Suferința îndelungă naște iubire
Sursa: http://citateortodoxe.ro/autor/gheoghe-calciu-dumitreasa/suferinta-indelunga-naste-iubire-485
(Visited 73 times, 1 visits today)
Pe aceeași temă:
Iubiți-vă unii pe alții!
Ana
decembrie 15, 2013 @ 9:06 am
Cand am citit titlul, mi-a zburat gandul la sindromul stockholm…
Citind citatul, vreau sa contrazic. Sunt mai multi aceia care se amarasc dupa suferinte indelungate decat cei care se imbuneaza.
Dan Sorin
decembrie 15, 2013 @ 9:19 am
Știu că cineva care a fost chinuit în temnițele comuniste spunea că cei care mai au ură în urma suferințelor nu știu ce e aia suferință. De la un anumit punct al suferinței ai doar 2 posibilități: ori să fii iubire pentru toți, ori să ajungi la spitalul de nebuni.
Ana
decembrie 15, 2013 @ 10:54 am
[quote name=”dan-s”]Știu că cineva care a fost chinuit în temnițele comuniste spunea că cei care mai au ură în urma suferințelor nu știu ce e aia suferință. De la un anumit punct al suferinței ai doar 2 posibilități: ori să fii iubire pentru toți, ori să ajungi la spitalul de nebuni.[/quote]
In concluzie suferinta despre care vorbesti are ca rezultat infrangerea totala a spiritului: fie prin nebunie, fie prin umilire completa… care poate fi considerata si ea un fel de nebunie, pana la urma, daca ne gandim la nebunie ca la un dezechilibru mental puternic… in cazul de fata ‘you can’t fall down if you don’t get up’…
Dan Sorin
decembrie 15, 2013 @ 11:04 am
În concluzie suferința de care vorbesc are ca rezultat înfrângerea totală a spiritului sau ridicarea spiritului deasupra suferinței. Nu confunda iubirea ce se naște în suferință cu cea pe care o vezi la filmele de la Hollywood.
sharbinsk
decembrie 15, 2013 @ 11:45 am
[quote] Tama » 2013-15-12 11:06
Cand am citit titlul, mi-a zburat gandul la sindromul stockholm…[/quote]
Și eu am avut același gând dar, după o reevaluare în timp ce asistam la Sfânta Liturghie, mi-am dat seama că de fapt și Hristos a iertat greșiților Săi chiar de pe cruce .
Apoi primul martir al creștinismului,după Hristos, Sfântul Ștefan, [b]în adevăr fiind,[/b] a suferit moartea nelegiuitului legii celei vechi, și totuși în timp ce era rănit lui i s-a revelat Împărăția Cerurilor și i-a binecuvântat pe răfăcătorii lui.
„
59. Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!
60. Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: [b]Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit[/b].”
Faptele Sfinților Apostoli capitolul 7 versetele 59-60.
Apoi argumentul logic, Sindromul Stockholm a fost descoperit și denumit la muult timp după pătimirile lui Hristos și ale sfinților Săi, aproape la 2000 de ani.
Și încă o diferență:
Mulți care suferă sindromul Stockholm îi ajută pe abuzatorii lor,sub diferite forme să comită infracțiuni sau, le înlesnesc activitatea, de bună voie, deci, devin complici la nelegiuiri.
Pe când sfinții prigoniți din toate timpurile, s-au dezis de acele nelegiuiri, chiar și de le-ar fi făcut în trecut, ei n-au devenit complici nici la nelegiuirea persecutorilor, nici la răutatea care i-ar fi îndemnat să-i urască pe semenii lor.
[quote]
dan-s » 2013-15-12 11:19
Știu că cineva care a fost chinuit în temnițele comuniste spunea că cei care mai au ură în urma suferințelor nu știu ce e aia suferință. De la un anumit punct al suferinței ai doar 2 posibilități: ori să fii iubire pentru toți, ori să ajungi la spitalul de nebuni.[/quote]
Sorine, ai rezumat cum nu se poate mai bine esența îndemnului [i]Să nu ne răzbunați[/i], oricine are o minimă lectură de memorialistică a închisorilor comuniste, își dă seama că așa e.
Stefan Viorel Cristian
decembrie 15, 2013 @ 2:11 pm
„Ce nu te omoara te face mai buternic”.
Suferinta sufleteasca ce-am trait-o acum ceva ani, m-a ajutat sa-l iubesc mai mult pe Dumnezeu decat pe om. Caci pe om de l-as fi iubit mai mult, as fi cazut in pacat dar daruind iubire mai multa lui Dumnezeu as fi mai de folos omului.
Asa deci, cu o inima specifica crestinului, sufletul tau n-ar cadea in suferinta, n-ar fi frant, ci ar fi un suflet puternic.Iar cu un suflet puternic nici n-ai mai simti suferintele trupului chiar de ai calca cu picioarele goale pe maracini.
Leonard
decembrie 16, 2013 @ 12:06 pm
Are foarte mare dreptate parintele. Cel ce iubeste mult, sufera mult. Cel ce sufera mult iubeste si mai mult, si este solidar si ii intelege pe toti oamenii care au suferinte mai mari si mai mici.
„Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună pentru inimă.
Inima celor înţelepţi este în casa cea cu tânguire, iar inima celor nebuni în casa veseliei.” Eccl. 7, 3-4
Mai sunt cateva exemple in Biblie in care oameni sfinti au suferit si au plans. Ieremia a plans mult pentru poporul sau. Iar David Psalmistul a plans din ravna pentru Dumnezeu.
Mai este Cineva care ne intelege suferintele.
„Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.
Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.” Isaia 53, 3-5
„Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând:
Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi.” Luca 19, 41-42
„Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine.
Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi.
Şi a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. ” Ioan 11, 33-36
Insa toate suferintele vor lua sfarsit. Iar cei ce plang se vor bucura.
„Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut. ” Apocalipsa 21, 4
„Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. ” – Matei 5, 4