Sufletul simte imediat răsplata sau pedeapsa lui Dumnezeu
În sufletul unui om evlavios, cu frică de Dumnezeu se stabileşte pe nevăzute o comuniune sufletească cu Dumnezeu. Asemenea unui tată sau unui preceptor sever, Dumnezeu fie că ne încuviinţează, fie că ne condamnă gândurile, dorinţele, intenţiile. Ne spune: asta e bine!, sau: asta e rău!, ne răsplăteşte pentru ceea ce am făcut bine, ne pedepseşte pentru ceea ce am făcut rău. Toate acestea sufletul le simte îndată.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)
Poartă-ţi de grijă, fii atent la patimile tale, îndeosebi atunci când eşti la tine acasă, unde ele ies nestânjenite la vedere, precum cârtiţele când se simt neameninţate. Când nu suntem în mediul nostru de acasă, patimile caută de obicei să se ascundă sub o mască mai respectabilă, iar acolo nu mai avem posibilitatea să punem pe fugă aceste cârtiţe negre care sapă la temelia integrităţii noastre sufleteşti.
Dan2
septembrie 16, 2009 @ 1:38 pm
Foarte frumos!
Sorin M.
decembrie 14, 2009 @ 9:58 pm
Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă ?
Şi a zis slugilor: legându-i mâinile şi picioarele,
aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară;
acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi
(Mt. 22, 12-14).
„Hristos Dumnezeu S-a asemuit pe Sine unui Mire sfânt, preafrumos, de lumină purtător, veşnic, Care bine a voit a se logodi prin logodnă veşnică, nestricăcioasă, de viaţă făcătoare, în viaţa cea viitoare, nesfârşită, şi în cea de aici, pământească, cu sufletul credincios.
Pentru a Se logodi cu sufletele credincioase, dar care au spurcat haina sufletelor lor cu nenumăratele lor păcate. Domnul le-a dăruit prin tainele botezului şi mirungerii haină duhovnicească preafrumoasă, nestricăcioasă. Dar omul şi-a spurcat iarăşi haina botezului şi iarăşi s-a depărtat de Dumnezeu şi s-a îmbrăcat în zdrenţele împuţite ale patimilor, stricând şi necinstind logodna sa cu Dumnezeu. Din milostivirea Sa, Domnul a binevoit să-i dea din nou haina de nuntă prin pocăinţa nefăţarnică şi prin împărtăşirea cu Sfintele luiHristos Taine, şi omul primeşte iar haina nestricăcioasă şi se uneşte cât se poate de strâns cu Mirele Ceresc, cu condiţia de a se păzi în tot chipul ca să nu îşi păteze iarăşi haina de nuntă şi de a trăi în sfinţenie.
Dar care sunt aceste suflete logodite cu Hristos, Mirele Cel ceresc, unde se află ele ?
Aceste suflete sunteţi voi, fraţi şi surori.
Vă întreb: curată, împodobită este haina voastră de nuntă ?
V-aţi împodobit sufletele cu faptele cele bune ?
Cu ce vă veţi arăta la cina cea de nuntă, în împărăţia Cerurilor ?
Oare vă pregătiţi neîncetat să ajungeţi acolo unde vă aşteaptă Mirele preafrumos ?
La picioarele Tale, Doamne, zăcem în lacrimi de pocăinţă dimpreună cu toţi cei ce au plâns: ierarhi, proroci, apostoli, sfinţiţi mucenici şi cu toţi drepţii, şi milă cerem de la Tine cu rugăciunile lor, şi mântuirea sufletelor noastre, şi împărăţia Cerurilor, măcar că nevrednici suntem de ea pentru păcatele noastre. Aduc Ţie spre mijlocire pe Preacurată Maica Ta, cetele îngereşti şi toată făptura înţelegătoare: miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, păcătoşii, cu harul şi cu mila Ta. Aşa. Amin.”
ULTIMELE ÎNSEMNĂRI
de Sfântul Ioan de Kronstadt
traducere Tănăsescu-Vlas Adrian şi Tănăsescu-Vlas Xenia