Statutul de cetățean european nu-mi dă putere să fac binele

Nu mă încântă deloc sintagmele: „stat european”, „cetăţean european”, „membru al Uniunii Europene”, „standarde europene”, pe care de multe ori le auzim în mass-media.

Ele sunt invocate pentru a stabili un reper pe care noi trebuie să-l urmăm, un standard pe care trebuie să-l îndeplinim: să avem scoli europene, spitale europene, democraţie europeană, etc.

Standardele europene sunt vehiculate ca şi cum ar denumi un sistem desăvârşit de funcţionare economică, socială, politica, şi aşa mai departe. Eu înţeleg că noi romanii râvnim după traiul occidental, unde lucrurile sunt mai bine aşezate decât la noi iar economiile mai puternice, dar de aici şi până la a considera standardele europene o măsură a desăvârşirii mai este mult.

Gândiţi-vă la Marea Britanie şi la cetăţenii ei: Credeţi că se mândresc cu faptul că sunt cetățeni europeni sau cu faptul că sunt una dintre cele mai respectate şi puternice naţiuni ale lumii?

Gândiţi-vă la germani: credeţi că sunt bucuroşi că sunt membri ai Uniunii Europene, când economia lor e locomotiva întregului continent şi trage după ea şi state mult mai sărace, pe care le finanţează cu bani de la bugetul propriu?

Când ai un standard mai înalt cu care să te compari e firesc să nu ţi se mai pară un compliment faptul că eşti cetățean european sau că eşti parte dintr-un stat european. Nemţii se considera probabil una dintre cele mai puternice economii a lumii, şi la fel ca şi britanicii, o forţă militară cu un cuvânt greu de spus în geopolitica mondială.

Aşa se face ca noi romanii tânjim la stadiul la care au ajuns unele state europene şi denumim acest nivel: standard european.

Numai ca pe mine ca un creştin-ortodox botezat în numele Sfintei Treimi, cetăţean al României, nu mă încântă statutul de cetăţean european pe care trebuie să-l dobândesc prin munca şi moralitate pentru că ştiu de la Hristos care ne-a poruncit tuturor: „Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri este.”

A ajunge desăvârşit asemenea lui Dumnezeu, Creatorul lumii, este radical diferit decât a fi cetăţean român care se comporta conform standardelor europene. Pe lângă faptul că a tinde spre asemănarea cu Dumnezeu este un standard mult mai înalt decât a fi cetățean european, se întâmplă adesea că principiile de moralitate ale Occidentului să fie păcate grave înaintea lui Dumnezeu, și să ne arunce și pe noi românii în această plasă. Așa se face că avortul, contracepția, homosexualitatea, consumismului, sexualitatea desprinsă de viața de familie și promovată excesiv, obținerea profitului economic ca mijloc de propășire individuală și comunitară, sunt fapte considerate morale și definesc standardele de viață ale unui așa zis mod de viață european. Pe când privite cu ochii credinței în Dumnezeu, și raportate la Adevăr, care este chiar Iisus Hristos, înțelegem ușor că ele degradează puternic ființa umană, familia, și sufletul fiecăruia, depărtându-ne de Dumnezeu și Împărăția Cerurilor.

Am mai observat un lucru, că invocarea standardelor europene sau ale calității de membru a Uniunii Europene, pe care o are România, ar trebuie să fie un impuls pentru a noi de a face binele. Și acum mă gândesc la discuția dintre Avraam și bogatul care ajunsese în iad, din pildă cu săracul Lazăr. Atunci bogatul îl roagă pe Avram să-i anunțe pe frații lui să nu mai păcătuiască ca să nu ajungă și ei în acest loc de chin. Iar Avraam i-a spus că au pe Moise și pe prooroci și să asculte de ei, și astfel mergând pe calea poruncilor lui Dumnezeu nu vor ajunge în iad. Bogatul însă îi spune: „Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.”

Și acum urmează răspunsul foarte interesant al lui Avraam:

„Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.”

Prin urmare, evreii din vremea Vechiului Testament, aveau o singură șansă să nu ajungă în iad, aceea de asculta poruncile lui Dumnezeu date prin Moise și prooroci, orice altă metodă de a-i stimula să facă binele era sortită eșecului, chiar și învierea din morți a unui suferind în iad.

Astăzi, după venirea Mântuitorului Hristos, lucrurile stau la fel în privința izbăvirii de iad. Cine vrea să se ferească de chinurile iadului și să dobândească Împărăția Cerurilor trebuie să asculte poruncile lui Dumnezeu, sfaturile Bisericii, ale Sfinților Părinți, ale episcopilor, preoților și diaconilor. Cine nu ascultă de poruncile lui Iisus Hristos date în Sfintele Evanghelii nu va putea fi motivat de altceva sau altcineva din această lume.

Dacă oamenii nu ascultă de Dumnezeu și de glasul Bisericii Ortodoxe, atunci să fiți siguri că nu vor fi motivați în facerea binelui nici de un oarecare standard european, și asta o spune chiar Avraam mai sus. Nici morții dacă învie și le explică tuturor ce-i așteaptă după moarte, nici atunci nu vor fi în totalitate motivați, unii vor crede pe moment și apoi vor zice că-i minciună, alții nu vor crede deloc, iar sfaturile celui înviat se vor transmite distorsionat în popor până când efectul învierii se estompează.

Dacă nici relatările unui înviat din morți nu-i stimulează, atunci nu știu cum i-ar putea stimula să facă binele un set de reguli sociale, economice, politice și culturale, care definesc un standard european.

Omul nu poate ajunge să facă binele desăvârșit, decât dacă este atras de Dumnezeu și ajutat prin Duhul Sfânt să facă acest lucru. Dacă suntem sinceri, trebuie să recunoaștem, că noi oamenii suntem slabi și neputincioși, fiind supuși permanent greșelii și patimilor. Fără Dumnezeu nu putem în mod real schimba nimic în noi și nici în societate.

Omul nu va putea fi niciodată motivat să facă binele desăvârșit, binele neinteresat, printr-o răsplată materială.

În concluzie, așa cum nemții nu se laudă cu statul lor de membru al Uniunii Europene, ci cu cel de cea mai puternică economie a continentului, arătând prin asta că standardul european e prea mic pentru a putea defini Germania, la fel și noi românii creştini ortodocşi avem un standard mult mai înalt la care să ne raportăm faptele: asemănarea cu Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

România este în primul rând o țară majoritar ortodoxă, o țară în care Dumnezeu este perceput și slăvit în Adevăr, fără strâmbări ale credinței, fără erezii. Și nu multe țări din lumea aceasta se pot bucura de acest lucru. Ce folos că ai PIB-ul pe cap de locuitor de 100 de ori mai mare decât media țărilor din lume, dacă cetățenii tăi nu-L cunosc pe Dumnezeu, sau îl percep în mod strâmb?

Ce folos că ești cea mai mare economie din lume, dacă treci în legalitate păcate strigătoare la cer, care-ți distrug fizic și sufletește proprii cetățeni?

Ce folos că ai locuri de muncă și bani pentru toate plăcerile lumii, dar n-ai ajuns să te cunoști pe tine însuți și taina sufletului tău? Ce folos ai dacă vei dobândi toate ale lumii dar îți vei pierde sufletul?

Noi tinerii români ar trebuie să ne bucurăm că suntem ortodocși, că-L cunoaștem pe Dumnezeu și prin Taina Botezului avem o șansă pe care nu mulți o au în lumea aceasta: a trăi în comuniune cu Dumnezeu și a simți împărăția cerurilor încă de aici de pe pământ.

Noi creștinii aveam un singur model de urmat, pe Iisus Hristos, Dumnezeu și Omul, împlinirea celor mai înalte așteptări ale omului ca ființă.

(Claudiu)