Viitorul tău soț sau viitoarea ta soție este ascuns(ă) chiar în poruncile lui Dumnezeu

Acum câteva săptămâni am participat la Alba-Iulia la o conferință organizată de ASCOR și facultatea de teologie ortodoxă, care avea titlul: „Să nu fii desfrânat!”, conferință susținută de Părintele Ciprian Negreanu din Cluj, un păstor minunat al tinerilor studenți.

În mod suprinzător părintele nu și-a bazat argumentarea pe tema desfrânării sau a înfrânării ci pe ideea de poruncă. Și spunea părintele că porunca e ca o sperietoare pentru unii tineri, rămânând cu impresia greșită că un Dumnezeu atotputernic acolo sus, se joacă cu niște bieți oameni slabi de pe pământ, și le dă reguli, directive, testându-i. Porunca pare astfel o fiță a unui tiran care-și implementează planul prin supuși.

Ori porunca este cu totul altceva. În porunci se găsesc toate darurile lui Dumnezeu. Sfântul Marcul Ascetul merge mai departe și spune că în porunci Îl vom găsi pe Însuși Dumnezeu, care se va sălășlui în inimile noastre. Iar Părintele Ciprian a dat un exemplu real și sugestiv în această privință:

El povestea că o fată care vroia să-și întemeieze o familie a fost invitată la o nuntă. Fiind singură, s-a gândit că a merge la petrecerea nunții ar fi o bună ocazie să întâlnească persoane noi și poate să înfiripe o relație cu un băiat. În drum spre nuntă a întâlnit o bătrânică. Femeia se simțea rău și avea nevoie de ajutor. Tânăra a fost pusă în situația de a alege între a merge la nuntă cu șansa de a întâlni un băiat, și a se duce la spital cu bătrânica, dar a pierde petrecerea nunții. De fapt, a fost pusă în situația de a alege dacă să-și facă voia ei sau să împlineasă o poruncă a lui Dumnezeu, care ne cere să fim asemenea samarineanului  milostiv.

Fata, în mod înțelept a ales să meargă cu bătrânica la spital și să-i fie alături, doamna neavând pe cineva care s-o sprijine. După ceva timp la spital apare un nepot al bătrânei, care vine să o viziteze. Fata se împrietenește cu acest băiat și în timp se căsătorește.

Morala e simplă: dacă ar fi ales să facă voia ei, după un calcul lumesc, anume acela de a merge într-un loc unde șansele de a întâlni un băiat sunt foarte mari, atunci nu s-ar fi întâlnit cu acest băiat. Dumnezeu i-a ascuns marele dar pe care și-l dorea, un soț și o familie frumoasă, chiar în porunca iubirii de aproapele.

Exemplele de acest gen pot continua, și sunt sigur că fiecare dintre voi puteți identifica în viața voastră astfel de fapte în care Dumnezeu în mod pedagogic ne dă mici lecții de viață.

Că darurile lui Dumnezeu sunt ascunse într-o viață de jertfă, dau mărturie toți sfinții Bisericii. Dumnezeu în mod intenționat ne cointeresează la acest plan al Lui pentru noi, pentru a avea și noi bucuria că am contribuit la propria noastră viață. Că Învierea vine din Cruce, este un aspect al vieții Mântuitorului pe care toți îl trăim în viața noastră.

Ce pot face tinerii pentru a întâlni persoana rânduiată de Dumnezeu pentru ei spre căsătorie? Să facă voia Domnului în fiecare secundă a vieții lor.

Așa cum fiecare păcat pe care-l alegem este o ușă care ne duce într-o cușcă și ne face captivi, tot astfel fiecare împlinire a voii Domnului este o ușă către Dumnezeu Însuși și toate darurilor Lui pentru noi.

Cu cât alegem mai des păcatul cu atât evităm și pierdem darurile pregătite de Dumnezeu pentru noi la anumite vârste ale vieții. Tinerii care trăiesc în desfrânare sau în multe alte păcate, și se trezesc din această beție a vieții abia când realitatea le stă în față ca un zid tare, au pierdut pe parcurs multe șanse de a primi de la Dumnezeu un soț sau o soție bună.

Dar să nu vedeți acest mod a lui Dumnezeu de a lucra ca un blestem, ci să-l vedeți astfel: Fetele curate pe care Dumnezeu le-a trimis în viața băiatului desfrânat, nu i-au suscitat atenție, pentru că el nu avea ochi pentru ele, ci el căuta altceva. Ori împlinirea poruncii Domnului ar fi însemnat nu doar o bifare a unei reguli puse de El în creație, ci o însănătoșire a sufletului acestui băiat, a modului în care el vede viața și oamenii. După 25-30 de ani va căuta acele fete curate pe care le-a refuzat în tinerețe, doar că la acea vârstă șansele scad de a întâlni un astfel de om.

Dar ce pot face dacă au pierdut această șansa a tinereții lor?

Pot face de astăzi voia Domnului și cu nădejde să-i ceară Bunului Dumnezeu să le trimită o fată potrivită sau un băiat potrivit.

Numai că până omul nu se vindecă în Biserică, prin Sfintele Taine, rămâne cu concepții nerealiste despre viitorul soț sau viitoare soție. Și fetele și băieții așteaptă în viața lor persoane extraordinar de frumoase, deștepte, harnice, descurcărețe, etc. Ori realitatea nu este ideală.

Părintele Coman spunea frumos unei fete: Și mie îmi place băiatul din mintea ta, dar crede-mă că acela nu va veni niciodată. Ce preferi: frumosul care nu vine sau urâtul care vine?

Totuși niciun om nu este urât. Frumusețea e în ochii tăi, a celui care privești. Un suflet curat vede doar oameni curați și frumoși, iar în mintea rea și lucrul bun se strâmbă, zice părintele Arsenie Boca.

Sunt mulți tineri care s-au căsătorit la vârste mai târzii, dar au lăsat într-o măsură pretențiile nerealiste la o parte. S-au adaptat „ofertelor pieței”. Sună dur și poate mercantil, dar aceasta-i realitatea cu care operează Dumnezeul nostru. Vrea să ne arate că poate să facă frumoasă, orice relație dintre oameni, căci toți au chipul Lui.

Vă pun la inimă un gând al părintelui Coman, pe care l-ați putut asculta acum câteva zile: atât băieții cât și fetele, iar în familie, atât bărbații cât și femeile, văd problema neîmplinirii lor pe plan personal (nereușite în dragoste, familii eșuate, etc.) în factori exteriori vieții lor: partenerul lor, anturajul, societatea, părinții, Biserica, concepții moderne, etc., în loc să vadă eșecul în chiar faptele lor sau altfel spus și în faptele lor, nu numai ale celorlalți.

Nu dramatizăm ci vă încurajăm, pe voi cei care încă nu aveți o relație, să vedeți dacă nu cumva sunt lucruri pe care le puteți îmbunătăți în viața voastră, în atitudinea față de aproapele și față de Dumnezeu.

Deschideți-vă ochii și pentru oamenii care intră astăzi în viața voastră, viitorul soț sau viitoarea soție poate fi chiar sub nasul vostru, și nu doar într-o viață imaginară. Lasăți puțin bariera principiilor mai jos. E un act de smerenie pe care se cuvine să-l facem toți. Să aveți așteptări mult mai mari față de voi decât față de aproapele.

Sunt atâția băieți și atâtea fete care stau singuri și suferă separat, poate chiar în același bloc sau cartier, și unii și alții așteptând perfecțiunea. Trebuie să facem ceva!

Împliniți voia Domnului! Jertifiți-vă pentru aproapele. Deschideți-vă inimile! Cântați Domnului! Darurile lui sunt ascunse în poruncile Evangheliei. Scotociți în faptele voastre bune și nădăjduiesc că veți găsi un om potrivit sufletului vostru.

Nu cred într-un suflet pereche, într-o jumătate, pe care dacă ai pierdut-o în tinerețe, rămâi nefericit. Teoretic, orice băiat se poate înțelege bine cu orice femeie, căci Dumnezeu ne-a încurajat să ne iubim chiar și vrăjmașii noștri. Am întâlnit femei care s-au căsătorit la 40 de ani și astăzi sunt fericite.

Orice cauți acum în viață, dacă cauți binele, îl vei găsi ascuns în poruncile Domnului.

(Claudiu Balan)

Acest articol se adresează acelor tineri care vor să-și întemeieze o familie, nu celor care vor să urmeze calea monahală sau calea de a rămâne feciori în lume.