Străinul
E noapte rece
Vantul bate cu suieratul lui prelung
Si din ecouri inaintate
Atatea ganduri ma ajung.
Ce bine e sa fiu acasa,
Sa stiu ca am destul castig
Sa nu ma chinuie nici foamea
Nici sa rabd pe drum de frig
Ce bun a fost Domnul cu mine
Cum l-as primi sa stiu ca vine
Sa-mi fie oaspete ceresc.
Si-n jocul straniu de lumina
A flacarilor din cuptor
Pe gene cad de oboseala
Ca zvonul unui somn usor.
Deodata o bataie-n poarta
Tresar e cineva pe drum…
Ma uit la ora e tarzie,
Numai talharii umbla acum
Rasuna inca o bataie si inca alte doua, trei
Si atunci strig: Cine-i acolo?
E cam tarziu acum, ce vrei?
Si un glas de afara imi raspunse:
Vin dintr un loc indepartat
Umblat-am cale lunga astazi
Sunt obosit si s-a-noptat.
N-ai vrea caldura dinauntru
S-omparti cu mine pana-n zi
Ti-as multi cum stiu mai bine
Si-n rugaciuni te-as pomeni
Primeste-ma doar pana maine
Caci am innaintat un drum lung.
N-ai vrea din coltul tau de paine
Sa-mi dai si foamea sa-mi alung.
M-am strecurat pana-n fereastra
Sa-l vad pe geamul aburit
Era urat si plin de zdrente
Parea murdar si obosit.
Nu-ti cer doar un colt de paine
Uscat sa fie, sa mi-l dai
Sa dorm pe jos pe rogojine
Dar mila robul sa ai
Si m-am gandit o clipa lunga
Straine du-te mai departe.
Aici nu e han de gazduit!
De ce n-ai gandit mai dinainte
Unde ai sa dormi ce ai sa mananci
E prea traziu sa-mi bati in poarta
E prea tarziu sa mi te plangi.
Si am auzit cum pasi afara
Incet, incet s-au departat
Pana ce linistea si vantul
Au mai ramas stapani pe sat.
Si multumit in partul moale
Am adormit apoi curand,
Dar am visat in noaptea neagra
Un vis ce nu-l mai pot uita nicicand
Parca din nouri de lumina
Domnul Iisus se cobora
Si-n casa mea venea sa-mi spuna
Ceea ce nimeni nu stia.
Credeam ca imi va vorbi de bine
Va lauda ce am facut
Dar s -a apropiat de mine
Si trist cu lacrimi mi-a vorbit
Prietene: Am vrut azi noapte sa innoptez la tine
Am vrut din painea ta la cina
Sa-mi dai un colt ca partea mea
Dar ai raspuns ca pentru mine
Tu n-ai nici casa si nici pat
Si m-ai lasat in frig afara
Sa plec flamand si intristat
Casuta ta nu era mica
Ca eu in ea sa nu incap
De ce n-ai vrut sa ai la masa
Un ostenit in casa ta?
Si l-am privit cu ochi in lacrimi
Pana ce norul l-a luat
Si am inteles ca el fusese
Strainul ce l-am alungat.
Trezit din somn cu-nfiorare
M-am repezit afara-n frig
Am inceput in gura mare
Strainul inapoi sa-l strig
Dar vai, demult plecase omul
In intunericul pustiu
Doar vantul imi striga din ramuri
Ca ma trezisem, prea tarziu….
Amin.
Lucia
martie 26, 2010 @ 1:16 pm
Versuri ce ne pun pe gânduri… cât de greu putem vedea chipul divin din fiecare semen al nostru…
g
martie 27, 2010 @ 4:27 pm
Doamne fereste-ne de astfel de cadere!! Lumineaza-ne Doamne ca sa Te cunostem si deschide usile inimii noastre, usi pe care Tu Insusi le-ai zidit si vino si Te salasluieste in casa sufletului cu iubirea Ta de oameni!
Foarte frumoase stihuri..Slava lui Dumnezeu ca ne trimite materie de a ne trezi din amorteala care ne-a cuprins!
Doamne mai inainte de sfarsit, pana ce nu pier mantuieste-ma! Amin.
Alexandru
martie 28, 2010 @ 8:02 pm
Sa ne fereasca Dumnezeu dar daca erai tu in locul celui din casa ce faceai ? de ex :sad:daca erai intr-un apartament cu o camera la parter si te trezeai cu un om lovit de fulgi si iti cerea o noapte de odihna erai dispus ? (una e sa vorbesti despre rabdarea lui Iov si alta e sa o experimentezi). tin minte ca am citit o intamplare :
Un tanar credicions a mers ca de obicei la Vecernie. Cand s-a terminat Vecernia tanarul a observat ca parintele care miruia (fiind duhnvicul lui) era beat. Cand a fost randul tanarului la miruit cu o falsa smerenie si dragoste se apleaca sa ii sarute mana dar parintele si-o trage cu rusine si remuscari. Dupa ce pleaca lumea tanarul isi cere iertare, la care parintele isi cere iertare pentru starea in care se afla. I-a spus fiului sau duhovnicesc ca ii murise sotia si copilul intr-un accident si ca una e sa vorbesti altora despre rabdarea lui Iov si alta sa o experimentezi.
eln
martie 31, 2010 @ 11:04 pm
„Noi suferim pentru ca nu avem dragoste. Cel care nu iubeste nu are pace, chiar daca îl asezi în Rai”
Mihaela
mai 27, 2010 @ 9:57 pm
cand eram mai tanara credeam din tot cugetul meu in Dumnezeu, dar intr-o zi s-a intamplat ceva …in viata mea si fara sa-mi dau seama ceea ce spuneam…m-am desprins de umbra Lui. Din acea zi nu am mai simtit iubirea in sufletul meu, nici fata de parintii si surorile mele, fata de nimeni. Nu iubesc dar nici nu urasc. Orice forma de sentiment pentru mine nu au mai existat, iar acum caut sa ma prind e ceva, sa ma faca sa simt ca traiesc, sa mai pot visa, sa mai am curaj sa merg prin intuneric sa stiu ca nu sunt singura, dar…singura sunt, mi-am dorit asta fara sa stiu ca singuratatea ma detaseaza de mine insumi si de tot ce ma inconjoara. Oare cate lucruri am pierdut, oare cate sanse au trecut pe langa mine?…Nu le simt si nici nu pot sa le ating, acum stiu ca cuvintele au puteri si se materializeaza fara sa gandesti…si cand te trezesti, esti deja singur…spun toate acestea, nu stiu de ce? nu stiu daca imi pare rau, daca regret ceva, sau daca vreau sa exprim ceva.Nu stiu. Mi-am inchis inima si sufletul, in intunericul ce m-a cuprins, lasandu-l, cand am crezut ca pot sa fiu puternica si sa il inving, dar m-am inselat, si aplec privirea, nu mai indraznesc sa privesc cerul, e trist si e din vina mea, am gresit, si ma sting din umbra mea tacand…ma gandesc ca e timpul pentru a plati ce am facut, fara sa ascult…singura
Maria
mai 27, 2010 @ 10:21 pm
Mihaela
incepe cu ceva din viata ta ce ai dori sa schimbi. pe urma cere ajutor cuiva si schimba.
singuri nu putem sa facem nimic, doar raul. pentru a face bine avem nevoie de ajutor.
aici poti gasi o mana intinsa, pe acest site.
fa o vizita si acolo, in bara de sus, unde vei vedea sit-ul maicii Siluana, cu multe marturii si dureri ale oamnilor, tineri sau batrani, copii sau adolescenti, care i-au scris maicii si au primit ajutor.
poate te ajuta sa citesti marturiile lor si chiar sa ii scrii.
Maria
mai 27, 2010 @ 10:22 pm
http://www.sfintiiarhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php
omp
mai 28, 2010 @ 8:31 am
Mihaela,
Hristos te asteapta inca… Intalneste-te cu EL la Spovedanie… Deschide-ti inima pentru EL si vei avea din nou LUMINA… Abia acum ti-ai re(venit) in firea ta, abia acum, cand simti cat de greu e fara EL… Du-te cat mai grabnic la Spovedanie ca sa reprimesti harul de care – fara sa-ti dai seama cat de pretios este – te-ai „desprins”… EL Se va bucura tare mult pentru reintoarcerea ta … la fel si ingerii din ceruri… Du-te, nu mai sta, bucura Cerul cu inima ta re-deschisa…
Mihaela
ianuarie 9, 2011 @ 2:34 pm
Versuri minunate…..ma fac sa plang de cate ori le citesc. Stiu ca Dumnezeu nu ne lasa niciodata…..El e Tatal nostru protector
Veronica
ianuarie 9, 2011 @ 5:23 pm
Daca ne gandim realistic, oare cati dintre noi am fi primit un strain murdar si zdrentaros in casa noastra, noaptea, tarziu???
Doamne iarta-ma! Cred ca eu sant una care nu-l primeam.
Din scurta istorioara reiese clar pe cine alungam! Doamne fie-ti mila! Amin!