Sufletul e cel mai mare pret al nostru
„Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?”De ce-i sufletul asa de important? Chiar nimic din lumea asta plina nu are atata valoare pentru a-l rascumpara? La aceasta intrebare incerc sa-mi raspund de ceva timp.
Sufletul e de multe ori comparat cu inima, cand iubesti sau urasti, sentimentul de furie sau de simpatie, toate se simt in inima. Cand iubesti si vezi persoana iubita, concentreaza-te asupra inimii si ai sa observi ca de acolo vine sentimentul. Orice sentiment profund ai avea, fa acest lucru si vei ajunge mereu la aceeasi concluzie.
Inima se poate compara cu sufletul? Da, omul are doua maini (poate pierde una, sau pe amandoua si totusi sa traiasca), doua pictioare, doi ochi etc. Si fara organe interne omul poate sa traiasca, fara un rinichi, fara un plaman, fara un ficat ”dar acesta se regenereza”. Am vazut un caz socant: un copil a ajuns la varsta de un an desi s-a nascut fara creier (caz pe care-l puteti gasi foarte usor pe internet), deci omul poate sa traiasca si fara activitate cerebrala, in cazuri exceptionale ce-i drept, dar poate.
Da, inima poate sa fie comparata cu sufletul. Ce poate sa dea omul in schimb pentru inima sa? Nimic! Fara inima omul nu are viata, asa si fara suflet!
Cum am spus intr-un articol anterior, omul are trei vieti, din prima clipa a primei vieti primeste sufletul, pe parcurs se formeaza inima, in viata a doua inima-i desavarsita si-si formeaza sufletul (il formeaza duhovniceaste), pentru a-l mantui, iar cand ajunge in a treia viata, omul ce nu si-a pierdut sufletul are partasie cu Dumnezeu, iar cei care l-au pierdut nu au partasie cu Acesta caci Sfantii Parinti spun : Chinurile din iad inseamna nepartasia cu Dumnezeu.
(Marius)
putincredincioasa
aprilie 24, 2010 @ 8:46 am
Sa pun o intrebare putin deplasata; ce se intampla cu o persoana care face transplant de inima si inlocuieste inima omului cu una artificiala? {citez },,Inima se poate compara cu sufletul?,, eu cred caci sufletul nu are un anumit punct de localizare ,asa cum DUMNEZEU este pretutindeni ,asa si sufletul omului inveleste toata fiinta omului ,Dumnezeu este totul si Sufletul este totul [meu] NU POTI PUNE DEGETUL PE SUFLET CA SI PE ORICARE ORGAN…..DORESC COMENTARII PE ACEASTA TEMA…………….
marius
aprilie 24, 2010 @ 7:07 pm
Imi pare rau dar nu ai inteles ceea ce am vrut sa spun! Am pus accentul pe importanta sufletului, nu pe materie „da, omul are doua maini (poate pierde una, sau pe amandoua si totusi sa traiasca) etc…”. Nici nu am spus ca sufletul este in inima, ci doar ca sentimentede acolo se simt in toata profunzimea lor! Si da, omul poate sa fac transplant de inima dar fara ea nu poate sa traiasca „deci ceea ce ai intrebat arata importanta inimii, -fiind comparata cu sufletul, din punct de vedere al importantei-„!!!
omp
aprilie 24, 2010 @ 8:38 pm
detalii date de Sfintii Parinti se gasesc si in „Ghid pentru practicarea RUGACIUNII LUI IISUS” – al Parintelui HRISTOFOR PANAGHIOTIS, Ed. Agapis, 2007. Postez cateva spicuiri, referitoare la inima duhovniceasca…
Dupa Sfintii Parinti inima duhovniceasca se identifica cu “abisurile ontologice ale fiintei noastre in care, ca intr-o sfanta a sfintelor, intr-un templu sau biserica a Duhului Sfant, Se salasluieste de la Botez, in chip tainic, Hristos”…
Inima nu e doar un organ fizic, ci este centrul unificator al intregii fiinte, al tuturor energiilor sau puterilor noastre trupesti si sufletesti
Inima este centrul fiintei spirituale si trupesti, locul dialogului permanent cu Dumnezeu Creatorul, Care ii da duhul, sursa vietii
Inima si adevarata ei lucrare raman o taina. Ea este partea ascunsa a omului pe care numai Dumnezeu o cunoaste… Ea e o taina, ca si Dumnezeu si este accesibila deplin numai lui Dumnezeu…
In inima isi are sediul sufletul nostru si aici se cuibaresc patimile care, in ultima analiza sunt insusi gandurile care se repeta si isi primesc puterea prin deprindere.
Localizarea inimii duhovnicesti ramane un mister incomprehensibil
Inima duhovniceasca este centrul supranatural al fiintei umane, pentru ca in adancul ei troneaza harul Duhului Sfant.
Deoarece inima duhovniceasca a omului nu este una materiala, Sfintii Parinti o considera ca un loc al omului care exista „intr-un spatiu tainic cu neputinta de cunoscut sau inteles cu mintea noastra”. Inima duhovniceasca este „suflarea lui Dumnezeu in inima trupeasca”.
Inima este „altarul sufletului”. Cand inima este curata, in acest abis al fiintei umane se oficiaza „liturghia inimii”, caci in ea se afla Hristos, Care este „cuprins si tinut in chip necuprins dar vadit si neincetat, de catre inima credincioasa”
…………………………………………..
In final, 2 intrebari pentru putincredincioasa: Oare ce s-a intamplat cu inima lui Lazar cel inviat ? Oare energiile divine se pot „impiedica” de o inima artificiala ca sa lucreze asupra fiintei umane ?
Andrei
ianuarie 8, 2011 @ 6:05 pm
Referitor la suflet care de departe e cel mai de pret lucru al omului, ma framanta o intrebare in legatura cu cei care cu buna stiinta si l-au vandut celui viclean pt diverse nimicuri sau doar asa din prostie, practic orice e nimic in comparatie cu sufletul. Ma intreb daca aceste persoane si-l mai pot recupera cum s-ar spune daca se pocaiesc sau sansele lor sunt foarte mici. Pentru ca sunt persoane de genul asta cum ar fi satanistii, diversi cantareti de muzica rock sau actori iar lista poate continua…sionisti, masoni, etc.
RDF
ianuarie 8, 2011 @ 6:13 pm
Dacă se pocăiesc , dacă se întorc la adevărata credinţa, niciun suflet nu e pierdut atâta vreme cât lucrează cu frică şi cu cutremur la propria mântuire. Dumnezeu e Bun şi îi ajută pe cei bolnavi să se vindece.
Andrei
ianuarie 8, 2011 @ 6:32 pm
Dar totusi cel viclean fiind stapan pe sufletul lor nu cred ca ii va lasa sa se poacaiasca, adica probabil ca ii va chinui in fel si chipuri, pt ca odata intrat in gura leului nu prea mai sunt sanse de a scapa nevatamat de acolo. Doar Dumnezeu daca va voi sa intervina poate sa faca minuni…
Anesti
ianuarie 8, 2011 @ 11:34 pm
Nimeni nu poate domni peste un suflet, decat daca tu o permiti …diavolului, insa Dumnezeu nu se lasa amagit ca noi, pin Botez fiind ai Lui, va interveni.
Acele suflete de fapt sunt insetate de iubire, dar reprosul incapacitatii lor de a iubi datorita egoismului, este indreptat spre insasi acea sursa ravnita a Iubirii, Dumnezeu. Aceasta o sadeste vajmasul, omul este doar frustrat in cautarea sa fara liniste a iubii daruitoare de pace. Omul cautand iubirea, gaseste diferite forme curatite sau impatimite ale ei in timpul vietii. Este astfel intrezarit ca daca un astfel de om va adanci in iubiri patimase, atunci „cearta” sa cu Dumnezeu va fi si mai apriga. Dumnezeu stie asta si nu judeca (precum noi), El stie ca daca se va revela in momentul oportun, astfel incat inima acelui suflet va tresari si va fi inundata de iubirea nemarginita, el va cunoaste atunci pe Dumnezeul cel adevarat, iar nu falsul dumnezeu creat in mintea lui de diavol. Diavolul doreste sa se substituie lui Dumnezeu, nu a renuntat la gandul care i-a adus caderea, persista si de asta nu se va mantui, vrea sa fie el insusi Dumnezeu. Nu poate sa-l nege pentru unii, asa ca il inlocuieste cu el, dar omul nu il va percepe ca Dumnezeu oricat vrea acesta de mult, si atunci omul se cearta cu acest asa-zis Dumnezeu. Astfel de oameni cred k acesta este dumnezeu adevarat si de asceasta se leapada apoi de el, insa Dumnezeu se va arata lor ca „cel ce este” Iubire. Cei convertiti de la comportamente chiar odioase marturisesc si sustin aceste destainuiri.
Dumnezeu nu se lasa amagit de ispita diavolului, acum rostita asupra chipului Sau, ca oarecand in pustiu asupra Lui… Daca diavolul nu l-a putut ispiti cu succes pe Iisus atunci incearca sa se razbune ispitind chipul Sau, oamenii…DUmnezeu De fiecare data ne da puterea sa gasim impreuna cu EL libertatea de fiu al lui Dumnezeu. Trebuie doar sa umblam cu faptele noastre in lumina. Nu vom indazni sa amanem in lumina decat atunci cand suntem curati. De fapt in viata vom observa meditand la trecutul nostru ca fiecare incercare a fost de fapt un dar al lui Dumnezeu prin care ni s-a dat sansa unui urcus dohovnicesc, ori a recunoasterii pacatoseniei odata ce cadem prada ispitei…De asta sfintii primeau bucurosi incercarile. Dumnezeu si dintr-o cadere, dar smerita, poate darui binecuvantare, pe cand o inaltare duhovniceasca, cu mandrie, poate duce la o pedeapsa…
Nu ne era insa absoluta nevoie sa stim astfel de lucruri, este doar un mod de a fugi de gijile noastre duhovnicesti „preocupandu-ne” de altii care o duc „mai rau”…cel ce se oaga pt astel de oameni o face in taina, pentru a nu fi ispitit de cei ce ii poseda pe cei in cauza, datorita judecarii lor, fiind ispitit pentru a fi lamurit ca nu iti era data tie posedarea …
Iertati.
Bucurie!
Elena
ianuarie 9, 2011 @ 2:42 pm
Buna !
As vrea si eu un sfat o parere..
Ii lua un tanar interviu unui mare parinte intrebandu`l cum ne putem gasi un duhovnic; raspunsul:"-)uhovnicul trebuie sa ne gaseasca pe noi!"
mi s-a spus ca e bine sa te ingrijesti la un singur parinte,
ei bine eu nu m`am ingrijit doar la unul sh as vr un duhovnic; am mers la o biserica aproape de casa,ma simt bine acolo, m`am ingrijit de 2x la acelasi parinte insa nu m`am simtit ca sa zic , nush daca m`am exprimat corect nu vreau sa aduc cuvant rau acelui parinte Doamne fereste insa nu mi-a dat caldura de care aveam nevoie ..era rece fata de alti preoti la care am mai mers ingrijindu-ma.
Ce sa fac? sa-mi gasesc alt preot ,duhovnic la care s ma duc? ori sa merg tot la acesta ?
La ultima spovedanie fiind mai multi oameni la rand nu mi-a "ascultat" toate cele.. prob pt ca si eu fusesem indiferenta cu o persoana draga inainte de a ma ingriji?? Doamne iarta-ma !
Un sfat,o parere va rog!
Doamne Iisuse Hristoase,fiul lui Dumnezeu , miluieste-ma pe mine pacatoasa si pe toti cei pacatosi !