Ştim să iertăm?
Daca cineva ne-ar da o palma, l-am ierta? Am fi in stare, noi tinerii, sa-i intoarcem si celalalt obraz? Daca cineva ne-ar blestema, l-am binecuvanta dupa aceea? Daca un prieten ne-ar trada, l-am ierta? Sunt foarte multe intrebari, la care ne e greu sa gasim un raspuns. Iata ce ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur:
„Gânditi-va la toate greselile de care aveti a da socoteala – si, mai ales, sa uitati nedreptatile savârsite de altii voua, iertati pe cei care v-au jignit, ca sa aveti dreptul ca însiva sa fiti iertati – si sa câstigati, astfel, o usurare a necazurilor voastre.
Grecii, fara vreo mare nadejde, dadura adesea, cu privire la acestea, dovezi de întelepciune. Si voi, care trebuie pâna la urma, sa parasiti lumea aceasta, cu atât de marete nadejdi, nu veti face-o sau stati la cumpana?
Ceea ce se rezolva de la sine, nu va arogati si respectati astfel legea dumnezeiasca – si, mai degraba, lasati sa vi se stinga patima fara rasplata pentru voi, în loc de a merita o rasplata?
Daca lucrarea vremii va sterge ranchiuna, de aici nu puteti trage nici un folos. Veti zice ca aducerea aminte a jignirii va înflacareaza mânia? Aduceti-va aminte de tot binele pe care cel ce v-a jignit a putut sa-l savârseasca fata de voi, cum si de tot raul pe care l-ati facut altora.
V-a vorbit de rau, v-a acoperit de rusine? Aduceti-va aminte de ceea ce si voi ati zis de altii. Asa ca, va întreb, cum veti capata iertare, când voi n-o dati altora? N-ati zis nimic de rau? Dar ati auzit de atâtea ori multime de bârfe si le-ati primit, si aceasta este, desigur, o vinovatie.
Vreti sa stiti ce mare bine este uitarea jignirilor si ce placut este aceasta Domnului, mai presus de toate? El pedepseste chiar pe acei care se bucura de dreapta pedeapsa. Asadar, nu se cade sa calcam în picioare nici pe cei pedepsiti de Dumnezeu si nici pe cei care ne-au jignit!…
Se arata aici duhul milei, ceea ce place lui Dumnezeu mai mult ca orice. Nimic nu hraneste mai bine mila, ca iertarea jignirilor.
Celui ce a jignit, de asemenea Dumnezeu i-a aratat ce are de facut. I-a poruncit sa caute de îndata pe cel pe care l-a jignit, sa paraseasca chiar altarul ca sa-l afle si sa nu se reîntoarca la masa jertfei decât dupa ce s-a împacat cu acela.
Dar acesta nu-i temei ca sa asteptati sa vina el, caci de faceti asa, ati pierdut tot. Numai daca iesiti sa-l întâmpinati, Dumnezeu va pune înainte o rasplata nespusa.
Daca va împacati cu cel ce v-a jignit numai fiindca el vine spre voi, nu porunca dumnezeiasca este aceea care a statornicit din nou prietenia, ci numai gestul celuilalt. Asa ca veti ramâne fara cununa – iar premiul alergarii se duce la el. „
(Georgiana)
ionutz
mai 26, 2009 @ 10:54 am
Azi se iarta „pe interes”:D:-))
Georgiana
mai 26, 2009 @ 4:45 pm
:-))
Sorin M.
februarie 1, 2010 @ 11:19 pm
Cu mulţi ani în urmă îmi notam în carneţel următoarii paşi spre iertare:
„1. Când vi se strânge stomacul dacă vă gândiţi la o anumită persoană, înseamnă că nu aţi iertat-o cu adevărat. În primul rând trebuie să-L rugaţi pe Dumnezeu să vă ajute să iertaţi persoana respectivă.
2. Acum rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ierte pe dvs. dacă dvs. mai aveţi pe cineva pe care nu l-aţi iertat, nici Dumnezeu nu vă poate ierta păcatele dvs. Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ierte atitudinea şi neînduplecarea dvs.
3. Următorul pas este să cerem dragostea lui Dumnezeu. Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă dea toată dragostea pe care El o doreşte pentru persoana respectivă. Apoi aşteptaţi în linişte până ce primiţi această dragoste.
4. Acum trebuie să mărturisiţi această dragoste. Întrebaţi-L pe Dumnezeu în ce fel puteţi face acest lucru. Desigur nu vreţi să înrăutăţiţi situaţia. De aceea aveţi nevoie de înţelepciune şi tact. Poate fi o îmbrăţişare, o strângere de mână, un buchet de flori, o simplă cerere de iertare.
5. Rugaţi-vă la Dumnezeu pentru persoana, pe care tocmai aţi iertat-o. Domnul Iisus în înţelepciunea Sa a spus: ” …rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc ” (Matei 5, 44)”
Mă uit peste aceste notiţe şi mă rog Domnului să-mi dea toată dragostea de care am nevoie pentru ai putea îmbrăţişa la fel pe toţi oamenii. Sunt conştient de faptul că aceşti 5 paşi îmi arată care este cheia unei rugăciuni ascultate: iertarea – deaceea aştept de la voi alte sfaturi şi de ce nu, pasul 6, 7, 8….etc!
Adriana
februarie 1, 2010 @ 11:38 pm
Frumosi pasi Sorin 🙂
Si pe mine m-a preocupat problma si am rezolvat-o cu adevarat doar in momentul in care am simtit ca in loc de inima aveam un bolovan de gheata. Incepuse sa imi fie atat de frig, ca plangand am strigat catre Domnul sa imi ia bolovanul acela rece, si sa imi dea in loc o inima calda care sa bata…
Si de atunci am primit o pace atat de adanca, incat simt ca nimeni din lumea asta nu ma mai poate supara. Am inceput sa vad cum Domnul sta alaturi de fiecare om, si il ia pe fiecare de acolo de unde se afla el pentru a-l conduce usurel, usurel, catre El. Nu pot sa mai vad un om separat de iubirea pe care Domnul o are pentru El. Si cand vad muntele de iubire care il inconjoara, nu pot decat sa ma bucur pentru acel om 🙂
Toate acestea mi s-au intamplat extrem de recent, sper sa ma si tina.
Doamne ajuta!
🙂
Lucia
februarie 2, 2010 @ 12:22 am
Ideal ar fi sa trecem direct la pasul 5 „Rugaţi-vă la Dumnezeu pentru persoana, pe care tocmai” vreti sa o iertati…
Pasul 6: ne cerem iertare acelei persoane (chiar daca nu suntem noi cei vinovati!)
Si ca sa fim iertati si de Bunul Dumnezeu, apelam cat mai rapid la
pasul 7: Sfanta Spovedanie (Parinte, m-am sau am suparat pe cutare…imi pare rau etc).
Pasul 8. ne vom ruga mereu pentru acea persoana…pana in momentul in care vom simti ca o iubim… (si asa ajungem la
Pasul 9. iubirea vrajmasului;
Pasul 10. vom fi – in sfarsit – fericiti!
Mariana
februarie 2, 2010 @ 12:27 am
Georgiana, ai atins o problemă aşa de des întâlnită printre noi! Sfaturile tale sunt minunate!
Sorin M., îndrăznesc să intitulez acei cinci paşi, ,,Cinci paşi spre iubire”. Aşa după cum spui la pasul 3, iertarea se face doar prin iubire şi trebuie să aducă mai multă iubire, altfel e doar un fel de ,,armistiţiu”.
Când iertarea este acordată prin iubirea de sus şi primită prin aceeaşi iubire, în timp se va clădi între cei doi o şi mai frumoasă prietenie. Acesta este standardul la care eu, personal aş vrea să ajung. Dar lupta e atât de grea…şi durerile de stomac la fel…
Un pas 6 aş recomanda Reluarea pasului 4 🙂 la anumite intervale de timp pentru a reclădi relaţia. Şi să nu uităm să oferim un zâmbet şi o privire pline de dragoste. Astea vor convinge şi îl vor face pe celălalt să ,,îşi asume riscul” acelei relaţii.
Mă gândesc uneori cât de mult mă doare orice relaţie ruptă, stricată, chiar şi pentru scurt timp…Nu prea pot sta fără împăcare…mai ales în relaţia cu cei dragi ( familie, fraţi, prieteni), şi mai ale sîn relaţia cu Dumnezeu…Dacă celor dragi le pot spune ,,iartă-mă!” sau ,,te iert!”, Lui Dumnezeu nu-i pot spune decât ,,Iartă-mă!”
Suspinând după iertare
( 25 ianuarie 2010 – greşind Iubirii…suspinând după iertare…)
Din clipa-n care Ţi-am greşit
Şi până Ţi-am cerut iertare,
Părea că timpul s-a oprit
Sau că aleargă mult prea tare…
Părea că Cerul s-a-nnorat,
Şi ploi de lacrimi stau să cadă…
Părea că Tu Te-ai depărtat…
Şi m-am chircit plângând grămadă.
Cu sufletul înrourat,
Am suspinat după iertare…
Şi stând aşa, îngenunchiat
Eu mă rugam cu-aşa ardoare.
Nu-nţelegeam cum s-a-ntâmplat,
Îmi regretam toată greşeala…
Tot mirul strâns l-am picurat
Precum Maria din Magdala.
Zăceam cu faţa la pământ,
Dorind a Ta Îmbrăţişare,
Doream să pot din nou să cânt
Despre Iubire şi Iertare…
Tu m-ai atins şi-am tresărit,
Şi aşteptam iertarea Ta…
Tu m-ai privit şi mi-ai şoptit:
,,Nu poţi greşi cât pot ierta!”
( Mariana L. )
Lucia
februarie 2, 2010 @ 1:35 am
Mentiune: Pentru evitarea „bolilor de stomac”, cereti-va cat mai urgent iertare (ordinea logica ar trebui sa fie: 1-fata de semeni(fiecare dintre ei poarta, in adancul inimii chipul divin) si abia 2 – lui Dumnezeu (nu poti spune ca-L iubesti pe Dumnezeu, daca-l urasti pe aproapele!). Ce ne facem daca murim maine, si nu ne-am impacat cu aproapele ??? Ce-i vei spune Lui, cand vei fi fata catre fata, la judecata ??? Din pacate firea noastra e intr-o continua inertie… parca am trai aici o vesnicie ! Vesnicia e abia dincolo. Dar ca sa-ti poti cere iertare, din tot sufletul, si nu doar „o simpla cerere de iertare”, ai nevoie de puterea Iubirii divine, pe care trebuie – intr-adevar – s-o ceri in primul si-n primul rand, rugandu-te Lui pentru aproapele pe care vrei sa-l ierti…Si, de vei crede cu adevarat, vei si primi acea putere. Si-ti va fi foarte usor sa-l privesti in ochi(ca pe un chip al lui Dumnezeu!)si sa-i spui: „Te rog frumos, iarta-ma! Imi pare rau daca te-am suparat cu ceva!”…S-ar putea sa ai in fata un om orgolios, caruia sa-i vina greu sa te ierte, de aceea sarcina ta in continuare e sa te rogi pentru ca Bunul Dumnezeu sa-i „dezghete” inima… si sa te ajute sa-l iubesti asa cum este…S-ar putea ca el sau ea sa te fi iertat inainte ca tu sa-ti ceri iertare… aici deja e un caz fericit, un model de urmat si pentru noi, cei „tari in cerbice”… Iertati-ma!!! Nu cred ca ar fi greu sa-i iubim pe toti oamenii la fel, fara discriminari, daca l-am avea permanent in inima pe: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul sau pacatoasa!” Cred ca „a-i iubi pe toti oamenii la fel de mult”, e un exercitiu pe care toti ar trebui sa-ncepem sa-l „practicam” !!!
Lucia
februarie 2, 2010 @ 1:49 am
Un mare sfant din pustie, ce-si dorea un progres in desavarea sa, e trimis de Dumnezeu tocmai la un curelar din Alexandria care (nu doar ca-si impartea putina avere la 3: Biserica, saraci si familia sa cu 5 copii)ci avea si avea obiceiul sa spuna despre fiecare trecator prin fata ferestrei atelierului sau: „Doamne, omul asta e mai bun ca mine!”, mai batea o gaura in curea si privea apoi pe geam si iar, vazand un trecator oarecare,zicea in gandul sau, „Doamne, omul asta e mai bun ca mine!” si tot asa mereu, spunea si (credea asta!)…
Lucia
februarie 2, 2010 @ 7:04 pm
Scuze! erata: un progres in desavarsirea sa