâte încercări ar apărea. Şi mai mult decât atât, soţul meu are încredere în mine, pentru că ştie că am fost şi sunt cuminte. El crede că fecioria mea şi felul de a fi l-au apropiat într-un fel de Dumnezeu, faptul că am fost cuminţi l-a ajutat să se regăsească, să nu mai adauge rătăcirii sau altor păcate încă un păcat. Îmi zicea duhovnicul la un moment dat că, după ce tinerii îşi încep viaţa sexuală, la început simt o dulceaţă îmbietoare faţă de păcat, iar apoi simt o amărăciune, o goliciune şi deşertăciune inexplicabile. Şi după ce s-a întâmplat o dată, după ce ai gustat din păcat e foarte, foarte greu să nu mai guşti şi a doua oară şi apoi iar şi iar şi iar…
Dragii mei, iubiţii mei tineri, trebuie să învăţăm să fim normali. Societatea şi libertatea asta prost înţeleasă ne-au transformat în anormali. Toate-s întoarse pe dos. De aceea nu ne mai găsim nicăieri liniştea, echilibrul, rostul… pentru că suntem împotriva firescului, din multe puncte de vedere. Am şi prieteni care şi-au păstrat fecioria până la căsătorie. Ştiu cel puţin opt cupluri care au fost cuminţi până la sfârşit. Cu părinţii mei, nouă; ei m-au învăţat să fiu normală, prin exemplul propriu.
Nu e imposibil. Dacă te respecţi pe tine, dacă îl respecţi pe cel de lângă tine şi dacă vrei o familie normală devine chiar o povară dulce aceasta feciorie. Fratele meu e încă un exemplu pozitiv.
Am de asemenea prietene, necăsătorite, fecioare. Nu au pe nimeni tocmai pentru că băieţii nu mai ştiu să aştepte, să aprecieze, să iubească curat! Unii vor doar un singur lucru… Dureros, dar adevărat! Trebuie să dăm mărturie unul altuia, trebuie să învăţăm să ne sprijinim, să fim un exemplu pentru cei mai mici şi pentru copiii noştri. Nu mai departe penticostalii… ei au foarte bine reperată noţiunea de feciorie. Iertaţi—mă, dragii mei, dau nu pot să nu-i apreciez. Încă n-am văzut nuntă la penticostali cu mireasa însărcinată sau nunta împreunată cu botez. Să mă ierte Dumnezeu, nu vreau să judec pe nimeni! Dar de ce la ei se poate şi la noi pare atât de greu? Nu dăm de bănuit că e numai şi numai vina noastră dacă nu reuşim? Trebuie să fim fermi, să fim exemple!
Asta vrea Dumnezeu de la noi: exemplu personal şi lumea ia exemplul nostru. Măcar pe unul să-l influenţăm şi tot e mare lucru. Hristos şi Maica Domnului să vă întărească până la marea Taină, să gustaţi împreună din ea în veşnicie, şi încă din acest veac!
Ioana, 27 de ani
sharbinsk
noiembrie 20, 2013 @ 8:48 pm
Ați scos artileria grea ?
Felicitări pt această campanie.
on-topic.
Deși apreciez corectitudinea voastră de a păstra texul integral,așa cum v-a fost trimis totuși, consider că necesită câteva clarificări.
1.[quote]Numai cei care şi-au păstrat fecioria până la căsătorie ştiu. Numai aceştia s-au bucurat nemăsurat de Taina Cununiei.[/quote]
Nu doar cei care și-au păstrat fecioria ci și ce care și-au redobândit fecioria sufletească prin pocăință, după ce au căzut.
2. Doamna vorbește despre rătăcirile soțului, insuflate de amici și mentori, cel mai probabil de facțiune yoghină.
[quote]Era creştin ortodox botezat, dar între timp se rătăcise.
Amicii” şi mentorii lui făceau totul pentru ca să-l convingă de contrariu, deoarece ştiau că astfel nu vom fi niciodată împreună, astfel eu cădeam în păcat… şi el rămânea tot cu ei.[/quote]
Dar, spre final laudă o rătăcire sectară :
[quote]
Nu mai departe penticostalii… ei au foarte bine reperată noţiunea de feciorie. Iertaţi—mă, dragii mei, dau nu pot să nu-i apreciez.[/quote]
Ba chiar constituie și un „auto-denunț” în care ne semnalează că a participat la „nunțile” lor :
[quote]Încă n-am văzut nuntă la penticostali cu mireasa însărcinată sau nunta împreunată cu botez. Să mă ierte Dumnezeu, nu vreau să judec pe nimeni!
[/quote]
Deși, sectele nu au taine, iar, rugăciunile comune cu eterodocșii sunt condamnate de unele canoane.
Îi răspund doamnei cu o întrebare :
Era mai bine să facă avort ca să nu o vadă rudele cu „burta la gură” dacă tot s-a întâmplat ?
Deși poate părea o atitudine deplasată, [i]trebuie să ne formăm o gândire critică până la final, urmărind linia mărturisirii ortodoxe într-un text misionar, de la primul aliniat până la ultimul semn de punctuație[/i].
Nu spun că e rău intenționată doamna, dar nu putem strecura otrava în prăjiturele, nici măcar din greșeală.
Deși, paragrafele comentate nu reprezintă tema centrală a mesajului, consider că prin ele s-a produs o ușoară alunecare, despre care trebuia vorbit.
sharbinsk
noiembrie 21, 2013 @ 11:29 pm
[quote]Hai spune sharbinsk ca vad ca esti tot tare in gura si critici pe toti. Imagineaza-ti, cum ar fi fost la scoala sa iti bata apropouri colegii ca mama ta a fost femeia a nu stiu cati barbati inaintea tatalui tau?[/quote]
Prietene, e indiferent ce bat la școală colegii, unii aruncă orice din ură de aceea nu trebuie pus la suflet.
Chiar nu e indicat a se scormoni în trecutul părinților prea mult.
[quote]
Sharbinsk esti cumva cu o femeie care s-a culcat cu altu, dar care s-a intors la Dumnezeu, iar tu o consideri fecioara?
[/quote]
Citind șarja asta ofensivă nu pot să nu-mi aduc aminte că erai unul dintre pretențioșii care doreau virgine pt căsătorie, deși tu avuseseși relații cu una care va fii probabil viitoarea soție a altcuiva.
Parcă articolul și pagina 1 de comentarii
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/tineri-feciorie-casatorie/19692-daca-te-iubeste-asteapta
Deci nu știu dacă vine din subconștient răbufnirea asta .
Fecioria sau virginitatea duhovnicească, nu e pur fizică, în pilda celor 10 fecioare, 5 n-au intrat la nunta, asta ar trebui să zică multe.
Cinste celor care fac sacrificii pt Hristos, doar că nu-i putem lăsa pe dinafară pe ceilalți pt că „mulți dintre cei din urmă, vor fi cei dintâi.”
[quote]
Nu esti tu in masura sa o mustrezi ”asa frumos”.[/quote]
Dacă eu nu sunt în măsură să o mustru, important e ce zice [b]duhovnicul[/b] :
http://www.youtube.com/watch?v=GuC9xCXqZPQ
Eu totuși îți mulțumesc pt mustrarea ta și pt ton, mă ajută să mă smeresc.
sharbinsk
noiembrie 22, 2013 @ 12:44 am
[quote]Sharbinsk inteleptule raspunde-mi: Sfanta Maria Egipteanca e fecioara?[/quote]
Maria Egipteanca s-a ridicat la cinstea la care multe femei măritate virgine, dar care n-au vegheat pe mai departe la Dumnezeu, n-au ajuns și nu vor ajunge, deși, inițial era în talpa iadului.
Asta ar trebui să spună multe.
[b]
Dacă majoritatea își consumă relațiile înainte de nuntă, de unde să mai luăm virgine ? [/b]
Cele care au căzut din neștiință, naivitate sunt descalificate doar pt o greșeală, deși fac pocăință mare ?
Chiar și adminii au zis într-o campanie recentă :
„Vă încurajăm să ne trimiteți mărturia și pe voi, cei ce v-ați pierdut fecioria dar ați simțit pe pielea voastră mustrările de conștiință care vin din pierderea curăției sufletești și din neascultarea de Dumnezeu. Mărturiile voastre sunt adesea mai puternice și mai de folos în ochii societății decât ale celor ce nu și-au pierdut fecioria.”
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/campanii-asociatie/19896-concurs-mii-de-tineri
Dar hai să vedem ce zice Scriptura la Matei cap 21 v 28-31 :
„28. Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.
29. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus.
30. Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus.
31.[i]Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus[/i]: [b]Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. „[/b]
Și știm din Pilda Vameșului și a Fariseului (Luca cap18 v 10-15) că [b]în unele cazuri [/b]fariseul nu erau nici răpitor, nici nedrept (față de prescripțiile mozaice), nici adulter, dar se înălța în sinea lui mai presus de ceilalți.
ginel
noiembrie 22, 2013 @ 9:12 am
Salutare ..Felicitari tie Iona cat si sotului tau ! Am trai intr-o lume mai buna daca ar fi cat mai multe exemple de acest fel .As avea totusi ceva de spus si anume ca nu sunt de acord atunci cand zici :
[quote]Am de asemenea prietene, necăsătorite, fecioare. Nu au pe nimeni tocmai pentru că băieţii nu mai ştiu să aştepte, să aprecieze, să iubească curat! Unii vor doar un singur lucru… [/quote]
Nu toti baietii sunt asa ! exista si altfel de baieti ! (si sotul tau demonstreaza asta ) singura problema este ca femeile in general si-au pierdut rabdarea ,in opinia mea.Poate de teama de a ramane singure,aleg sa faca acest pas ,chiar daca nu sunt convinse ca vor fi cu acea persoana pentru totdeauna.Un barbat care iubeste cu adevarat o femeie si o doreste pentru totdeauna va sti sa astepte si va avea rabdare.De cele mai multe ori femeile cad pentru ca nu vor sa mai astepte ,cred ca daca sunt lasate de cel pe care il iubesc ,din cauza ca nu ii ofera placere sexuala atunci viata pentru ele se sfarseste.Femeia ar trebui sa invete sa spuna NU ! sau STOP ! fara teama..Viata continua si dupa sfarsitul povestii cu asa zisul primul iubit ,si dupa al doilea si dupa al n-ulea..Si poate ca in final va veni si barbatul care va sti sa aprecieze ceea ce are de oferit acea femeie .
Boitos
noiembrie 22, 2013 @ 10:14 am
Citindu-va comentarile m-a infundat rasul.
Daca v-ati citi din nou , incepand cu articolul si pana la ultimul comentariu ati vedea ca si unii si altii aveti dreptate.
V-ati format in 2 tabere: Sharbinsk lupta numai in una, dar nicium nu se lasa, orice s-ar intampla.Ceilalti incercati sa il convingeti.
Eu as spune asa:
– felicitari Ioanei, numai bine familei tale, si tot ce va doriti mai ales sanatate trupeasca si sufleteasca.
-Sharbinsk, sa nu fim totusi mai catolici decat Papa, faptul ca s-a dus la nuntile unor persoane care au alta religie nu vad nimic rau.Probabil ca avea obligatie sa mearga.
Si eu am fost la o nunta la coleg de servici si prieten de alta religie, am fost doar la cununia civila si religioasa.Vreau sa spun ca nu am inteles nimic din ce spuneau in Biserica lor pt ca era in alta limba, dar am stat , am asteptat, m-a impresionat ca era f multa lume in Biserica, toti se rugau si cantau pt miri.
Pur si simplu am avut o obligatie morala sa merg.
-faptul ca unii tineri cad in pacat, se mai intampla ( din vina sau fara vina lor), ca se ridica pe urma si se caiesc, este laudabil.
-faptul ca un barbat spune niste lucruri despre o femeie, nu inseamna ca este asa cum spune el.Caracterul si faptele unui om , nu se fac de alti oameni, ci fiecare ne construim felul nostru de a fi.
-oricum si cei care cad in pacat inainte de nunta si cei care s-au casatorit fara acest pacat isi vor primi plata lor, aici pe pamant.Numai Dumnezeu stie care, cat a gresit, in ce conditii, de ce, si cum s-a indreptat.
-,,Dacă majoritatea își consumă relațiile înainte de nuntă, de unde să mai luăm virgine ? „-cine te pune sa te mai casatoresti? Ramai asa, si iti gasesti altceva de facut , ca sunt atatea cruci de dus si altfel .Am glumit, sper ca nu te zbarlesti la mine.Si apoi chiar daca te-ai zbarli nu iti strica.Iti merge mintea mai bine cand te enervezi.
Acuma, fiecare duce cat poate si cat i-a dat Domnul.Destinul si vietile noastre sunt diferite.Atat timp cat ne vom ruga si face fapte bune, are Domnul grija de noi si de toate din jurul nostru.
sharbinsk
noiembrie 22, 2013 @ 4:50 pm
[quote]Citindu-va comentarile m-a infundat rasul.[/quote]
Chiar nu mi-am propus să fac o măscăreală din mărturisirea de credință, nu înțeleg ce anume e amuzant, sper că nu citatele biblice și mărturisirea părintelui Papacioc.
[quote]
V-ati format in 2 tabere: Sharbinsk lupta numai in una, dar nicium nu se lasa, orice s-ar intampla.Ceilal ti incercati sa il convingeti.
[/quote]
Pe mine m-au convins deja duhovnicii care au lăsat o linie de mărturisire strălucitoare și verticală prin viața lor și prin nepactizarea sub nici o formă cu idei și curente care subminează în chip mieros, Biserica din interior.
Cine vine cu argumente din sfera canonică preluate și de părinții îmbunătățiți,e greu să fie ignorat.
[quote]Sharbinsk, sa nu fim totusi mai catolici decat Papa, faptul ca s-a dus la nuntile unor persoane care au alta religie nu vad nimic rau.Probabil ca avea obligatie sa mearga.[/quote]
Nu știu cum se face că de fiecare dată, eterodocșii,reușesc să oblige în chip politicos și de nerefuzat, ortodoxul să vină pe terenul lui.
Și așa azi o dată, mâine din nou, până când se merge mai mult la adunări străine de Biserica Răsăriteană și ortodoxul neofit, ajunge să preia ca un receptacul, veninul la adresa Bisericii care i-l dă pe Hristos întodeauna sub chipul Tainei nealterate.
Dacă n-a fost și cazul tău chiar mă bucur.
Dar să știi că vizitele acestea protocolare și de complezanță intră tot sub auspiciul politically correct.
Și știm de la părintele Savatie, ce e cu Politicul Corect.
[quote]Vreau sa spun ca nu am inteles nimic din ce spuneau in Biserica lor pt ca era in alta limba, dar am stat , am asteptat, m-a impresionat ca era f multa lume in Biserica, toti se rugau si cantau pt miri.[/quote]
Și sectarii au un arsenal artistic cu tobe,chitări, orgă și pun chiar în scenă tragedii melo-dramatice care impresionează latura sensibilă a omului.
Dar, asta nu înseamnă că puterea de sensibilizare prin sine însăși, reprezintă vreun criteriu care s-o legitimeze ca pe o formă de închinare superioară sau patristică.
Că și actorii pot să mimeze o trăire.
Și a merge la slujbă mai mult pt gâdiliciul urechii e o tot o formă de imaturitate duhovnicească.
În primul rând pt că sunetul e o formă exterioară de manifestare, iar scopul rugăciunii și al arhitecturii bizantine( cu ferestre înguste și mici) e să creeze cadrul pt pătrunderea în lăuntric.
Și-n al doilea rând pt că urechea sensibilă percepe și amplifică inclusiv scârțâituri, bubuituri,plescăituri, tropăituri de copii și de tocuri, care indispun ,
Lucru care ar fi avut o influență diminuată dacă, enoriașul se antrena să facă pe cât e cu putință abstracție de exterior sau să considere cântecul ca pe un mijloc nu ca pe o condiție sau criteriu de evaluare duhovnicesc.
Cine vrea calitate acustică, merge la operă sau ascultă clasică.
[quote],,Dacă majoritatea își consumă relațiile înainte de nuntă, de unde să mai luăm virgine ? „-cine te pune sa te mai casatoresti? Ramai asa, si iti gasesti altceva de facut , ca sunt atatea cruci de dus si altfel .[/quote]
Nu cred că m-ai înțeles, eu nu sunt convins că virginitatea soției, asigură automat fericirea în viață, la fel cum nu-mi permit să le judec pt alegerea lor de a se mărita virgine, pe Doamnele cu D mare, care au știut ce e iubirea nepătimașă .
Ca atare nu tind să idealizez o persoană care e feciorelnică ci, doar îi atribui [b]premisele[/b] de a fi înduhovnicită, fără să-i discriminez pe alții care nu mai sunt feciorelnici.
[quote]Am glumit, sper ca nu te zbarlesti la mine.Si apoi chiar daca te-ai zbarli nu iti strica.Iti merge mintea mai bine cand te enervezi.[/quote]
Nu pot să nu sesizez că tipa dură, care se ține ca o amazoană, mi-a făcut un mini-compliment.
Mulțumesc, m-a binedispus gluma cu zbârlitul, pt restul las pe Domnul să se-ngrijească.
Pace ție !
Leonard
noiembrie 22, 2013 @ 10:51 pm
sharbinsk, iarta-ma te rog, iti admir ravna, insa nu este nevoie sa aperi Ortodoxia, sau sa fie un prilej de „marturisire a credintei”, prin polemici care nu isi au rostul.
Cat despre penticostali, eu personal cunosc si am cunoscut oameni de acest rit, pe care ii admir foarte mult pentru comportamentul lor. De ce sa fim falsi? Nu m-ar mira daca multi dintre penticostali se vor mantui! Sunt stricti in regulamentul lor: majoritatea nu fumeaza, nu bea, si se sprijina unul pe altul. Noi, ortodocsii suntem distanti unul de altul, cand intram in biserica, abia ca ne cunoastem unul cu altul. Asta inseamna ca ei au o credinta mai adevarata decat a noastra? Bineinteles ca nu… Noi, ortodocsii avem niste arme pe care ei nu le au insa, din pacate noi nu stim sa le folosim. Asta ar trebui sa ne dea de gandit. Cat de mult ne-am departat de adevarata Ortodoxie?
Nu pot sa nu remarc sharbinsk, lipsa ta de credinta in crestinul cu adevarat ortodox si in puterea Ortodoxiei in general: crestinul cu adevarat, drept credincios, nu poate fi acaparat de alte credinte, oricat ar canta sau ar bate din palme cei din celelalte credinte.
Despre articol, si despre subiect in general, intr-adevar, este bine sa iti pastrezi fecioria pana la casatorie, dar este mult mai bine sa ti-o pastrezi toata viata. Ma refer si la intelesul spiritual al fecioriei.
Insa si in familie, te poti sfintii. Asta imi aminteste de pilda cizmarului mai sfant decat sfantul Antonie cel Mare. Doamne ajuta sa ne putem sfintii cu totii!
sharbinsk
noiembrie 23, 2013 @ 1:14 pm
LeonardU »
[quote]Cat despre penticostali, eu personal cunosc si am cunoscut oameni de acest rit, pe care ii admir foarte mult pentru comportamentul lor. De ce sa fim falsi? Nu m-ar mira daca multi dintre penticostali se vor mantui! Sunt stricti in regulamentul lor: majoritatea nu fumeaza, nu bea, si se sprijina unul pe altul. [/quote]
Abstinența de la fumat, băut o poți face și fără să intrii într-un alt cult, că-s destui atei care nu beau, nu fumează și nici diavolii nu beau și nici nu fumează .
Dar inspiră la revoltă și la strâmbarea legii, diavolul în pustie l-a ispitit pe Mântuitor cu citate biblice.
Poți ajunge în iad și fără să bei sau să fumezi, chiar și cu Scriptura în mână că și fariseii l-au judecat pe Hristos tot cu Textele Legii, răstălmăcite.
[b]Or fi ei frumoși și simpatici dar dacă o hulesc pe Maica Domnului nerecunoscându-i Pururea Fecioria, tot degeaba.[/b]
Cât despre solidaritate, nu se ține cont că ortodocșii fiind majoritari, sunt mult mai mulți și nu prea ai cum să fii solidar fiecare cu fiecare.
În orice țară, o minoritate[b] și nu doar confesională[/b], va fi mult mai solidară față de majoritatea din acel areal .
Dacă întoarcem situația în America de ex, o parohie românească ortodoxă va fi mult mai solidară și conservatoare față de majoritatea protestantă.
Și iar, nu se ține cont de faptul că pt a converti la altă confesiune trebuie să divizezi confesiunea existentă, deci ei se folosesc tot de dezbinare pt a-și lărgi baza.
Iar, pt o parte a divizării din societatea românească poartă responsabilitate și sectarii care au cultivat anticlericanismul, care au batjocorit moaștele și credincioșii cinstitori și care întrețin o atmosferă de batjocură și ostilitate prin comentariile de pe forumuri sau de la știri unde sunt prezentate praznice ortodoxe.
Ca să nu mai zic de televiziunile care fac parte din trusturi care la nivel global sunt conduse sau manageriate de eterodocși(mare parte protestanți) în care Biserica Ortodoxă e carne de tun, indiferent că e ortodoxia greacă, românească, sârbească.
Dar, astea sunt fenomene sociologice,până și neo-protestanții dintr-o ramură s-au divizat între ei inclusiv, în Ro, și mulți au plecat după învățătorii noi și și-au format o nouă casă de adunare sau biserică.
Deci stai liniștit că nici ei nu sunt așa uniți sau solidari pur și simplu fără nici un interes.
Privind per ansamblu, ramurile protestante sunt mult mai eterogene și mai vulnerabile la schismă întrucât, principiul Sola Scriptura, a fărâmițat mereu Biserica.
sharbinsk
noiembrie 23, 2013 @ 1:30 pm
[i]În eventualitatea în care, acest articol va fi publicat într-o viitoare carte de mărturii [b]destinată tinerilor[/b], printre altele, li se transmite că totuși la sectari e mai bine în unele privințe[/i], și că rătăcirile se rezumă doar la mentori, nu și la ereziarhii care pustiesc Biserica ortodoxă, mimând o atitudine de fațadă care atrage admirația.
[quote]
Iertaţi—mă, dragii mei, dau nu pot să nu-i apreciez. Încă n-am văzut nuntă la penticostali cu mireasa însărcinată sau nunta împreunată cu botez. Să mă ierte Dumnezeu, nu vreau să judec pe nimeni! Dar de ce la ei se poate şi la noi pare atât de greu? Nu dăm de bănuit că e numai şi numai vina noastră dacă nu reuşim? Trebuie să fim fermi, să fim exemple![/quote]
Până și această concluzie a autoarei, este forțată;
În primul rând pentru că se bazează pe o experiență subiectivă, limitată de faptul că nu putem monitoriza toate căsătoriile altor culte în mod personal.
Iar, în al doilea rând pentru că penticostalismul nu se rezumă doar la spațiul românesc.
[i]Și sigur, sigur, există și penticostale care și-au pus rochia de mireasă pe ele, gravide fiind,[b] undeva pe mapamond,[/b] asta în cazul în care n-au făcut avort de frica ochilor lumii.[/i]
[b]
De aceea să nu idealizăm alte culte și să nu ne mai construim discursul de genul – defectul – la ortodocși – ținuta corectă la alte culte-, ci să ne raportăm doar la Evanghelie și la Tradiția patristică, atunci când facem radiografia nivelului duhovnicesc.[/b]
Mai ales când ne adresăm unor tineri,obișnuiți să tragă concluziile după primul impuls și după ținuta exterioară, [i]”că dacă nu bea, nu fumează, e și bun creștin nu ?”[/i]
[quote]
Nu pot sa nu remarc sharbinsk, lipsa ta de credinta in crestinul cu adevarat ortodox si in puterea Ortodoxiei in general: crestinul cu adevarat, drept credincios, nu poate fi acaparat de alte credinte, oricat ar canta sau ar bate din palme cei din celelalte credinte.[/quote]
În primul rând, tinerii cărora li se adresează campania sunt încă în formare și influențabili, deci, consider că trebuia spus.
Iar în al doilea rând tocmai pt că am încredere [i]în creștinul cu adevărat ortodox[/i], am dat exemplu – interviul unui [b]campion al ortodoxiei, părintele Arsenie Papacioc.[/b]
http://www.youtube.com/watch?v=GuC9xCXqZPQ
[quote]sharbinsk, iarta-ma te rog, iti admir ravna, insa nu este nevoie sa aperi Ortodoxia, sau sa fie un prilej de „marturisire a credintei”, prin polemici care nu isi au rostul[/quote]
[i]
Atunci când e vorba să apărăm dreapta credință, nici o polemică nu e fără rost, pt că mesajul părinților trecuți în Biserica biruitoare, trebuie să ajungă la public.
[/i]
Iartă-mă și tu și ceilalți dacă v-am produs vreo tulburare.
Și vă urez să trăiți cu toții, Lumina Taborului în acest post !
Iar, dacă mă-nșel în demersul acesta să mă lumineze Dumnezeu.
Al vostru frate mai mic întru Hristos,
Ioan
ana
noiembrie 23, 2013 @ 3:09 pm
N-am stat sa citesc toate jignirile pe care vi le-ati adus unii altora.
Dar am niste intrebari pentru sharbinsk: tu te crezi mantuit? Crezi ca vei ajunge in Rai? Si de ce?
Nu vreau raspunsuri kilometrice si teorii despre ce este Raiul sau lucruri care n-au legatura cu intrebarile mele. Scurt si la obiect. Sunt tare curioasa care este parerea unui om care arunca cu pietre in cine apuca, despre propria mantuire.
sharbinsk
noiembrie 23, 2013 @ 3:51 pm
[quote]N-am stat sa citesc toate jignirile pe care vi le-ati adus unii altora.
Dar am niste intrebari pentru sharbinsk: tu te crezi mantuit? Crezi ca vei ajunge in Rai? Si de ce?
[/quote]
Doamnă, eu n-am cum să mă consider mântuit, întrucât nu cred ca unele secte că e de ajuns să spun -cred, să intru în apă, să achit zeciuiala și gata m-am mântuit.
În fiecare săptămână îmi pun întrebarea pe care au pus-o ucenicii la Cina cea de Taină
„21. Şi pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde.
22 Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: [b]Nu cumva eu sunt, Doamne? [/b]” Mat cap 26 v 22
Tocmai de aceea și acest demers, pt a păstra o învățătură nealterată pt că nu poți să ajungi pe Calea cea strâmtă (la singular la fel ca Biserica cea Una) dacă nu cauți adevărul.
Dacă aveți impresia că acest demers e unul exagerat , [b]cercetați vă rog Canoanele Apostolice 45,46, 60, 64,10.[/b]
http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html
Și sper să înțelegeți că dacă se aplică pt cel mai mare (cleric) e valabil și pt cel mai mic, mirean pt că absoarbe în conținutul ei și părțile situate pe o treaptă mai jos ierarhic-administrativ.
A se afurisi, se referă la oprirea de la Împărtășanie, nu la anatemizare.
Din câte știu eu nu s-au abrogat prescripțiile lor și nu a îndrăznit nimeni oficial să le schimbe în Ortodoxie.
ana
noiembrie 23, 2013 @ 4:10 pm
multumesc de raspunsul „scurt si la obiect”.
Zugravu Marius
noiembrie 24, 2013 @ 11:30 am
Sharbinsk ce sa mai zic… Pe site-ul asta vad numai critici din partea ta aduse pana si la adresa oamenilor care au facut niste sacrificii pentru a fi curati.
Fa un bine si lasa-le daca nu poti abandona misiunea de a fi un far luminos pentru noi. Nu mai argumenta orice cuvintel cu intelepciunea ta dobandita din carti.
Sunt oameni care au trait si traiesc lucruri de care nu stiu daca ai dat cu capul. Si cred ca nu. Daca ai fi dat ai fi inteles si nu ai fi judecat conditia omului din aceste Vremuri. Pace. 🙂
sharbinsk
noiembrie 24, 2013 @ 1:31 pm
Bine prietene, fii zeflemitor și apară-i pe cei care pustiesc ortodoxia.
În rest îți doresc și ție să dai cu capu de lucrurile de care n-am dat eu și să mă luminezi și pe mine după.
[quote]
Pe site-ul asta vad numai critici din partea ta aduse pana si la adresa oamenilor care au facut niste sacrificii pentru a fi curati. [/quote]
Sacrificiu fără mărturie dreaptă e praf și pulbere, budhiștii fac mult mai multe sacrificii ascetice decât toată ramura protestantă dar, Hristos zice :
„Cine n-adună cu Mine risipește”.
Nu mă asculta pe mine care sunt critic și nu trăiesc, ascultă [b]duhovnicul[/b] care a mărturisit prin trăire și o să-ți fie ție bine.
http://www.youtube.com/watch?v=pU-ALcXfjqM
sharbinsk
noiembrie 24, 2013 @ 2:21 pm
Încă ceva ,
[quote]
Pe site-ul asta vad numai critici din partea ta aduse pana si la adresa oamenilor care au facut niste sacrificii pentru a fi curati.[/quote]
[b]
Dacă ție ți se pare că o doctrină care neagă actualitatea postului în zilele noastre , moliftele Sfântului Vasile și care batjocorește Sfinții și canoanele, poate aduce vreodată curățirea, atunci cred că mai mult rău îți fac prin această discuție.[/b]
[quote]
Fa un bine si lasa-le daca nu poti abandona misiunea de a fi un far luminos pentru noi. Nu mai argumenta orice cuvintel cu intelepciunea ta dobandita din carti.
Sunt oameni care au trait si traiesc lucruri de care nu stiu daca ai dat cu capul. Si cred ca nu.[/quote]
Văd că ai impresia despre mine că trăiesc undeva într-un cătun sau într-o bibliotecă.
Să știi că stau într-o zonă a țării unde sunt sute de culte și bisericuțe și văd pe teren modul de lucru dar,dar și diferențele dintre ce predică și afișează și ce sunt în viața de zi cu zi.
Și observ asta din broșurelele cu care-mi agresează cutia poștală dar și de la ce zic colegii,vecinii, deveniți membrii + preoți care au avut de-a face cu ei.
Inclusiv bunicii mei au fost „targhetați” de diferiți „misionari” pt ca să intre în sectă doar că nu le-a mers.
În schimb în rândul tinerilor fac ravagii printr-o strategie de marketing bine gândită cu tabere, joculețe, mită confesională, burse, căsătorii cu occidentali bogați, locuri de muncă afară în comunitatea sectei și literatură + predici de înveninare metodică a specificului ortodox.
Dacă am zice fiecare adevărul obiectiv despre acești oameni ar cădea voalul idealist și lumea ar vedea că ei nu sunt deloc mântuiți așa cum predică și mai au de lucru, ca noi toți de altfel.
[b]
Dar nu-i voi judeca eu ci, le vor sta împotrivă străbunii lor care au adormit în dreapta credință și despre care ei propovăduiesc indirect că sunt eretici prin critica generală a ortodoxiei.[/b]
În rest îmi cer iertare și ție pt ton și cititorilor + adminilor care m-au suportat și mă angajez să nu mai postez nici un comentariu la acest articol.
Leonard
noiembrie 24, 2013 @ 5:52 pm
sharbinsk, iarta-ma, dar aici nu este vorba de erezii, ci despre oameni. Pot admira oameni care fac parte din alte culte, dar asta nu inseamna ca o sa ii urmez. Doamna Ioana a vrut sa dea un exemplu pozitiv (cum dai un exemplu pe cei care joaca la echipa adversa, ca noi sa facem la fel, sau mai bine). Daca vezi un musulman sau un ateu ca face fapte bune, tu iti acoperi ochii sau il faci anatema, pentru ca nu este de aceeasi credinta? Daca Ortodoxia ar fi pustiita atat de usor, precum crezi, atunci, iarta-ma te rog, dar n-ar fi rezistat atatea mii de ani. Inca o data, iti admir ravna, insa de ce sa pornesti o „cruciada” contra cineva care si-a pus sufletul pe tava, si care nu a avut decat intentii bune ???
Inca o data iti spun, credinta nu ti-o marturisesti prin polemici fara rost…
Credinta ti-o marturisesti si prin cuvinte (dar prin cuvinte demne de Credinta ta) insa daca nu este dovedita si bazata pe fapte, acele cuvinte nu sunt nimic decat un fosnet in vant…. Chiar daca ai credinta cea buna, dar nu ai fapte, nu esti mai bun decat cel ratacit, dar care are fapte bune…
[quote]Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic? Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit? Şi s-a împlinit Scriptura care zice: „Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate” şi „a fost numit prieten al lui Dumnezeu”. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale? Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.
[/quote] – Iacov 2, 14 – 26
[quote]De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. [b]Dragostea nu se poartă cu necuviinţă[/b], nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
[/quote] – I Corinteni, capitolul 13
Claudiu Balan
noiembrie 25, 2013 @ 6:45 am
Ioan, îmi pare rău că scrii pagini întregi despre un lucru care e foarte simplu: Putem aprecia faptele bune ale celorlalți oameni, pentru că ele tot cu ajutorul lui Dumnezeu sunt făcute. Sfinții ne încurajează mereu să luam din orice lucru, de la orice om, din orice lucrare, din orice experiență, ceea ce este bun și folositor, așa cum albinele aleg nectarul doar din anumite flori.
Ca administrator mă simt rușinat de faptul că o persoană și-a deschis sufletul față de noi, ca să ne ajute, și noi aruncăm cu pietre în ea.
O doamnă spunea la un moment dat că în râvna noastră de a fi ortodocși, uităm să fim creștini.
Claudiu Balan
noiembrie 25, 2013 @ 6:49 am
Sunt unii care neavând lege, din fire fac ale legii, zice Sfântul Apostol Pavel. Sunt unii oamenii care neortodocși fiind, din firea lor fac fapte creștinești, pentru că așa le este personalitatea lor, blândă, îngăduitoare, cinstită…
florin m
noiembrie 25, 2013 @ 10:20 am
@sharbinsk
Te rog sa ma ierti, dar trebuie sa-ti spun: citindu-ti comentariile, dau slava Domnului ca exista asa tineri iubitori de Ortodoxie si care fac fata singuri impotriva atator pareri contrare si majoritatea provocatoare atat la adresa Ortodoxiei, cat si la adresa lor – ma refer mai ales la intrebarile cu caracter personal, care tin doar de relatia ta cu duhovnicul ori cu Dumnezeu.
Nu te teme, sfatuieste-te cu duhovnicul tau si asculta-l pe el si pe Sfintii nostri dragi. Astazi, lumea incearca doar sa-si indulceasca durerea, nu s-o elimine. Si usor-usor se obisnuieste cu ea. Lumea nu cauta Lumina Cea Adevarata, ci mai degraba „un pic mai bine” sau vorba romanului „las-o ca merge si asa”. Ma bucur ca mai sunt oameni care NU gandesc astfel.
Despre astfel de tineri se spune si se scrie prea putin. Pentru astfel de tineri se face prea putin. Si pentru ca sunt cam incomozi, li se acopera gura degraba, uitand ca pana la urma, vor striga pietrele. Dar acestia au pe Domnul si pe sfinti aproape.
Claudiu Balan
noiembrie 25, 2013 @ 12:35 pm
Un sfat de la Părintele Paisie Aghioritul, care ni se potrivește foarte bine:
„Atunci când mustrăm pe cineva din dragoste, cu durere, fie că celălalt înţelege dragostea noastră, fie că nu, schimbarea se săvârşeşte în inima lui, deoarece suntem mişcaţi de dragoste curată. În timp ce mustrarea ce se face fără dragoste, cu patimă, îl face fiară pe celălalt, pentru că răutatea noastră se loveşte de egoismul aceluia, şi atunci sar scântei şi se aprinde şi foc, ca atunci când loveşti cremenea de amnar.
Când îl răbdăm pe fratele nostru din dragoste, acela simte aceasta. Precum simte şi răutatea pe care o avem înlăuntrul nostru, deşi nu se manifestă, pentru că îi pricinuieşte tulburare.
Atunci când intenţiile sunt curate, omul are odihnă. De aici veţi putea deosebi dacă orice lucrare a voastră este bună.
De multe ori nu înţelegeţi că modul în care spuneţi ceva altuia are ifos de director: “Aceasta trebuie să se facă aşa şi aşa”. Intră apoi egoismul în lucrare şi îl aruncaţi pe celălalt în aer. Dacă există intenţii curate şi smerenie, observaţia îl ajută pe celălalt, altfel intră egoismul, care duce la un rezultat contrar. Să vă scoateţi pe voi înşivă, egoismul vostru, din acţiunile voastre. Atunci veţi fi mişcati numai de intenţiile cele curate. De cele mai multe ori comportamentul fără discernământ face mai mare rău decât comportamentul nebunilor care n-au judecată şi îşi sparg capetele, deoarece cei fără discernământ, prin cuvintele lor tăioase, năucesc sufletele sensibile şi de multe ori le rănesc de moarte, pentru că le duc la deznădejde.
… Pentru o treabă este unul, pentru alta celălalt. Să nu dorim să punem toată lumea pe calapodul nostru. Fiecare are particularităţile lui. Să le trecem cu vederea pe unele, atunci când acestea nu vatămă. Dacă ar fi putut intra în rânduială toţi oamenii încă din viaţa aceasta, nu s-ar mai fi făcut neorânduieli şi ar fi fost şi aici rai. Aşadar, să nu avem pretenţii neraţionale de la ceilalţi.
Cel ce are mult discernământ are şi dragoste nobilă, jertfire de sine şi smerenie, şi chiar adevărul cel amar îl spune cu multă simplitate şi îl îndulceşte cu bunătatea sa, folosind astfel foarte eficace prin cuvintele sale dulci, precum medicamentele amare folosesc mai mult decât siropurile dulci.
Atunci când se foloseşte fără discernământ, adevărul poate face şi crimă. Unii acţionează în numele adevărului şi fac crime. Când cineva are sinceritate fără discernământ, poate face un rău îndoit, mai întâi în el însuşi şi apoi în ceilalţi, pentru că această sinceritate nu are milă. Cine vrea să fie cu adevărat sincer să înceapă să fie sincer mai întâi cu el însuşi, pentru că de aici începe sinceritatea duhovnicească.
Totdeauna să cercetez intenţiile de care sunt mişcat şi cum observ că mă mişc de complezenţă, s-o lovesc imediat. Pentru că atunci când vreau să fac un bine şi intră la mijloc complezenţa, ei bine, atunci scot apă din fântână cu o găleată găurită.
Cine mustră înaintea celorlalţi pe cineva care a păcătuit sau vorbeşte cu patimă despre o oarecare persoană, unul ca acesta nu e mişcat de Duhul lui Dumnezeu, ci de celălalt duh. Modul de a proceda al Bisericii este dragostea, el diferă de acela al juriştilor. Biserica le priveşte pe toate cu îndelungă-răbdare şi caută să ajute pe fiecare, orice ar fi făcut, oricât de păcătos ar fi.
Totul este să avem o stare duhovnicească în care să acţionăm cu discernământ duhovnicesc, pentru că altfel rămânem la “litera legii”, iar “litera legii omoară”.
Cu cât mai mult astăzi, când vezi în ce situaţie trăim, este nevoie ca oamenii duhovniceşti să se înţeleagă. Vor veni ani grei. Trebuie să ne lucreze mintea.
Tot răul ce se face în lume se face deoarece lipseşte iluminarea dumnezeiască. Iar când lipseşte iluminarea dumnezeiască omul se află în întuneric. Atunci unul spune: “vom merge pe aici”, altul: “nu, eu ştiu mai bine; vom merge pe aici”. Unul, “pe aici”, altul “pe acolo”. Fiecare crede că este bine să se meargă pe acolo pe unde merge el.Toţi se interesează de bine, dar se află într-o stare de întunecare şi nu se pot înţelege. Dacă n-ar exista întunecarea, nu s-ar certa; ar vedea drumul cel mai bun şi ar merge pe el. Vreau să spun că toţi se mişcă cu intenţia cea bună, dar fiindcă există întunecarea, se pricinuiesc multe ispite şi în societate şi în Biserică. Cel puţin în Biserică cei mai mulţi nu au intenţie rea, dar lipseşte iluminarea dumnezeiască. Se nevoiesc pentru bine, dar în cele din urmă unde sfârşesc? De aceea să cerem de la Dumnezeu să ne dea fie şi puţină iluminare dumnezeiască, pentru că altfel ne vom poticni ca orbul. La Sfânta Liturghie, când preotul spune: “Ale Tale dintru ale Tale…”, mă rog lui Dumnezeu să lumineze lumea ca să vadă. Să lumineze puţin Dumnezeu şi să se îndepărteze întunericul, ca oamenii să nu se secătuiască duhovniceşte.” Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovniceasca
Dan Sorin
noiembrie 25, 2013 @ 1:27 pm
Dar fiecare va spune că mustrarea o face din dragoste. E foarte greu să îți recunoști mândria pe care o ai în tine.
Boitos
noiembrie 25, 2013 @ 2:17 pm
Bine, dar cine suntem noi sa ne mustram unii pe altii?
Mi-i se pare normal ca adminii sa atraga atentia cand o luam pe alta cale, dar noi ar trebui sa evitam pe cat posibil sa ne ciondaim din te miri ce.
Atat timp cat pastram un ton calm, nu ne jignim, nu sarim calul cu ceva afirmatii ciudate, totul este in regula.
Practic invatam unii de la altii, din experienta altora, din viata altora, din spusele altora, nu este obligatoriu sa le aplicam si noi, dar macar sa avem bunul simt sa ii lasam sa vorbeasca, nu sa sarim la ei.
Sigur ca fiecare vine cu comportamentul lui, dar ne place , nu ne place, macar sa ne plecam cateodata capul, cand vedem ca am gresit, sau ca am adus tulburare.
Imi cer scuze Claudiu ca ma bag sa comentez ceva ce nu mi-i se cuvenea mie sa spun, dar daca crezi ca nu trebuie spus, atunci sterge comentariul meu.
florin m
noiembrie 25, 2013 @ 3:01 pm
Claudiu, care e concluzia acelei citari din Cuv. Paisie, aplicata concret, la cazul nostru?
Poate sunt prea indraznet, dar cred ca acea schimbare de care vorbeste parintele nu se produce mereu foarte rapid (daca se produce). Uneori dureaza destul de mult.
Oare Oreste Teodorescu nu a fost sfatuit cu dragoste niciodata? Atunci, de ce persista in ocultismele lui? Oare Klaus Kenneth nu a fost sfatuit cu dragoste de Pr. Sofronie Saharov (al carui ucenic pretindea ca este)? Oare nu exista rataciti, in ciuda sfaturilor bune si a intentiilor bune cu care le sunt adresate? Oare noi suntem asa cum trebuie, in ciuda multitudinii de sfaturi primite/cartilor citite, carti scrise cu multa dragoste de catre autorii lor (unii sfinti)?
DA, Cuviosul Paisie a spus acelea pentru cel care EMITE mesajul – el trebuie neaparat, in primul rand, s-o faca cu dragoste (dragoste pentru interlocutor, pentru asistenta, pentru Dumnezeu). Dar este nevoie si de celalalt, pentru ca mesajul sa fie bine receptat. RECEPTORUL (atat cel caruia ii este adresat mesajul, cat si altii, care din intamplare citesc) trebuie sa fie si el intr-o [i]anumita[/i] dispozitie ca sa simta ce trebuie si uneori vedem ca poti extrage un lucru bun si dintr-o vorba rea, daca ai dispozitie buna, ca receptor.
Astfel, eu cred ca atunci cand sunt emitator, trebuie sa fiu atent la felul in care-mi construiesc mesajul, la forma lui de prezentare si rugaciunea pe care o pun „in el”. Iar daca sunt receptor, trebuie sa fiu atent cum ma pozitionez, adica pe ce ma sprijin ca sa nu fiu vatamat, ci sa ma folosesc de cele ce aud. Daca, in ambele cazuri, am in primul rand pe Hristos si „singur Ortodoxia” (vorba Pr. Arsenie P.) alaturi, abia atunci sunt pe drumul bun.
Dan Sorin
noiembrie 25, 2013 @ 3:25 pm
Ce a făcut Klaus Kenneth? Nu s-a apucat să îi bage pe toți eterodocșii în iad? Ba mai mult, păr. Sofronie l-a sfătuit să își scrie cartea în care și-a spus viața și care a fost criticată oribil în România. Hai să nu mai aruncăm cu noroi în oameni… măcar în Postul Crăciunului.
florin m
noiembrie 25, 2013 @ 4:12 pm
Sorin, l-am inclus pe Klaus K. intr-o lista care a inceput cu Oreste (intamplator a fost el primul!) si s-a incheiat cu mine, cu X, Y etc. – ca neaducatori de roade bune, in ciuda sfaturilor bune si rugaciunilor celorlalti.
Nu vreau sa incepem aici o discutie despre cartile new-age ale lui K, am fi off-topic.
sharbinsk
noiembrie 25, 2013 @ 9:01 pm
Îmi cer scuze dragii mei pt că nu pot să tac, deși mi-am luat angajamentul, dar, se pare că de la ultima postare s-a declanșat un nou val de [i]mini-acuze [/i]la care trebuie să fac niște precizări.
În primul rând sunt mustrat pt că am persecutat fără temei, prin polemici fără rost, o persoană care și-a deschis sufletul.
[quote]LeonardU » 2013-24-11 19:52
Inca o data, iti admir ravna, insa de ce sa pornesti o „cruciada” contra cineva care si-a pus sufletul pe tava, si care nu a avut decat intentii bune ???
Inca o data iti spun, credinta nu ti-o marturisesti prin polemici fara rost…
[/quote]
[quote]Claudiu-admin » 2013-25-11 08:45
Ca administrator mă simt rușinat de faptul că o persoană și-a deschis sufletul față de noi, ca să ne ajute, și noi aruncăm cu pietre în ea.[/quote]
Realitatea e că am postat 9 comentarii la acest articol(11 cu acestea) din care am adresat doar 1 jumătate autoarei, iar în restul m-am concentrat să răspund celorlalți (poate neinspirat) dar și să ridic voalul și idealizarea care se face față de cultele neo-protestante, despre care nici un teolog (numiți-l dacă știți) nu s-a încumetat să spună că au taine valide, [b]deci nici Taina Cununiei făcută în eterodoxie.[/b]
Citiți vă rog primul comentariu adresat doamnei Ioana de sub articol .
[b]
Faptul că-i atrag cuiva atenția că forțează unele concluzii, că exemplifică sau participă la o altă învățătură decât a Părinților care au identificat Canoanele Apostolice sau că are o doză de subiectivism NU ÎNSEAMNĂ atac la persoană,dat cu piatra, cruciadă, sau răfuială personală.[/b]
[i]Atacul la persoană vizează familia,numele și demnitatea persoanei,[/i] la care eu nu am atentat, din contră am lăudat căsătoria feciorelnică .
Ce am criticat au fost [i]firmiturile discursului, alineatele marginale[/i] în care se făcea o comparație cu alte culte.
[quote]
Iertaţi—mă, dragii mei, dar nu pot să nu-i apreciez. Încă n-am văzut nuntă la penticostali cu mireasa însărcinată sau nunta împreunată cu botez. Să mă ierte Dumnezeu, nu vreau să judec pe nimeni! Dar de ce la ei se poate şi la noi pare atât de greu?[/quote]
Motivul ar fi simplu, atunci când se face comparație pozitivă, în care alt cult este lăudat, se deschide automat și ușa criticii negative pt a restabilii echilibrul.
Pt a nu se da naștere la astfel de polemici, ar fi bine ca discursul critic și [b]mai ales comparația[/b] să se axeze doar pe Scriptură, Tradiție Patristică și Canoane,atunci când ne adresăm publicului majoritar ortodox(ortodoxia tinerilor), pt că Ele reprezintă chintesența, nu ce fac membrii altor culte sau cum m-au impresionat ei.
Culte, ale căror taine sunt de o calitate îndoielnică (pt că ei neagă sau restrâng tainele), deci suportă o comparație cu Tainele ortodoxe în măsura în care se pot compara merele cu perele .
Folosirea verbului „Ar fi” nu înseamnă „ifose de director”, ci o recomandare pt a nu vătăma printr-o mărturie în care se discută subiecte delicate, care ating corzi sensibile și rămân în subconștient.
Apoi, trebuie ținut cont că [b]mesajul are ca public țintă, tinerii de toate nivelele duhovnicești.[/b]
Mare parte din ei sfâșiați sau pisălogiți mental de patima desfrâului care având dinți de lapte, nu înțeleg bine ortodoxia și tind să admire sau hiperbolizeze alte culte și să diminueze până la dispreț calitatea ortodoxiei.
sharbinsk
noiembrie 25, 2013 @ 9:02 pm
Printr-o parte din postări m-am adresat și adminilor pt că am anticipat un posibil nou volum despre Feciorie după ce am văzut campania de strângere a mărturiilor.
[quote]sharbinsk » 2013-23-11 15:30 În eventualitatea în care, acest articol va fi publicat într-o viitoare carte de mărturii destinată tinerilor, printre altele, li se transmite că totuși la sectari e mai bine în unele privințe, și că rătăcirile se rezumă doar la mentori, nu și la ereziarhii care pustiesc Biserica ortodoxă, mimând o atitudine de fațadă care atrage admirația[/quote]
M-am adresat și lor, în speranța că vor selecta atent materialele, pt a nu lăsa vreo rută care să conveargă spre alt duh decât al ortodoxiei.
Sau să se tragă o concluzie forțată, sau că doar la ortodocși se întâmplă unele lucruri.
Iar, celorlalți frați m-am adresat pt a recomanda schimbarea tacticii și a mentalității de inferiorizare, în abordarea mărturiei.
[quote]sharbinsk » 2013-23-11 15:30 De aceea să nu idealizăm alte culte și să nu ne mai construim discursul de genul – defectul – la ortodocși – ținuta corectă la alte culte-, ci să ne raportăm doar la Evanghelie și la Tradiția patristică, atunci când facem radiografia nivelului duhovnicesc.[/quote]
[b]
Altfel , astfel de materiale pot devenii motive de confirmare și de autoîndreptățire ale protestanților care vor zice[/b][i],” iată și ortodocșii ne recunosc și ne dau dreptate în unele chestiuni, deci, adevărul e la noi, problema la ei .” [/i]
[b]
Când de fapt problemele sunt de ambele părți și comparația se face doar cu Cei trecuți în Biserica Biruitoare, nu cu alții.[/b]
Plus că unele materiale pot constitui și puncte comune care să le permită atragerea pe terenul lor, pornind de la un numitor comun abordat.
Mai departe alegerea le revine în politica editării, nu îi va deturna nimeni din poziția de formatori de opinie în care au ajuns prin muncă și îngăduință de la Dumnezeu.
Doar că fiecare formator de opinie are o responsabilitate sporită și nu se va putea dezvinovății la judecată că n-a putut întrevedea consecințele unui anumit discurs.
Eu mi-am asumat ce am spus și de aceea n-am șters-editat la primele 9 postări, decât greșeli ortografice.
[b]
Acest demers NU A FOST pt a-i descuraja pe alții să scrie despre feciorie, pt a șterge materialul prezent sau pt a pune pumnul în gură Ioanei, din contră îmi cer scuze pt tulburările provocate și o rog să mă certe unde greșesc și să apoi să mă ierte. [/b]
Dacă ea are dreptul să-și spună sufletul și păsurile, la fel avem și noi ceilalți în baza reciprocității dialogului .
Merci florin.m pt susținere, deși noi am avut niște contradicții nu pot să iau părerea ta decât ca pe una de bună credință.
Spun doar că sunt conștient că-s departe de mântuire(chiar dacă nu beau și nu fumez) și sper ca noi toți să dăm mărturie dacă vom prinde prigoană și să ne vedem în Ierusalimul Ceresc la secția română.
Dan Sorin
noiembrie 27, 2013 @ 4:16 am
Nu vă mai certați și nu-l mai încolțiți pe om că totuși suntem în post și ar trebui să fim mai îngăduitori unii cu alții.
Claudiu Balan
noiembrie 27, 2013 @ 6:28 am
Ioan, poate ar fi folositor uneori să accepți uneori și părerea celorlalți… chiar dacă n-au dreptate, sau ți se pare că n-au dreptate.
Dan Tudorache
noiembrie 27, 2013 @ 9:20 am
În ultimele trei săptămâni am fost foarte prinși cu fericiți cei prigoniți și nu am avut timp să moderăm discuțiile, le-am lăsat la voia voastră. Asta este explicația pentru care s-au făcut intervenții foarte scurte și târzii.
Din păcate discuția la acest articol îmi pare multă energie irosită pentru mărunțișuri. Se înțelege că mă adresez la modul general.
Nu doresc ca acum să împart ”dreptatea” în stânga și-n dreapta, atâta doar că:
1. Ana, ți-am șters ultimul comentariu adresat lui Ioan (Sharbinsk). Consider că este o profundă jignire să spui unui creștin că nu-l are pe Iisus în inimă, oricât n-ai fi de acord cu el într-o discuție care s-a purtat cu respect până la urmă. (a nu-l avea pe Iisus în inimă înseamnă a fi un om satanizat)
2. Ioan, ți-am șters și ție ultimul comentariu, din două motive:
a) ai irosit mult timp și multă vorbă care până la urmă nici nu este primită de Ana (întrucât e convinsă că nu-l ai pe Iisus în inimă), și nici nu se închide polemica
b) ca să nu mai ai ultimul cuvânt în polemica de față, reflex al neîncrederii în puterea de convingere a adevărului. Dacă ești covins că ai spus adevărul, atunci va rămâne în picioare și va străluci, oricâte critici s-ar adăuga după. În plus, cred că mai mult te-ai tulburat cu toată tărășenia de la acest articol și în acest fel te ajut să ieși din cercul vicios în care dorești să te faci înțeles dar mai mult se stârnesc discuții în van. Când nu mai poate argumentul, poate rugăciunea!
În final, rog să rămânem pe subiect și tastatură… fără să ne mai încrețim frunțile.