Cine mai doreşte, cine mai pofteşte…şpagă?
Un subiect foarte mediatizat si dezbatut, sub multe aspecte, este spaga. Cine nu a dat si nu a luat spaga? Putini, foarte putini oameni. De la vladica la opinca se poarta spaga si ne lovim de ea atunci cand vrem mai putin. Este clar ca spaga este un pacat cu dublu sens pentru ca pe de o parte cel care o da vrea sa cumpere posibilitatile de ajutor ale unei persoane cheie de care are nevoie pentru rezolvarea unei probleme, iar pe de alta, cel care primeste spaga este iubitor de argint si isi vinde sufletul pe bani, pentru a intermedia sau ajuta la indeplinirea unui serviciu pentru care deja este platit, sau nu are dreptul sa-l faca, sau il face incalcand legile statului, ca sa nu mai vorbim de morala crestina.
Un alt aspect la fel de importat este ca atunci cand dam spaga, noi propagam acest pacat mai departe intrucat acea persoana careia i-o oferim, din slabiciune, poate va fi tentata sa ceara spaga in continuare si de la alti semeni.
La scoala dam spaga profesorilor ca sa trecem la examen. La spital dam spaga doctorilor si asistentelor pentru a beneficia de ceea ce ne este garantat prin constitutie. La primarie dam spaga pentru diverse facilitati, iar exemplele pot continua, dar le stie mai bine fiecare in parte.
Insa, chiar fiind de buna-credinta, in viata apar situatii in care esti constrans sa alegi intre a da spaga, infaptuind un pacat, si a renunta la ceva care…doare sau are urmari neplacute.
Si ce faci atunci cand la servici seful te trimite sa dai spaga pentru a urgenta rezolvarea unei probleme?
Ce faci atunci cand ti se cere spaga pentru rezolvarea unei probleme legale, la care ai dreptul de a fi servit, iar persoana care o cere nu arata ca ar vrea sa rezolve acea problema pe cale legala?
Ce faci cand la scoala toti colegii tai pun bani ca sa dea spaga unui profesor si iti cer si tie, desi stii ca poti lua examenul invatand?
Cine credeti ca este mai vinovat: cel care da sau cel care ia spaga?
Va indemnam in continuare sa cititi un articol despre o persoana demna de toata lauda si care a infruntat un intreg sistem pentru a nu recurge la spaga…si a invins: A refuzat sa dea spaga in spital ( Sursa: Ev. zilei)
Aniri
iunie 5, 2009 @ 10:21 pm
Ma gandeam ca textele astea, din care inveti multe, si-ar gasi locul mai ales pe site uri cu public care au mare nevoie! Adica aici majoritatea care intra, e de acord, si in mare masura respecta 🙂 E nevoie ca mai ales ceilalati sa afle.
Dar pe urma mi-am dat seama ca nu e si cazul articolului astuia. Sa fii bun crestin, nu prea exclude (in realitatea statistica), sa dai spaga.
Sa iei, da, pare mai urat. Dar multi dau si nu realizeaza cat de grav e.
Io nici nu priveam problema asta din perspectiva crestinului.. (ciudat si poate trist.Dar poate omu de rand are nevoie de argumente clare. Adica.. suntem atat de subiectivi. De ex. daca o persoana mai putin credincioasa, da aceleasi sfaturi ca biserica, dar pe care le da pentru ca a ajuns singur sa le inteleaga, adica.. daca vorbeste din propria experienta etc, e de obicei mult mai credibila decat o profesoara de religie. Si nu ma refer la modul inc are au ajuns sa gandeasca asa, ci la „statut”. Adica eu cred ca uneori convingi mai bine, daca incerci sa ramai in raza lui, daca iti dai seama ca afland despre tine, n-ar mai intelege la fel.. Fara sa ascunzi sau sa te feresti de chestii.) Lunga paranteza:D io priveam problema pur si simplu, din ideea de „bine” si „rau”, pe care ar trebui sa o aiba orice om, macar pentru o societate buna, corecta.
Daca vrei, poti sa te opui. „nu” ar spune cei care se plang (pe buna dreptate), ca daca n-ar fi dat, n-ar fi fost tratati. De ex o fosta colega, muscata de caine de buza.. Pe care n-o primeau l alexandru grigorescu. In fine, daca nu e pusa in primejdie viata, consider ca in toate celelalte situatii, te poti opune. Cu orice risc. Cu orice dezavantaj care vine.. Si nu sunt doar vorbe, de data asta chiar se poate. Trebuie sa ai f clare principiile, sa ai curaj si coloana vertebrala. Si daca tot ar trebui sa privesc lucrurile mai mult din perspectiva duhovniceasca, as zice ca tre sa ai si credinta in Dumnezeu. 🙂 Si ca nu se rezolva totu cu bani..