Stiţi care e cel mai mare păcat din lume?
Care e cel mai mare păcat din lume? Păcatul meu. Păcatul de care nu pot scăpa. Păcatul care mă chinuie zi de zi. Păcatul care mă depărtează de Dumnezeu.
Da, cel mai mare păcat din lume este păcatul care te stăpâneşte zi de zi.
E oarecum impropriu să faci un clasament al păcatelor, deşi trebuie să recunoaştem că existe păcate grave şi mai puţin grave, dar toate au acelaşi efect: ne îndepărtează de Dumnezeu şi ne lasă fără ajutorul Lui şi influenţează indirect pe ceilalţi semeni.
Degeabă îi judec pe alţii că desfrânează, ucid, stau în păcate grave iar eu sunt asemenea lor numai că stau în alte păcate. Pentru mine mâncarea multă este ca pentru unii desfrânarea. Pentru mine e la fel de greu să mă-nfrânez de mâncare cum e altuia a se-nfrâna de la relaţiile trupeşti. Mie mi-e uşor de multe ori să nu mă enervez dar mi-e greu să tac din gură, mi-e greu să nu mă laud, să nu judec….
Cel mai mare păcat din lume este de fapt cel mai mare păcat al meu. Iar dacă mă va ajuta Dumnezeu să scăp de el, atunci va apărea iar un alt păcat foarte mare, din grămada păcatelor rămase care mă ţin legat de pământ şi de trup.
Aşa cum porunca lui Dumnezeu este una singură: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” aşa şi păcatul este unul singur, este de fapt încălcarea acestei porunci. Astfel păcatele nu sunt mai grave sau mai puţin grave ci toate sunt încălcări de poruncă.
Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. Căci Cel ce a zis: „Să nu săvârşeşti adulter”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege. Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii. Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.
(Claudiu)
gabriela
februarie 4, 2009 @ 11:23 am
Asa e.Ai mare dreptate. Pacatele noastre personale le simti ca fiind cele mai grave,pentru ca te indeparteaza de Dumnezeu si asta iti sfasaie sufletul. Felicitari pentru articol!
Robert
august 17, 2009 @ 2:25 pm
Genial de adevarat ! Asa e, cel mai grav pacat poate fi cel mai mic dar daca il faci zilnic , e adevarat . Un mare intelept spunea ca te poti mantui de orice pacat daca el nu se repeta la infinit . Dar cum am putea noi sa intoarcem zilnic celalalt obraz, cum am putea zilnic sa nu ne judecam aproapele si cum am putea zilnic sa nu ravnim la pacat ?
NihilSineDeo
octombrie 21, 2009 @ 4:54 am
Foarte bine spus. Patimile sau viciile ( apropo de dictionarul vicleano-roman, foarte mult mi-a placut, intru totul am fost de acord, mai putin la termenul „viciu” care nu inlocuieste cuvantul pacat, ci cuvantul patima sau pacat repetat, pacat care ne subjuga) sunt cele care ne ingreuneaza cel mai rau sufletul. Una e sa fumezi o data, din curiozitate sau teribilism, dupa care sa regreti si sa nu mai repeti, si alta e sa ii pui zilnic tigara in gura lui Hristos..
Ana
octombrie 21, 2009 @ 7:45 am
Asa e cu pacatele.
Dupa ce scapam de cate un pacat mare, descoperim altul care devine mare si tot asa. Si cand ma gandesc ca am avut o perioada cand ma vedeam fara pacat:sad:. Cu ajutorul Domnului reusisem sa ma las de cateva pacate si dupa asta simteam ca-s fara pacat.
Mai tarziu mi-am dat seama ca numai lucrand asupra pacatelor noastre clipa de clipa, putem sa ne cunostem in pacatosenia noastra.
Suntem ca o debara plina de tot felul de vechituri, in care daca este putina curatenie la suprafata, nu ne pasa ce lucruri strangem acolo fara folos!
Doamne iarta-ma
nyky
ianuarie 19, 2010 @ 1:10 am
cel mai mare pacat este pacatul de care nu vrei sa te lasi sa te pocaiesti. sau mai bine spus impietrirea inimii. sa ne ajute domnul Isus sa nu fim asa sa ne daruiasaca el o inima dupa voia sa
baixinho
februarie 7, 2010 @ 12:33 am
Cel mai mare păcat este mândria.
Ioana
iulie 1, 2010 @ 8:46 am
Eu deobicei sunt o fire mai intelegatoare dar singurele pacate pe care nu le suport la ceilalti sunt desfranarea si nepasarea fata de cei din jur.
omp
iulie 1, 2010 @ 9:16 am
@Ioana
de obicei – cand nu suportam „la altii” unele pacate, [b]ajungem sa cadem chiar noi in ele[/b], tocmai pentru a-i intelege mai bine pe cei pe care-i judecam…
Alexa
iulie 1, 2010 @ 11:26 am
Sunt de acord ca nu exista pacate mai mult sau mai putin grave dar sunt pacate evidente (ucidere, desfranare) si pacate foarte subtile (mandria, nepasarea, plictiseala, lenea).Noi trebuie sa incepem sa ne impotrivim mai intai celor care se observa foarte usor si apoi sa trecem la celelalte. Iar descoperirea pacatelor vine numai dupa ce ne rugam lui Dumnezeu sa ne arunce o raza de lumina, pentru a vedea groapa plina de mizerii in care ne aflam. Cand e lumina, observam murdaria(pacatul),incepem sa-l spalam cu diferite solutii si vedem cand se curata complet. Cand e intuneric, nu vedem si nu putem sa curatam nimic, traim cu iluzia ca nu avem pacate.