Vlad:”Sunt alte vremuri, sexul inainte de casatorie nu e un păcat aşa mare”
Vă scriu aceste rânduri, deoarece atunci când am avut nevoie mi-au lipsit mărturii ale tinerilor despre feciorie şi despre relaţiile sexuale. Mă tot întrebam, oare cât de normal / anormal este să-ţi începi viaţa sexuală şi de ce niciun tânăr nu vorbeşte pe faţă despre acest lucru? Citind aceste rânduri aş vrea să încercaţi să lăsaţi îndoielile la intrare şi să vă străduiţi să întelegeţi ceea ce vă voi spune. Dacă vă îndoiţi cercetaţi mai adânc, nu treceţi cu vederea, superficial. Căci dacă veţi face aşa, atunci superficială va fi şi hotararea voastră, ea nu va avea o baza solidă.
Nu sunt o persoană ce a crescut în Biserică, mult timp nu am avut contact cu aceasta, decât superficial. În ultimii doi ani însă, am început să văd lucrurile diferit şi viaţa mea a luat o altă cale, din fericire.
Probabil că dacă aţi ajuns aici sunteţi confuzi, nu ştiţi ce să faceţi când este vorba de viaţa sexuală, sunteţi probabil asaltaţi de păreri pro şi contra. Să vă păstraţi fecioria sau nu? Răspunsul nu o să-l găsiţi prin rândurile mele, eu sunt doar o picătură, o mărturie şi o voce palidă. Răspunsul se află în Biserică. Şi când spun Biserică, înţeleg că el se află sub epitrahilul preotului ce este atent cu multă căldură şi dragoste la tine, se află în cadrul unei slujbe unde auzi cuvinte pline de înţelepciune, răspunsul se află în gura Sfinţilor şi dacă nu-l înţelegeti nici acolo, se află în gura marilor noştri duhovnici.
Eu nu am ascultat de marii noştri duhovnici, deşi scriau clar că nu-mi va fi deloc bine să trăiesc în desfrânare, că nu voi găsi fericirea acolo şi că săvârşirea acestui act va duce şi la o ruinare rapidă. Aşa precum o casă construită pe o temelie moale se va darama, încet şi sigur, aşa şi relaţia dintre doi tineri se va ruina încet şi sigur dacă va avea la temelie desfrâul şi nu iubirea, plăcerea şi nu sacrificiul, interesul şi nu prietenia. O casă construită pe Cuvântul lui Dumnezeu este una solidă, ce greu va fi tulburată sau daramată.
Când ascultam câte un bătrânel înţelept, care locuia izolat undeva într-o mânăstire, mă gândeam că este prea izolat de lume ca să-mi poată explica ceea ce trebuie să fac, că el nu a trecut prin lucrurile acestea şi nu are de unde să ştie, cum poate el să mă sfătuiască ? Am constatat mai târziu că acest gând a fost greşit şi amarnic de dureros, deoarece ei ştiu cel mai bine să ne îndrume. Pe sub epitrahilul lor trec sute de oameni cu păcatele cele mai ascunse, ei au auzit cele mai urâte şi groaznice păcate. Apoi ei se roagă tot timpul la Dumnezeu să-i lumineze şi să-i ajute, şi mă îndoiesc că fiind atât de aproape de Dumnezeu nu poţi da un sfat care să-l ajute pe om, nu să-l doboare.
Povestea mea începe în felul următor: Nu am crezut ce spun preoţii, cărţile, credeam că desfrânarea înseamnă să-ţi înşeli soţia sau să faci alte păcate mai grave cu partenera ta. Credeam că trebuie “să vezi cum e” înainte să poţi să te decizi să te căsatoreşti cu persoana iubită. De asemenea , credeam că odată ce-ţi începi viaţa sexuală, totul va fi frumos ca o floare. Credeam că mă voi simţi bine, liniştit, că mă voi ataşa mai mult de cea pe care o iubesc şi că nu mă voi frustra. Prietena mea, îşi dorea să se păstreze pentru acela cu care se va căsatori, dar în nesimţirea şi împietrirea inimii mele am convinso să nu facă acest lucru. Argumentele mele au fost acelea că „sunt alte vremuri”, „nu e un păcat aşa mare”, „nu avem altă soluţie altfel ne vom chinui”, „lasă că ne vom abţine în zilele de post” şi multe alte argumente care intuiţi de la cine sunt.
Ei bine, după un început greu şi dificil, o vreme aceste relaţii între noi doi ne-au adus o oarecare satisfacţie, în detrimentul celei spirituale. Spun „în detrimentul” pentru că odată ce începi să accepţi un păcat, atunci îl accepţi şi pe următorul. Nu ţi se mai par aşa grave anumite lucruri, începi să consideri că preoţii exagerează cu cerinţele şi cuvintele lor (care defapt sunt cuvinte de la Dumnezeu), ajungi să crezi că însuşi Dumnezeu exagerează. Doamne iartă-mă, Domnul care a creat cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, Domnul care ţi-a dat ţie viaţa şi care te ţine în orice clipă, chiar crezi din toată inima că El nu ştie ce este mai bine pentru tine?
Am început să avem tot felul de dificultăţi atât în viaţa noastra de cuplu cât şi în cea din pat. Acest act, nu era atât de înălţător, împlinitor şi satsifăcător pe cât părea. De asemenea, neavând binecuvântarea lui Dumnezeu, mai tot timpul am întâmpinat dificultăţi şi multe semne de întrebare. Întrebări dăunătoare pentru suflet, cum ar fi: dar ce facem dacă vei rămâne însărcinată ? vrei să iei pastile, oare nu dăuneazaă? oare cum o fi să ai o relaţie cu un alt partener? oare între noi doi este iubire cu adevărat sau ne iubim doar trupeşte ? am voie să mă mai împărtăşesc ?
Vedeţi, nu mă gândeam la ce se va întampla dacă va ramane însărcinată. Aveam “pretenţia” că nu se va întâmpla, credeam că pot controla totul, dar teama aceasta m-a cuprins de multe ori. Însă Domnul m-a izbăvit, căci dacă rămânea însărcinată puteam avea tentaţia de a săvârşi alt păcat, mai urât decât acesta. Din acest fapt reiese întrebarea, “când facem acest act suntem noi conştienti de ce consecinţe poate avea? “ Nicidecum, patimile întunecă mintea. De aceea este nevoie de curăţie, spovedanie, post, rugăciune, împărtăşanie, pentru a putea discerne clar şi pentru a ne ridica din păcatele noastre.
De asemenea, acest act venea în contradicţie şi cu rugăciunea de seară şi dimineaţă oricât de lunga sau scurtă ar fi fost ea, venea în contradiţie şi cu anafura pe care o luam dimineaţa. Trebuia să mai port mătania la mână în acest timp sau să o scot? Dacă o scoteam nu era aceasta o mică lepadare, o mică negare, care defapt era doar vârful unei mari căderi spirituale?
Acest păcat al desfrânării ne-a ros uşor, uşor relaţia până am ajuns să ne desparţim. Deabia după ce ne-am despărţit am înteles cu adevarat ce mare prostie am făcut. Cam târziu, nu credeţi?
Vedeţi, a avea relaţii înainte de căsătorie este ca şi cum ai fugi de acasă, de la părinţii tăi, cu prietena ta. Nu vei mai avea ocrotirea părinţilor, nu vei mai avea sprijinul lor, iar tot timpul vei fi confuz deoarece nu mai ai un sprijin. Practic asta facem, fugim de protecţia lui Dumnezeu. Cel ce face Soarele să răsară peste noi, presupunem că nu ştie cum ar trebui să fie relaţia dintre un baiat şi o fată, un bărbat şi o femeie. Dumnezeu, Cel care a creat cu atâta înţelepciune corpul uman, nu ştie ce este mai bine pentru tine? Sau poate te îndoiesti de faptul că Biserica ştie ce vrea Dumnezeu? Aici este o mare tulburare, pe care trebuie să o cercetezi.
Crezi ca vei face acest act doar aşa un pic? Doar aşa, o dată la două săptămâni sau o dată pe lună? Să nu uitam, că o dată ce ne-am învoit cu cel necurat, acesta ne duce în beznă pe unde va vrea el, încetul cu încetul, el nu pierde nimic. Noi pierdem totul. Nu uitaţi că are o experienţă de cateva mii de ani, a văzut multe în acest timp. De asemenea nu uitaţi că Dumnezeu ne presară pe drum semnale de alarmă, încearcă mereu să ne îndrume şi să ne arate ce trebuie să facem, cu blandeţe şi atenţie ca un Părinte Bun.
Probabil ca vă întrebaţi: Dar cum pot eu avea o relaţie normală, cu o persoană în zilele de astăzi? Răspunsul la această întrebare, nu este unul uşor şi va veni cu cât il veţi căuta mai bine. Nu vă limitaţi la ce citiţi pe un site sau într-o carte, ci căutaţi mai profund.
Eu cred că în primul rând este necesar să aveţi grija unde căutaţi acea persoană, aveţi grijă la mediu din care provine şi la mediul în care îşi duce viaţa. Apoi relaţia trebuie să meargă în acelaşi ritm profesional, psihologic şi cel mai important, in acelasi ritm duhovnicesc. Gandiţi-va că acea persoana poate să fie în viitor soţul/soţia voastră. Am pierdut acest aspect pe parcursul relatiei, dar este unul deosebit de important şi serios. Un alt lucru pe care l-aş adăuga : mare atenţie la pasul de a dormi în acelaşi pat cu persoana respectivă, caci tentatiile sunt mari. Cred şi eu că este normal să vă întrebaţi, pentru că şi eu mă întrebam : “Dar cum să mă abţin eu de la relaţii sexuale, când persoana este în intimitatea mea?”. Iar eu vă întreb : “ Cine v-a învăţat că este normal să dormiţi cu persoana iubită ? Lumea ? Şi cine stăpâneşte “lumea” de care ascultăm şi pe care vrem să o imitam ? Vrei să asculţi de cel ce o stăpâneşte ? ”.
Totul pleacă de la confuzie, nu eşti conştient de consecinţele lucrurilor pe care le vei face, nu eşti conştient de drumul pe care urmezi să păşeşti. Când am început viaţa sexuală, nu am realizat în ce „mă bag”. Ştiu că vei fi asaltat de o mulţime de temeri şi întrebări, legate de sexualitate, lucruri despre care nu am vorbit în mărturia de faţă. Toate sunt destinate să-ţi creeze confuzie. În confuzie omul ia alegerile cele mai proaste, singura ta scăpare şi alinare, este să te opreşti, nu-ţi mai face această problemă, nu face acest pas, îndreaptă-ţi simplu cu sinceritate şi precum ştii privirea către Dumnezeu şi … întreabă-L. Mergi la slujbe şi roagă-te, vorbeşte cu duhovnicul tău, dacă nu ai caută-ţi, citeşte cărţile duhovnicilor, mergi pe la mai multe mânăstiri din România şi vezi ce spun aceşti duhovnici. Ştiu că este un drum lung, dar mărimea drumului nu depăşeşte mărimea regretului pe care-l vei avea dacă ai făcut o decizie proastă.
Bineînţeles, o asemenea căutare nu ar fi necesară dacă ai avea pur şi simplu încredere în Cel ce ţi-a dat viaţă, în cel ce te întâmpina dimineaţa cu înţelepciune şi putere să-ţi faci treburile,Cel care este tot timpul alături de tine. Ai încredere în El, cel ce a făcut Cerul şi Pământul, Cel care ştie cum şi de ce se mişcă fiecare fir de păr din capul fiecărei persoane. Crezi că El se înşeală când îţi spune că desfrânarea te va duce în întuneric? „Vremurile” care s-au schimbat sunt tot în mâna lui Dumnezeu şi cum se pot schimba „vremurile” în aşa fel încât să între în contradicţie cu Cel care le-a creat?
Alte întrebări ce mi-au apărut şi s-ar putea să va apară sunt acestea : “Ce legătură are desfrânarea cu viaţa sexuală în afara căsătoriei ? De ce este ceva rău un act sexual fără scopul de face copii ? De ce ne aduce rău ?”
Pentru simplul fapt că separi ceea ce este de neseparat. Ai vrea să ai plăcerea sărutului fără să te săruţi cu o fată? Ai vrea să simţi plăcere fără să faci ceva, ci doar stând? Viaţa sexuală desprinsă de scopul ei, este asemănătoare cu coborârea unor trepte încet încet spre o mocirlă de suferinţe. Fiecare treaptă îţi aduce o suferinţă în plus şi nu sari repede de la o treaptă la altă, ci cobori uşor şi sigur. Cum am coborât eu ? Mai întâi cu un gând, apoi imaginându-mi, apoi uitându-mă la „prietenii” din jurul meu, apoi am presupus că nu mi se întâmplă nimic (suferind de mândrie), apoi am coborât la propunere (suferind de ispită), apoi am coborât la încercarea de a rupe bariera (suferind şi îndoindu-mă dacă este bine ceea ce fac), apoi am rupt bariera şi mi-am început viaţa sexuală (suferind că nu era aşa cum mă aşteptam), apoi am coborât spre a face lucruri mai „avansate” (suferind pentru că nu găseam linişte şi ceva care să-mi placă), apoi am coborât şi nu am respectat zilele de post, apoi am coborât şi nu am respectat nici zilele de sărbătoare, apoi am coborât să mă îndoiesc de credinţa mea, apoi am coborât la a suferi puternic, am început să mă gândesc la o posibilă sarcină, la o altă parteneră, la o posibilitate să fiu înşelat… dar oricât de jos am ajunge, în suferinţele noastre, Dumnezeu ne ridică.
M-a trezit Domnul, m-a scuturat un pic prin nişte predici care mi-au deschis mintea despre păcatul desfrânarii, apoi m-a scuturat prin ascultarea pe la mai multe mânăstiri a cuvântului duhovnicilor, m-a scuturat prin cărţile scrise pe această temă, prin cuvântul duhovnicului meu, prin participarea la slujbe şi nu în ultimul rând, prin despărţirea de cea cu care făceam păcatul. Despărţire ce a avut loc din cauza păcatelor noastre, tot printr-un păcat.
Dar repet, Domnul m-a trezit şi m-a ajutat şi vă doresc din toată inima şi vouă acelaşi lucru. Mare este aprecierea mea faţă de cel ce şi-a păstrat fecioria. Mare este acest dar, să-l păstraţi cu multă dragoste şi nădejde în Dumnezeu, căci puternic vă va lupta vrăjmaşul.
Chiar dacă ceea ce este scris aici sunt doar nişte cuvinte în spatele unui ecran, care s-ar putea să vă ajute mai mult sau mai puţin, tot ajutorul este (precum am spus la început) la Domnul, în Biserică şi în Cuvintele Sale spuse prin Evanghelie, Sfinţi, duhovnic, cărţi şi nu în ultimul rând prin marii noştrii duhovnici.
„Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale, şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale !”
(Vlad – 22 de ani)
Iustin
februarie 12, 2012 @ 5:36 pm
Salut! vreau sa iti multumesc pentru ca prin articolul tau m-ai intarit in gandul de a nu pacatui, mi-ai explicat niste lucruri care ma fac sa inteleg si sa doresc pastrarea curatiei. Multumesc pentru timpul acordat scrierii articolului! Mult succes!
ene
mai 30, 2012 @ 7:05 am
imi cer scuze ca dau buzna asa la tine…ti-as recomanda o carte care te-ar intari si mai mult Danio Vasile scrie niste carti foarte frumos despre tineri casatorie si sexualitate scrie exact asa cum trebuie sa inteleaga un tanar este pe intelesul tuturor si are un mod de a scrie iti da impresia ca este in fata ta si vorbeste cu tine cartile sunt „cartea nunti”, „tineri si sexualitatea” acolo o sa afli multe raspunsuri la anumite intrebari ale tinerilor
Ilie Adi Marian
martie 26, 2012 @ 9:22 pm
Salut. Iti multumesc mult pentru felul in care ai descris coborarea treptelor spre o mocirla de suferinte. Si iti multumesc ca m-ai facut constient si mi-ai atras atentia asupra tentatiilor extraordinar de mari atunci cand dormi cu persoana iubita in pat. Sunt convins ca in valtoarea pasiunii hainele zboara de pe trup intr-o clipita. Ai folosit un limbaj foarte matur pentru varsta ta. Iti multumesc pentru aceasta fraza: [b]Să nu uitam, că o dată ce ne-am învoit cu cel necurat, acesta ne duce în beznă pe unde va vrea el, încetul cu încetul, el nu pierde nimic. Noi pierdem totul. [/b] Am 31 de ani si consider ca unul din cele mai grele lucruri pe care trebuie sa le facem spre binele nostru este sa renuntam la liberul arbitru. Am ales de buna voie si din tot sufletul sa Il las pe Dumnezeu sa imi conduca viata, sa imi spuna ce sa fac, si eu voi face, doar singur sa nu ma lase pe pamant ca ma voi ofili. Numai bine pentru toti.
Administrator
martie 27, 2012 @ 9:32 am
Foarte bun gandul tau, Adi! De-am face cu totii asa, de-am constientiza ca cel mai bine ne este atunci cand voia noastra o lasam in grija lui Dumnezeu, caci El stie sa ne poarte de grija mai bine decat ne-am purta noi insine vreodata. Deci subliniem ideea ta: [b]”Am 31 de ani si consider ca unul din cele mai grele lucruri pe care trebuie sa le facem spre binele nostru este sa renuntam la liberul arbitru. Am ales de buna voie si din tot sufletul sa Il las pe Dumnezeu sa imi conduca viata, sa imi spuna ce sa fac, si eu voi face, doar singur sa nu ma lase pe pamant ca ma voi ofili.”[/b]
amaria
martie 27, 2012 @ 3:06 pm
in alta ordine de idei, cred ca ne simtim singuri si oarecum deprimati pentru ca nu suntem obisnuiti sa renuntam la ceea ce am dori sa obtinem. cred ca cel mai bun lucru este sa renuntam la [i]voia proprie[/i] aka „liberul albitru”….o idee ar fi sa incepem sa tinem postul; realizarea acestui mic si relativ neinsemnat lucru poate duce la o mare fericire!
– scuze ca poate n-am prea scris la subiect..
Doamne ajuta!
daniela
mai 6, 2012 @ 9:41 pm
Hristos a inviat.
Am descoperit acest site de o saptamana si ma bucur mult sa citesc aici articole si marturii scrise de oameni care cred in Dumnezeu,merg la Biserica si isi doresc sa se mantuiasca,oameni de aceiasi varsta cu mine(am 26 de ani).
Crescuta intr-o familie in care tata nu merge deloc la Biserica,iar mama este foarte evlavioasa,imi era greu sa concep ca mai exista baieti care isi doresc sa se casatoreasca virgini sau carora le pare rau ca nu s-au pastrat pana la Cununie.Eu nu am intalnit niciunul.
Nu am recunoscut niciodata printre cunoscuti ca sunt virgina si speram in cel mai bun caz sa intalnesc un baiat care sa accepte chestia asta cu „dupa nunta” ca pe un moft de al meu,fara sa constientizeze ca asta aduce binecuvantare casei.
Vlad,ce ai scris tu mai sus este foarte frumos si iti multumesc pentru ca ai impartasit si cu altii experienta ta.
camelia bisca
mai 28, 2012 @ 8:20 pm
buna seara! m-ai scos din ceata total…trebuia sa fi avut nunta saptamana trecuta(20 mai), cu un baiat care nu era virgin poate nici in urechi,iar care nu dadea nici un leu pe fecioria lui. in dimineata cand trebuia sa mergem sa punem actele pt starea civila, m-am trezit plina de indoieli, parca eram pironita in pat, voiam dar mai mult nu voiam sa merg…si nu m-am dus, bine ca nu m-am dus. am anulat tot, iar el de ”durere” a plecat de unde a venit, fix in londra unde are serviciul. ii multumesc lui dumnezeu ca m-a ajutat sa ma trezesc la timp si sa nu ma leg de un om care nu avea nici o treaba cu biserica, cu dumnezeu, cu absolut nimic…si ca mi-a dat si forta ca sa nu cedez ispitei de a ma culca cu el…sunt atat de fericita, dumnezeu ma iubeste!
camelia bisca
mai 28, 2012 @ 8:28 pm
pe fecioria mea…graba strica treaba!
crysty
mai 29, 2012 @ 8:18 am
Hristos s-a inaltat!Foarte bine spus ca pacatul iti anuleaza protectia Lui Dumnezeu.Da,atata timp cat accepti starea pacatoasa si te indulcesti cu ea,alungi Duhul Sfant si ramai prizonier in acea stare pacatoasa.Poate ca cea mai mare „pedeapsa” e ca Dumnezeu sa ne lase sa traim dupa voia proprie.De abia atunci intelegi ce a vrut sa spuna Hristos ca „fara de Mine nu puteti face nimic”.De abia atunci iti dai seama ce ai pierdut.Sfantul Serafim de Sarov spune „scopul vietii crestine e dobandirea Duhului Sfant” iar atata timp cat noi ne straduim sa ramanem in porunca Lui Dumnezeu care ne protejeaza,Duhul Sfant e viu si lucrator in noi.Dar o inima impartita care se indulceste doar cu pacatul(nu neaparat ca il si face),produce o scindare si noi atunci facem o alegere.Adica alegem starea de indulcire mai intai iar apoi se ajunge foarte usor la savarsirea pacatului,numai prilejul sa vina.Practic iL trimitem pe Hristos in exil si incepem sa facem abstractie de constiinta(glasul Lui Dumnezeu in om).Uneori ratiunea se poate intuneca spontan si incep justificarile precum ca nu ar fi cine stie ce pacat,ca toti il fac.Si dupa un timp incepi sa te trezesti,contiinta incepe sa te mustre,incepi sa spui „ce prost am putut fi”, daca ai putea da timpul inapoi…
Si apoi iti vine sa te tii de Hristos strans,cat de tare poti,sa nu ii mai dai drumul niciodata.Cred ca daca fiecare om ar sti dinainte ce pret trebuie sa plateasca dupa savarsirea pacatului si prin ce stare de parasire trebuie sa treaca,nimeni nu ar mai alege aceasta indulcire care in final se dovedeste mai amara ca moartea.
camelia bisca
mai 29, 2012 @ 11:23 am
adevarat
ene
mai 30, 2012 @ 7:00 am
intradevar ne-am nascut intr-o generatie in care RAUL ni se pare NORMAL….spre fericirea mea am terminat seminarul teologic si acolo am fost ferita de lumea rea….clasa 9 am facut-o la un liceu normal era groaznic droguri tigari eu eram o fata demodata pentru ei si bataia lor de joc….in clasa 10 m-am transferat la seminar teologic ortodox si chinul meu a luat sfarsit! sper ca tineri din ziua de azi frati mei sa aibe puterea sa isi pastreze fecioaria dar nu numai pe cea trupeasca Dumnezeu o vrea si pe cea sufleteasca!
Manoiu Alexandru-Dumitru
iunie 16, 2012 @ 5:34 pm
credeti-ma e putintel cam greu sa iti mai pastrezi fecioria pana la casatorie . eu am 21 de ani facuti in ianurie . nu am si nu am avut o fata caruia sa pot spune ca e prietena mea si pe care sa o am mai mult la suflet .
acum esti fraier/a daca inca emai esti virgin .
am dat de situatii care putin se bat cap in cap . am cunoscut si mi s-au si adresat intrebari care m-au lasat praf.
1) am un coleg de grupa la facultate si de camera un an de zile care a zis ca pe sora lui nu o lasa pana la 18 ani sa faca acest lucru . dar el a facut-o de mult si chiar ma intreba de ce nu o fac.
2) intrebarea care ma lasat praf de nu am putut sa mai zic nimic . am fost intrebat ca daca nu m-as insura niciodata in viata ce fac daca mor si nu am facut-o niciodata
Teodora
iunie 16, 2012 @ 6:47 pm
[quote name=”alexmd”]credeti-ma e putintel cam greu sa iti mai pastrezi fecioria pana la casatorie . eu am 21 de ani facuti in ianurie . nu am si nu am avut o fata caruia sa pot spune ca e prietena mea si pe care sa o am mai mult la suflet .
acum esti fraier/a daca inca emai esti virgin .
am dat de situatii care putin se bat cap in cap . am cunoscut si mi s-au si adresat intrebari care m-au lasat praf.
1) am un coleg de grupa la facultate si de camera un an de zile care a zis ca pe sora lui nu o lasa pana la 18 ani sa faca acest lucru . dar el a facut-o de mult si chiar ma intreba de ce nu o fac.
2) intrebarea care ma lasat praf de nu am putut sa mai zic nimic . am fost intrebat ca daca nu m-as insura niciodata in viata ce fac daca mor si nu am facut-o niciodata[/quote]
Doamne,ajută, Alex!
Aș încerca să dau un posibil răspuns la cele 2 întrebări
1) Prietenul tău, ca și mulți alții,a căzut pradă acestui duh consumist al societății contemporane, în care nu numai îmbuibarea, excesul de alcool și de alte plăceri trupești sunt la mare rang, ci și consumul de…OAMENI. Consumul de „carne vie” – iertare dacă expresie e prea dură – consumarea celuilalt, pe care se presupune că îl iubim, pentru a ne satisface patimile și poftele. Colegul tău, fiind frate mai mare, probabil încă mai păstrează din acea atitudine firească de frate protector, mai ales că fetele sunt în general mai finuțe, mai fragile.
De ce TU nu „o faci”?
Pentru că ești OM,dotat cu rațiune și inteligență și nu consideri că e nevoie sau că ești obligat să te supui instinctului de turmă („dacă toată lumea o face, hai să o fac și eu”)
Pentru că îți respecți trupul și nu vrei să-l pângărești, cunoscând că este templu al Duhului Sfânt.
Pentru că nu crezi în mitul conform căruia „nu se poate fără…”, mitul care spune că abstinența duce la boli, dereglări hormonale sau psihice, ci dimpotrivă,știi că aduce sănătate, pace și echilibru, atât în trup, cât și în viața sufletească și duhovnicească.
Pentru că dorești să te dăruiești unei singure persoane,iar ea să ți se dăruiască numai ție, și toate acestea să fie sub binecuvântarea și acoperământul lui Dumnezeu, în Taina Sfintei Cununii.
Pentru că dorești să te bucuri împreună cu viitoarea soție atunci când veți fi înaintea Sf Altar și vi se vor pune cununile pe cap deoarece ați dus lupta cea bună!
2) La întrebarea aceasta mi-a fost imposibil să nu zâmbesc 🙂 Poate pt tine ideea în sine a fost îngrozitoare, însă pe mine m-a amuzat modul în care a fost pusă problema. Intuiesc că persoana care ți-a adresat acele cuvinte are ea însăși această temere, și, drept urmare, și-a început sau vrea să-și înceapă viața sexuală cât mai repede cu putință.
Considerând că îți doreșți să te căsătorești cu o fată credincioasă, cuminte, care să fie o mamă bună pt copiii tăi, care să-ți fie alături și la bine și la greu, cu care să te înțelegi…nu cred că Dumnezeu nu îți va scoate în cale mai devreme sau mai târziu o astfel de persoană, mai ales dacă te rogi și îți pui nădejdea în El.
Dacă se va întâmpla în curând, vei răsufla ușurat și vei zâmbi când îți vei aduce aminte de temerile pe care le aveai.
Dacă se va întâmpla mai târziu decât ți-ai fi dorit, să fii convins că toate sunt cu voia Domnului și că El le rânduiește spre binele nostru. Lupta ta pt curăție va fi cu siguranță răsplătită, atât în veșnicie, cât și aici pe pământ, prin respectul și dragostea pe care ți le va purta soția pentru faptul că i te-ai dăruit numai ei și pt că ai avut răbdare ca ea să apară în viața ta…
Iar dacă nu te vei însura niciodată, din cine știe ce motive…și dacă nu „o vei face niciodată”… trebuie să te anunț că nu vei pierde ABSOLUT NIMIC 🙂 Vei „pierde”, eventual, o satisfacție și o plăcere de câteva clipe, dar de îndată ce vei dobândi și înțelege ce este Bucuria adevărată și că ea nu are NICIO LEGĂTURĂ CU PLĂCEREA, vei fi recunoscător și vei mulțumi Domnului că te-a ferit de asemenea înșelăciune. Așadar, repet, NU VEI PIERDE ABSOLUT NIMIC, ci dimpotrivă: vei fi scutit de fel de fel de boli, vei avea pace și liniște sufletească și vei purta mereu în inimă un sentiment de recunoștintă către Dumnezeu.
Iar dacă mori fără să fi „făcut-o” vreodată, Dumnezeu te va încununa acolo sus pt că ai dus lupta cea bună,pt că ți-ai păstrat curat vasul cel de lut, și odată cu el, și mult prețiosul suflet.
Manoiu Alexandru-Dumitru
iunie 16, 2012 @ 6:53 pm
pt colegul de la punctul 2 pot sa spun , din vorbele lui , ca a devorat din aceasta placere . placere care peseme ca i-a adus si necaz , fiind filmat la toaleta cum o practica , dat filmuletul prin scoala si dupa aceea va dati seama ca a trebuit sa schimbe adresa si denumirea scolii . acest coleg este chiar mai rau decat pare . nu poate rezista mai mult de o saptamana fara sa o faca . la el nu e petrecere fara alcool si piperat cu sex dupa , daca s-ar putea chiar cu cat mai mult posibil .
dar nu pot sa spun despre mine cat am tinut vasul de lut foarte curat. tutunul si malahia fiind cele mai urate pacate asupra vasului de lut
Teodora
iunie 16, 2012 @ 7:19 pm
Alex,
Îmi pare tare rău să aud asta despre colegul respectiv 🙁 Din păcate, puțini știu că odată ce și-au început viața sexuală, trupul își cere drepturile în mod regulat. De aceea și Sf Ap Pavel sfătuiește pe cei căsătoriți să se depărteze unul de altul, cu învoire, pt o perioadă de post și rugăciune, după care iarăși să fie împreună. Numai că în cadrul căsătoriei, relațiile intime au alt statut, ca să zic așa. Bineînțeles, atâta timp cât se fac în duh de curăție, de gingășie, tandrețe, fără excese și întinări prin fel de fel de anomalii. Cred că astfel de persoane, cum este și colegul respectiv, au multe alte traume pe care ceilalți nu le cunosc. Mulți tineri și multe tinere își încep viața intimă alături de prietenele, respectiv prietenii lor, considerând că e ceva normal pt că se iubesc. Dar astfel de oameni, care se avânt în sexualitate, devorând-o și lăsându-se devorați de ea, sunt împinși de suferințe și traume pe care nu le-au depășit, care încă mai zvâcnesc în ei, care îî rod neîncetat, uneori fără ca ei să-și dea seama ce se întâmplă. Ei caută în plăcerea trupească o evadare din iadul propriului suflet și o obțin pe moment, dar după aceea realizează că au picat într-o mare capcană și că de fapt s-au afundat și mai mult.
Alcoolul contribuie foarte mult la întreținerea patimii defrânării. Multe persoane nu ar putea face ceea ce fac – sau cel puțin nu în modul în care o fac – fără să fie sub influența alcoolului, care înfierbântă sângele și ațâță patimile. De aceea mai bine este pt tineri să nu se atingă de alcool, de carne și cu atât mai puțin să le consume în exces sau la aceeași masă.
Toți cred că am întinat trupurile noastre într-un fel sau altul…dar este foarte important, totuși, atunci când nu am „târât” după noi și nu am corupt și alte suflete în această mlaștină întunecată. Și depedența de tutun, și dependența de alcool sau de orice formă de desfrânare se poate vindeca. Dacă nu ar fi Dumnezeu, nu cred că aș îndrăzni să fac o asemenea afirmație. Dar cu Harul Lui am încredințarea că totul e POSIBIL!
UDREA ELENA
decembrie 20, 2012 @ 1:50 pm
DOAMNE! MARE MINUNE A FOST SA DESCOPAR ACEASTA PAGINA. CHIAR ERAM PE PUNCTUL DE A COMITE ACEST PACAT SI EU PRIETENUL MEU CU CARE SUNT IMPREUNA DE 2 ANI SI 4 LUNI…CU TOATE CA ERA UN LUCRU CE MI SE PAREA CRUCIAL LA INCEPUT,NU MA IMAGINAM VREODATA FACAND ASA CEVA INAINTE DE CASATORIE,AM INCEPUT SI EU CU UN GAND,APOI CU IMAGINATIA,IAR MAI APOI I-AM SPUS PRIETENULUI MEU CA SUNT DE ACORD CU CEEA CE-MI PROPUNE EL.MA BUCUR CA N-AM AJUNS SA FAC LUCRUL ACESTA.DOAMNE ITI MULTUMESC CA MI-AI LUMINAT MINTEA SI CA MI-AI OFERIT UN AJUTOR PRIN DESCOPERIREA ACESTEI PAGINI.
Claudiu Balan
decembrie 20, 2012 @ 2:27 pm
Doamne ajută, Elena!
Ne bucurăm că ți-au fost de folos mărturiile.
Să vă ajute Dumnezeu să vă trăiți viața curat, împlinind toate poruncile Lui.
Sărbători cu bucurie!
alina
mai 14, 2014 @ 6:48 pm
buna! as vrea sa iti multumesc pentru aceste randuri asezate pe hartie asa de frumos, si cred cu singuranta ca, nu ti-a fost asa usor de amintit si impartasit aceasta experienta. Dar.. si e un mare dar, unde gasesti tu acele persoane care cred in basmele bunicai..cunosc fete bisericesti care dupa prima intalnire iti face avansuri in pat. si vrei sa spui ca fecioria se poate tine.. poate intr-o ultima banca unde sta fata acea necunoscuta de nimeni si uitata de timp; poate exista intr-un bar suspinand adanc si inghitand amarul singuratati. vrei sa imi zici ca la 20 de ani gasesti feciori!? ori sunt cei care stau inchisi tot timpul in fata pc-u, ori…. te salut si iti multumesc inca odata de text. alina (20 ani)