Copilărie duhovnicească
Aceasta… Aceasta este lumea in care traim! O lume plina de zbucium, de stres, de alergari desarte… Iar sufletul, sarman gazduitor al sentimentelor noastre, se supune noua, ca unui stapan, fiind cotropit de vicleniile si desertaciunile acestei lumi otravitoare, nemaiputand urma Legea lui Dumnezeu…
“Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreunezi, ca sa nu cazi in ispita si afara de Imparatie sa te incui!” (Psalmi), ci fii luminat, omule, fii intelept, caci, precum zice Sfantul Ioan Gura de Aur: “Omul cel intelept e ca o lumanare aprinsa de la care pot lua lumina si alte lumanari.”
O copilarie fericita, cu visine la urechi, cu miros de flori de camp, cu aer aurit de razele soarelui vesel, cu umbra de tei prospat inflorit, cu straluciri de lumina, cu scanteieri de zambete, cu chipuri dragi de batranei ce te asteapta in prag… Acesta e anotimpul copilariei mele! Un anotimp in care eu am inmugurit si am inflorit, ca acum, sa dobandesc harul de a revarsa parfum tamaduitor peste toti cei ce au nevoie…
Dar lumea intreaga e cruda, e rea, e nemiloasa…. Precum multi altii, imi place si mie a o compara cu o mare inspumata ce-si izbeste violent valurile de stancile reci… Dar sa nu uitam, ca, apropiindu-ne de nisipul fin al plajei, ea se imblanzeste si-ti aluneca, jucausa, printre picioarele-ti ce strabat intinsul…
Noi suntem carmuitori ai barcii, o “barca” in care ne ducem traiul…Sa fim insa atenti sa nu ne uitam lopetile acasa, ca sufletul nostrum sa nu se scufunde, sa nu se piarda pe pamantul acesta, pe lumea telurica…
Timupl trece…Timpul se scurge…Mai demult, eu insami afirmam ca viata se apropie, cu fiecare clipa pe care o traim, de sfarsit!
Dar NU! m-am inselat! Pe aceasta terra incognito pe care ne zbatem sa traim, noi avem o viata…o viata prin care noi suntem doar simpli trecatori; prin lumea de veacuri…suntem calatori de-o clipa!
Drept aceea, ar trebui sa invatam cat de scurt este timpul acestei vieti si cat de nemarginita este vesnicia! Unde ne e Credinta? Unde ne sunt Nadejdea si Dragostea? Aceste trei fecioare in haine de lumina ne invata ca azi vom fi insetati mereu, dar in viata de veci ne vom satura din “izvorul vietii”, “din apa cea vie”, la care se vor adapa toate fapturile create de El.
Intampinarea luminii trebuie facuta cu dragoste, caci “daca dragoste nu e, nimic nu e “ si ‘dragostea nu cade niciodata!” (Galateni 13,8)
Sa fim, dar, “fii ai Luminii, si nu ai intunericului”, “fii ai zilei”, precum zice Sfantul Apostol Pavel…
Mantuirea sufletului… Un subiect atat de relevant… Ma bucur ca, inca “din tineretele mele” (Paraclisul Maicii Domnului), mi s-au dezvaluit lucruri de o asemenea importanta, caci, de vom crede, de vom nadajdui si de vom iubi cu toata fiinta noastra, vom avea grija de mantuirea sufletului si nu ne vom ineca in valurile reci si adanci ale marii…
“Cu glasul meu am strigat”(Psalmi) si am fost scoasa din pantecele chitului, la fel ca Iona…
“SUFLETUL ESTE ZELOS,
IAR TRUPUL…
NEPUTINCIOS!”
(Rusu Denisa Felicia, Clasa a X-a D, CN “Doamna Stanca”, Satu Mare)
RDF
mai 18, 2010 @ 1:02 pm
Doamne ajuta! Va multumesc…A fost o mare bucurie sa citesc alte articole, ca apoi, intorcandu-ma la pagina principala, sa-l vad…pe al meu! 🙂
admin
mai 18, 2010 @ 3:43 pm
Un articol foarte frumos!
Felicitari.
Doamne ajuta!
RDF
mai 18, 2010 @ 3:45 pm
Doamne ajuta! multumesc din suflet, Admine!
Laura-optimista
mai 18, 2010 @ 4:57 pm
Felicitări, Denisa! Foarte frumos ai scris, Dumnezeu să-ţi ajute în continuare, să-ţi dăruiască tot ceea ce îţi este de trebuinţă pentru mântuire.
Şi eu sunt elevă, dar sunt puţin mai mare decât tine. 🙂 Sunt în clasa a XII-a şi locuiesc în Bucureşti. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cred că voi scrie şi eu pe site, voi încerca să-mi exprim recunoştinţa faţă de Dumnezeu şi să le împărtăşesc gândurile mele despre El şi altor tineri credincioşi. Acum nu mă pot angaja cu seriozitate în această activitate, fiindcă am un program foarte încărcat, dar în vacanţă, după ce voi termina cu bacalaureatul, voi scrie şi dacă admin va considera că ideile mele pot fi utile, mi-ar fi drag să contribui la acest site creştin dedicat celor de vârsta mea. Mă bucur foarte mult, pentru că observ că există o mulţime de adolescenţi, cărora, asemenea mie, li s-a dăruit harul credinţei de la această vârstă.
Doamne-ajută!
RDF
mai 18, 2010 @ 6:47 pm
Lamuriri pentru „Laura-optimista”:Laura, nu trebuie sa te lasi, ci sa dobandesti curaj in a scrie, sa ne impartasesti si noua gandurile si trairile tale! Eu ma indeletnicesc cu scrisul inca de mica, dar nu am incercat de a ma duce pe principiul religios pana ce anul acesta, in Saptamana Luminata, am avut bucuria de a participa la faza nationala a olimpiadei de religie, cultul ortodox… Atunci am avut parte de multe bucurii si impliniri duhovnicesti(s-a tinut la Suceava), de acolo intorcandu-ma doar cu laude aduse lui Dumnezeu Care m-a luminat si Si-a revarsat Harul peste mine, pacatoasa! Drept aceea, m-am gandit ca ar fi un semn de multumire…Slava Tie, Doamne! Doamne ajuta!
ilieradu
mai 18, 2010 @ 7:43 pm
ce frumos cand auzi tineri vorbind de DUMNEZEU….bunul DUMNEZEU sa intoarca pe toti tineri din nou spre EL din acesta moarte care este acum in lume!
Ligia
mai 18, 2010 @ 9:03 pm
Felicitari Denisa!
Bogdana
mai 18, 2010 @ 9:17 pm
si mie imi place f mult !
Laura-optimista
mai 18, 2010 @ 10:22 pm
Minunat, Denisa, felicitări! Dumnezeu să fie cu tine în continuare şi să te ajute să sporeşti în credinţă, nădejde şi iubire şi să ai parte de cât mai multe experienţe duhovniceşti, asemenea acesteia, pe care ai trăit-o la Suceava. Să ştii că am participat şi eu la olimpiada naţională de religie, dar nu anul acesta, ci anul trecut, când eram în clasa a XI-a. Este, într-adevăr, o experienţă unică…
Cu ajutorul lui Dumnezeu, când vei merge în pelerinajul organizat de Patriarhie pentru olimpici, care va avea loc în vacanţa de vară, vei trăi şi acolo bucurii duhovniceşti deosebite! Este atât de frumos. Domnul m-a ajutat să particip anul trecut. Am vizitat, împreună cu premianţii olimpiadei pentru seminariile teologice, mai multe mănăstiri din Oltenia, am dormit la mănăstiri, am participat la Sfânta Liturghie, am cunoscut câţiva adolescenţi deosebit de credincioşi, dintre care unul este deja student la teologie. Anul acesta, n-am mai putut participa la olimpiadă, fiindcă părinţii mei au insistat să mă dedic pregătirii pentru examenul de bacalaureat. Totuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi urma facultatea de teologie. Îţi spun, în pelerinaj vei fi la fel de mulţumită şi fericită, fiindcă vei putea cunoaşte şi alţi tineri credincioşi, veţi vorbi despre Dumnezeu, veţi cânta cântări duhovniceşti, îi vei cunoaşte pe olimpicii de la liceele teologice, vei vizita mănăstiri, iar ghidul autocarului vă va prezenta istoricul fiecăreia dintre ele. Totuşi, dacă nu poţi merge în pelerinaj, să nu te întristezi, fiindcă Dumnezeu, pentru credinţa ta, îţi va dărui multe bucurii duhovniceşti autentice. Să nu renunţi!
Ştiu că m-am exprimat foarte incoerent şi am scris un comentariu excesiv de lung(am avut o zi foarte încărcată astăzi), dar aş vrea să te felicit încă o dată din tot sufletul, pentru performanţa deosebită, pe care ai obţinut-o. Mă voi ruga pentru tine, Denisa! Mă bucur foarte mult, când am prilejul de a comunica pe internet sau în mod direct cu persoane din generaţia mea, care-L iubesc pe Hristos, iar în ultima vreme Dumnezeu mi-a dăruit să cunosc mai mulţi elevi olimpici(pe unii i-am cunoscut la olimpiadă, pe câţiva seminarişti în pelerinaj, iar acum şi pe tine prin internet), a căror credinţă m-a impresionat în mod deosebit.
Dacă vrei, mi-aş dori să mai vorbim despre credinţa noastră, fiindcă observ că ai o gândire foarte profundă şi îţi doreşti să scrii spre slava lui Dumnezeu.
PS. Ce v-a dat la olimpiadă, la ultimul subiect? Nouă, anul trecut, ni s-au dat subiecte foarte interesante, toate despre Învierea Mântuitorului. La ultimul subiect, a trebuit să redactăm un eseu structurat, pornind de la un citat al Sfântului Ioan Gură de Aur: „Când Îl privesc pe Hristos răstignit, Îl văd pe Împăratul”(am scris citatul din memorie, este posibil să fie inexact) Nu ştiu ce s-a dat atunci la a X-a. Ştiu, însă, că dacă vei participa la anul la olimpiadă, vei fi cel puţin la fel de fericită ca acum, pentru că în programa de-a XII-a sunt incluse câteva lecţii deosebit de importante despre dogmatica şi morala Bisericii noastre: Întruparea Mântuitorului, mântuirea obiectivă şi subiectivă, adeverirea Morţii şi Învierii Domnului, Revelaţia, rolul creştinilor în promovarea valorilor religioase etc.
Dumnezeu să fie cu tine!
Doamne-ajută!
RDF
mai 19, 2010 @ 1:27 pm
Laura, sa stii ca si eu ma bucur ca Dumnezeu mi te-a scos in cale…! Domnul sa-ti ajute si tie! La eseu am avut de scris despre dobandirea virtutilor in progresul duhovnicesc! Un subiect minunat! pt a putea comunica, putem tine legatura prin mess.Id-ul meu este rrusudenisa. Astept sa vb mai multe…
omp
mai 19, 2010 @ 3:14 pm
Dea Domnul sa-ti pastrezi sufletul de copil, in vesnicie!!!
Rusu Denisa Felicia
mai 19, 2010 @ 4:33 pm
Suflet tanar, de copil…dar minte inteleapta!precum zice Mantuitorul:”Fiti dar blanzi ca porumbeii si intelepti ca serpii!”
adriana
mai 19, 2010 @ 7:06 pm
in primul rand denisa vreau sa te felicit si te sfatuiesc sa nu te opresti aici continua sa scri,deoarece cuvintele tale mi-au adus o liniste sufleteasca si consider k merita sa continui.
Pretuiti copilaria deoarece ea este singura etapa a vietii in care speranta ramane mereu aprinsa in sufletul nostru asemenea flacarii unei lumanari.Doamne ajuta!
Laura-optimista
mai 19, 2010 @ 7:28 pm
Denisa, mă bucur mult că vrei să mai vorbim. 🙂 Mai devreme, mă gândeam cât de minunat lucrează Dumnezeu în viaţa noastră. Mă întristasem, pentru că n-am mai putut participa la olimpiadă anul acesta, iar Dumnezeu mi-a făcut bucuria de a putea cunoaşte o elevă olimpică, deşi n-am participat. 🙂
Abia aştept să vorbim pe messenger! Astăzi şi mâine, nu voi mai putea intra nici pe site, nici pe mess, fiindcă vineri voi avea o teză la istorie, am f mult de învăţat, iar mâine am şi o meditaţie… De aceea, te rog să nu te superi pe mine, dacă te voi adăuga în lista de messenger dar vom vorbi începând de vineri seară, când voi fi mai liberă.
Dumnezeu să fie întotdeauna cu tine!
Cu drag,
Laura
omp
mai 19, 2010 @ 8:35 pm
intelepciunea copilului e cea mai pura, nefiind alterata de influentele telurice… De ce oare se spune: Vai de parintii care nu asculta de copiii lor!!! ???
eln
mai 23, 2010 @ 9:56 pm
SFATURI CATRE UN TANAR
Odata, pe cand se afla in biserica Maicii Domnului Halcopratia, s-a apropiat de el un copil foarte cuminte, care mergea totdeauna neobosit la sfintele slujbe.
– Parinte, il intreba copilul, ce sa fac ca sa dobandesc mantuirea?
– Tu, baiatul meu, esti un suflet nevinovat. Cum ceri sa auzi cuvinte de mantuire de la un batran care a putrezit in pacate?
– Cuvantul lui Dumnezeu, parinte, zice: „Intreaba pe parintele tau si el te va invata”. De aceea si eu cer de la tine sa aud cuvant bun. Sa nu ma treci cu vederea pe mine netrebnicul!
– Ce te gandesti, l-a intrebat atunci sfantul, sa te faci monah sau sa placi lui Dumnezeu in viata obisnuita?
– Ma gandesc, parinte, sa ma invat mai intai in viata aceasta obisnuita si apoi ce va randui Dumnezeu.
– Daca vrei, fiule, sa locuiesti intre oameni, trebuie sa fii atent la urmatoarele lucruri: sa nu osandesti pe nimeni niciodata, sa nu razi de cineva, sa nu te manii, sa nu dispretuiesti. Pazeste-te mult sa nu zici: „Cutare traieste in pacate sau cutare face desfrau”. Caci aceasta insemneaza: „Sa nu judecati!” Pe toti oamenii sa-i vezi cu aceiasi ochi, cu aceiasi dispozitie, cu acelasi gand, cu inima simpla. Pe toti sa-i ai ca pe Hristos. Nu-ti pleca urechea la omul care osandeste pe altii, nu te bucura si nu aproba cele ce zice, ci tineti gura inchisa si fii zabavnic la vorba si grabnic la rugaciune. Dar nici pe cel ce judeca pe altul sa nu-l osandesti intru tine. Chiar daca el face un lucru rau, tu vezi-ti lipsurile tale si osandeste-te numai pe sine-ti.
– Cele ce-mi spuneti, a zis baiatul, sunt pentru cei sporiti; dar eu, nimicul, cum voi putea ajunge ca bine sa plac lui Dumnezeu?
– Tineretea, fiule, daca are smerenie si nevinovatie, ajunge! Nimic altceva nu-ti cere Dumnezeu. De aceea, fiule, sa fii nevinoavat si smerit. Socoteste-te pe tine mai prejos decat toti; atunci intr-adevar vei trai impreuna cu Hristos. Sileste-te de asemenea sa nu-ti inchipui in mintea ta ca ai ajuns la masura sfintilor ci, sa zici adesea: „Suflete al meu, tu stii ca am intrecut si pe diavoli cu pacatele si nici o fapta buna nu am facut pana acum pentru Dumnezeu. Vai de mine, ticalosul, ce voi face in ziua judecatii?”
De aceea, totdeauna sa socotesti rugaciunea ta ca un pacat. Pentru ca atunci pacatuim mai rau, cand socotim ca rugaciunea noastra este sfanta si curata. Chiar daca cineva ar face semne si minuni, trebuie sa nu se socoteasca drept, pentru ca, fara indoiala, va pacatui in rugaciunea sa, fie in miscarile inimii, fie cu imprastierea gandurilor, cand adica, una zice cu gura, iar mintea se afla in alta parte. De aceea, adu-ti aminte si zi adesea: De cele ascunse ale mele curateste-ma si de cele straine fereste pe robul Tau!
Trebuie apoi sa mai ai in vedere si acest lucru. Niciodata sa nu fii multumit cu lucrurile tale cele bune, nici sa te increzi in tine din pricina lor. Nu stii daca sunt placute sau neprimite inaintea lui Dumnezeu. De aceea, mai bine sa ai in El increderea ta si in puterea Lui, socotindu-te pe tine gunoi netrebnic. O, fiule, cate pacate facem noi si nu le stim! Cand vezi pe aproapele tau gresind, tu sa pui asupra ta greseala lui. Chiar daca cineva te ocaraste, te osandeste sau te dispretuieste pana la injosire, tu smereste-ti gandurile si osandeste-te pe sine insuti ca pacatos si nevrednic de a trai. Deci, prin toate acestea, vei dobandi indreptare si mantuire.
Atunci, tanarul l-a intrebat iarasi:
– Parinte, cum poate omul sa biruiasca o ispita diavoleasca?
– Biruinta a toata ispita este tacerea si smerenia. Toate lucrurile celui smerit sunt cunoscute de Dumnezeu si laudate de catre ingerii Lui. De aceea, sunt infricosate si temute diavolilor. Fii, deci smerit, cu inima infranta, ca sa doreasca Duhul Sfant sa salasuiasca intru tine si sa-ti dea putere sa nesocotesti toate grijile vietii, pentru ca observ ca acestea te indeparteaza mai mult de calea lui Dumnezeu, ocupandu-te cu lucruri nefolositoare. Acestea, fiule, nu ne vor ajuta cu nimic in ziua judecatii. Nu ne-a adus Dumnezeu in aceasta viata ca sa ne pierdem pe noi insine cu grijile si treburile netrebnice, inselati de diavolul, fereasca Dumnezeu!
Daruieste-te pe sine-ti cu totul lui Dumnezeu, grijindu-te numai de suflet si El va avea grija de trebuintele tale cele trupesti. Fiindca, oricat te-ai ingriji de trup in aceasta viata, nu poti adauga la statura ta un cot, cum zice Domnul. Ce folos avem de la lucrurile lumii, chiar daca am izbuti sa le adunam pe toate in magaziile noastre? La sfarsitul vietii toate raman aici iar noi, goi de toata virtutea, ne salasuim in groapa. Ce castig material ne poate mantui atunci? Desigur, nici unul; ci ne va inconjura pretutindeni vaiul, durerea si iadul cel vesnic. De aceea sa ne rugam necontenit, cu multa atentie si liniste. Gandeste-te, fiule si pune bine in inima ta toate cele ce-ti spun; leapada grijile si traieste intelepteste si bine placut Domnului si Dumnezeului tau!
Cu aceste sfaturi, fericitul a trezit o adanca umilinta in inima tanarului, care, voind sa plece, a cazut la picioarele lui, rugandu-l sa-l binecuvanteze. La fel a facut si Nifon; a cazut si el la picioarele baiatului, apoi l-a binecuvantat pentru plecare.
Tanarul acesta era fiul unui demnitar de la palat. De atunci, cea mai mare parte din timp si-o petrecu impreuna cu Cuviosul, care nu primise inca cinstea arhieriei. I-a aflat si chilia si adesea mergea la el, hranindu-se cu dumnezeiasca sa invatatura, mai „dulce decat mierea si fagurul”. Astfel, si-a hranit sufletul sau si, de tanar, s-a facut vas ales in mainile lui Dumnezeu. A bineplacut lui Dumnezeu cu faptele sale si, cand a venit ceasul, si-a incredintat sufletul in mainile Lui si s-a odihnit in dumnezeiasca fericire. Iar numele acelui tanar era Neofit.
VIATA SI INVATATURILE SFANTULUI IERARH NIFON
RDF
mai 24, 2010 @ 12:07 pm
Frumoasa invatatura, „eln”!