Skip to content

8 Comentarii

  1. Alina
    decembrie 13, 2009 @ 6:51 pm

    Dumnezeu sa va binecuvanteze!!

    Reply

  2. Veronica
    decembrie 13, 2009 @ 7:51 pm

    Incet, incet IL scoatem pe Dumnezeu din viata noastra. Sa nu fie!!! L-am scos din scoli; la locul de munca nu se discuta niciodata despre El; oriunde mergem : la petreceri ,la piata , la plimbare , avem intotdeauna alte ganduri , alte discutii. Nu vi se pare ca e trist? Foarte trist?!! Sau numai eu imi fac ganduri de-acestea, pentru ca sant cam pesimista din fire?! Doamne ai mila de mine! Doamne ai mila de noi! Dumnezeu , care e Atotputernic si Inainte- Vazator, a stiut ce vom face noi si poate de aceea a intrebat: ” Oare voi mai gasi credinta pe pamant, cand ma voi intoarce?” Care ziceti voi ca este raspunsul la intrebare?

    Reply

  3. Laura-optimista
    mai 18, 2010 @ 5:13 pm

    Dostoievski afirma că dacă Dumnezeu nu ar exista, totul ar fi permis. De aceea, lumea secularizată încearcă(repet, doar încearcă) să-L excludă pe Dumnezeu din viaţa ei, să-L declare „un mit” şi… să-I tăgăduiască existenţa. Totuşi, „staţi liniştiţi, Dumnezeu nu există” îmi pare a fi cea mai ilogică afirmaţie, pe care ar putea-o rosti cineva, pentru că dacă Dumnezeul nostru nu ar exista, ar fi imposibil să rămânem liniştiţi! Cum am putea fi liniştiţi, cum ne-am putea bucura de această viaţă, ştiind că într-o zi vom înceta de a mai exista? Din fericire, toate aceste idei ateiste sunt pure fantezii lipsite de logică, iar Dumnezeul nostru Cel adevărat, fiind iubitor de oameni, le respectă tuturor liberul arbitru, îngăduindu-le chiar să-L tăgăduiască.
    Noi, care avem misiunea de a-L mărturisi pe Hristos în această lume secularizată, putem spune cu toată convingerea asemenea lui Dostoievski: „Dacă mi-ar demonstra cineva că Hristos Se află în afara adevărului şi ar fi real, că adevărul se află în afara lui Hristos, aş prefera să rămân cu Hristos decât cu adevărul”.
    STAŢI LINIŞTIŢI, DUMNEZEU EXISTĂ!

    Reply

  4. Ana
    mai 18, 2010 @ 6:51 pm

    Foarte bine ai spus. Doamne ajuta

    Reply

  5. gabriela
    mai 18, 2010 @ 8:54 pm

    Foarte frumos articolul. Mi-ar fi placut sa detaliezi. Sunt convinsa ca mai sunt multe de spus, dar e suficient si atat pentru ca ai tras au semnal de alarma chiar si asupra noastra , a celor ce ne mai amintitm din cand in cand de Dumnezeu (mai ales cand avem necazuri). Uneori mi-ar placea sa ”adoptam” acest comportamnt de ”hartuire” al protestantilor si sa avem mai mult curaj sa amintim oamenilor de Creatorul, Proniatorul nostru,de Tatal ceresc, raportandu-ne la evenimentele din viata lor. Eu vad in asta un fel de a-L marturisi pe Hristos cel Adevarat.

    Reply

  6. Bogdana
    mai 18, 2010 @ 9:28 pm

    Astfel s-a ajuns sa se zica ca o sa ajung deprimata si ca sunt prea drastica. Nici nu sunt evlavioasa, nici nu sunt calma, nici nu dau exemplu pt altii dar totusi sunt prea drastica in religie.
    Si apoi pe persoana respectiva am blocat-o cu argumentele mele zicandu-mi la sfarsit ca am dreptate insa stiti cum a zis par. Arsenie „Mustrarea invinge dar nu convinge”. Nu-i ascultati nici ei nu stiu ce vor de la voi, nu s-a putut exprima ce vrea ea defapt. Sa ma integrez cica. Ce trebuie eu sa fac? Sa-i inteleg neputinta, este inca un sfat de la Par. Arsenie.

    Reply

  7. Laura-optimista
    mai 18, 2010 @ 10:43 pm

    Bogdana, nu eşti unicul caz… Şi mie mi s-a spus că sunt „habotnică”, că „trebuie să-mi trăiesc viaţa” şi, cea mai ilogică idee, mi s-a spus că sunt „exagerat de creştină”. O, Doamne, cât de mult mi-aş dori să pot fi „exagerat de creştină”, să ajung la starea de desăvârşire, dar mai am mult până la acel nivel de viaţă duhovnicească! Da, trebuie să te integrezi, dar nu în orice grup, ci în Biserica lui Hristos, trebuie „să ne trăim viaţa”, dar Viaţa este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cred că ar trebui să-L mărturisim pe Hristos cu toată hotărârea, cu mult curaj, dar fără a-i jigni pe ceilalţi. Ştii că apărarea credinţei cu violenţă este… un păcat. Este un păcat, deoarece compromitem credinţa, pe care dorim s-o apărăm. Nu putem avea o atitudine agresivă în numele iubirii! Totuşi, putem fi hotărâţi, statornici şi curajoşi. Ai citit „Jurnalul fericirii”, sau „Dăruind vei dobândi” de părintele Nicolae Steinhardt? Dacă nu, îţi recomand călduros aceste cărţi, fiindcă eu le-am citit când aveam aceleaşi dileme, pe care le ai tu(în legătură cu relaţia cu cei necredincioşi), iar aceste cărţi mi-au schimbat aproape radical concepţia. Desigur, nu mi-au schimbat credinţa(părintele Nicolae Steinhardt este un ortodox autentic, poate chiar sfânt), dar m-au învăţat să Îl mărturisesc corect pe Hristos. Nu mă ruşinez să mărturisesc faptul că, dacă Dumnezeu nu m-ar fi apărat, dacă nu mi-ar fi descoperit calea corectă prin aceste cărţi ale lui Steinhardt, aş fi riscat să devin extremistă, intolerantă, fundamentalistă. Dumnezeu te va lumina şi pe tine.
    Aş dori să-ţi împărtăşesc şi un cuvânt al unui creştin deosebit, pe care-l cunosc: „Nu creştinismul în exces este dăunător, ci creştinismul greşit înţeles”.
    Domnul nostru Iisus Hristos să ne ajute să-L mărturisim prin cuvintele şi faptele noastre, convingându-i(nu învingându-i) pe cei îndoielnici să se apropie de Biserica Sa!
    „Măsura iubirii lui Dumnezeu e să-L iubim fără măsură.”
    Doamne-ajută!

    Reply

  8. Ana
    ianuarie 10, 2011 @ 4:18 pm

    Mesajul lui Olteanu trebuie sters
    Nu cred ca are nici o legatura cu Ortodoxia

    Doamne ajuta

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *