Străinul

10

E noapte rece

Vantul bate cu suieratul lui prelung

Si din ecouri inaintate

Atatea ganduri ma ajung.

Ce bine e sa fiu acasa,

Sa stiu ca am destul castig

Sa nu ma chinuie nici foamea

Nici sa rabd pe drum de frig

Ce bun a fost Domnul cu mine

Cum l-as primi sa stiu ca vine

Sa-mi fie oaspete ceresc.

Si-n jocul straniu de lumina

A flacarilor din cuptor

Pe gene cad de oboseala

Ca zvonul unui somn usor.

Deodata o bataie-n poarta

Tresar e cineva pe drum…

Ma uit la ora e tarzie,

Numai talharii umbla acum

Rasuna inca o bataie si inca alte doua, trei

Si atunci strig: Cine-i acolo?

E cam tarziu acum, ce vrei?

Si un glas de afara imi raspunse:

Vin dintr un loc indepartat

Umblat-am cale lunga astazi

Sunt obosit si s-a-noptat.

N-ai vrea caldura dinauntru

S-omparti cu mine pana-n zi

Ti-as multi cum stiu mai bine

Si-n rugaciuni te-as pomeni

Primeste-ma doar pana maine

Caci am innaintat un drum lung.

N-ai vrea din coltul tau de paine

Sa-mi dai si foamea sa-mi alung.

M-am strecurat pana-n fereastra

Sa-l vad pe geamul aburit

Era urat si plin de zdrente

Parea murdar si obosit.

Nu-ti cer doar un colt de paine

Uscat sa fie, sa mi-l dai

Sa dorm pe jos pe rogojine

Dar mila robul sa ai

Si m-am gandit o clipa lunga

Straine du-te mai departe.

Aici nu e han de gazduit!

De ce n-ai gandit mai dinainte

Unde ai sa dormi ce ai sa mananci

E prea traziu sa-mi bati in poarta

E prea tarziu sa mi te plangi.

Si am auzit cum pasi afara

Incet, incet s-au departat

Pana ce linistea si vantul

Au mai ramas stapani pe sat.

Si multumit in partul moale

Am adormit apoi curand,

Dar am visat in noaptea neagra

Un vis ce nu-l mai pot uita nicicand

Parca din nouri de lumina

Domnul Iisus se cobora

Si-n casa mea venea sa-mi spuna

Ceea ce nimeni nu stia.

Credeam ca imi va vorbi de bine

Va lauda ce am facut

Dar s -a apropiat de mine

Si trist cu lacrimi mi-a vorbit

Prietene: Am vrut azi noapte sa innoptez la tine

Am vrut din painea ta la cina

Sa-mi dai un colt ca partea mea

Dar ai raspuns ca pentru mine

Tu n-ai nici casa si nici pat

Si m-ai lasat in frig afara

Sa plec flamand si intristat

Casuta ta nu era mica

Ca eu in ea sa nu incap

De ce n-ai vrut sa ai la masa

Un ostenit  in casa ta?

Si l-am privit cu ochi in lacrimi

Pana ce norul l-a luat

Si am inteles ca el fusese

Strainul ce l-am alungat.

Trezit din somn cu-nfiorare

M-am repezit afara-n frig

Am inceput in gura mare

Strainul inapoi sa-l strig

Dar vai, demult plecase omul

In intunericul pustiu

Doar vantul imi striga din ramuri

Ca ma trezisem, prea tarziu….

Amin.