Sunt în cer şi încă nu L-am văzut pe Dumnezeu
În clipele când scriu aceste rânduri sunt în avion. Mă uit pe geam şi văd norii albi pufoşi şi cerul albastru. Suntem în cer, dar nu prea realizăm asta. E ceva normal în zilele noastre, insa acum câteva sute de ani, lucrul acesta păreau un vis. De mici aflăm că Dumnezeu este în cer, acolo undeva sus. Sunt în cer acum şi inima mea e la fel de depărtată de Dumnezeu ca şi pe pământ.
Totul se vede aşa frumos de aici, suntem deasupra norilor, soarele străluceşte încântător…
Pe Dumnezeu nu L-am văzut nicăieri.
Suntem la 8000 de metri altitudine şi chiar dacă am urca la 10000 nu L-am găsi nici acolo. Ba unii au fost şi pe lună şi nu i-au dat de urmă, pe Marte şi tot nimic. Alţii analizează cu telescoape electronice galaxia şi întregul univers şi tot nu nu ştiu nimic de El.
Unde e oare Dumnezeu ?
Unde e oare împărăţia cerurilor?
Se spune că sufletele celor adormiţi s-au suit la cer. Mă mai uit odată pe geam şi tot nimic, o pătură deasă de nori alb-cenuşii asemenea unui ocean ce nu se mai termină. Unde e Doamne împărăţia cerurilor şi când va veni ea?
„Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. ” (Evanghelia după Luca, capitolul 17, versetele 20 şi 21)
La întrebarea pe care fariseii o pun Mântuitorului Hristos, când anume va veni împărăţia cerurilor, primesc un răspuns neaşteptat. El le arată că împărăţia cerurilor nu trebuie să vină de nicăieri şi nu trebuie să treacă niciun timp ca s-o simţim, pentru că ea deja este înlăuntrul nostru.
Împărăţia cerurilor este în inima noastră. Medicii pot confirma că niciodată n-au găsit nimic mai mult decât sânge, celule vii şi nimic altceva în inima omului.
Pentru minţile cele mai întunecate de păcat, expresia „împărăţia cerurilor este înlăuntrul vostru” arată că acest loc e altceva decât lumea înconjurătoare în care noi ne mişcăm, e o stare, un sentiment, o emoţie.
Pentru minţile despătimite, mai fără de păcat, expresia „înlăuntrul vostru” arată că împărăţia cerurilor nu este din această lume creată, palpabilă, văzută, care poate fi analizată, ci dintr-o alta, pe care nu ne-o putem închipui. Împărăţia cerurilor este o împreună trăire cu Dumnezeu şi cu ceilalţi oameni într-o „lume” plină de har şi fără amprenta şi consecinţele păcatului, o lume într-o continuă noutăte, nu una banală şi plictisitoare.
A-l căuta pe Dumnezeu în cer este ca şi cum l-ai căuta pe Liviu Rebreanu în paginile cărţii sale „Ion”. Autorul nu se confundă fizic (material) cu opera sa ci e în afara ei, la fel cum Dumnezeu nu se confundă cu creaţia Sa ci e independent de ea şi în afara ei. Nu-l vom găsi pe Dumnezeu în lumea creată, ci vom intui existenţa Lui văzând frumuseţea creaţiei. Dumnezeu e pretutindeni dar totuşi nu se confundă cu nimic. Psalmistul David observând acest lucru exclamă:
„Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. Şi am zis: „Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu”. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina.” (Psalmii lui David, psalmul 138. versetele de la 7 la 12).
Ne-am învăţat să ne imaginăm că Dumnezeu e acolo sus iar noi aici jos şi fiecare e în treaba lui. Adică Dumnezeu ne poartă de grijă pentru că aşa trebuie, iar noi aici de descurcăm cum putem. N-avem credinţă că El e conştient secundă de secundă de ce ni se-ntâmplă şi în fiecare moment ne poate rezolva problemele cotidiene. În plus de asta nu vrem să ne implicăm prea mult în relaţia cu El pentru că apoi ne va cere să lăsăm anumite păcate, care acum ne sunt foarte dragi, dar va veni o vreme când le vom vedea şi consecinţele.
Conştientizăm în mod greşit că trăim un univers cu două etaje, aşa cum spunea Părintele Stephen, la etajul de jos suntem noi si problemele noastre iar la cel de sus Dumnezeu cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii. Asta e o mare înşelăciune, şi un fel de a gândi care-l scoate pe Dumnezeu din viaţa noastră, pentru că e acolo sus şi nu poate să ne-nţeleagă pe noi, cei care mai şi cădem în păcat.
Sutele de biserici din fiecare oraş mare, miile de biserici de la sate, şi salba de mănăstiri din ţara noastră sunt o dovadă că Dumnezeu e printre noi şi se implică. Biserica e cerul pe pământ, biserica e casa lui Dumnezeu, este locul cel mai apropiat de casa noastră, unde-l putem simţi pe Hristos Domnul mai aproape…
Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om tocmai pentru a uni cerul şi pământul, adică necreatul cu creatura, infinitul cu finitul.
Expresia „Dumnezeu este în cer”, pe care o găsim în Sfânta Scriptură de foarte multe ori, este doar o metaforă, un mod mai plastic de a spune că Dumnezeu fiind necreat nu poate fi găsit în lumea noastră creată.
Nu e greşit să folosim această expresie, dar e bine să conştientizăm puternic ceea ce a zis Mântuitorul:
„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.” (Evanghelia după Ioan, capitolul 14, versetul 23).
Ce interesant, noi credem că Dumnezeu este în cer, iar El poate fi chiar în inima noastră!
(Claudiu)
dalila
aprilie 14, 2010 @ 7:12 am
„Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om tocmai pentru a uni cerul şi pământul, adică necreatul cu creatura, infinitul cu finitul.”
… si totusi, „cerul” (nu doar cel in sensul de „tărie” sau „atmosferă”) din Geneza 1,1 („La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”) e creat, (e drept, „ceva mai aproape” de Creator, dar nu tot una cu Dânsul), e lumea ingerilor (rămaşi buni), lumea nevazuta… Nu ? „Imparatia Cerurilor” o fi avand o „locaţie” CENTRALA” in acest „cer”… Important pentru noi e ca ea poate „coborâ” (ca si stare) in inima „deschisa” a fiecarui om, daca,la rându-i,acesta poate „zbura” cu „avionul” rugaciunii, postului, faptelor bune etc etc etc…
Claudiu
aprilie 14, 2010 @ 10:36 am
Salut Dalila,
Imparatia cerurilor nu are o locatie fizica, Mantuitorul nu vorbeste de asa ceva ci chiar neaga asta zicand „Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo”. Inclusiv lumea ingerilor (lumea nevazuta) este creata, chiar daca mai inainte de lumea vazuta.
Imparatia cerurilor poate fi traita acum, in acest moment printr-o apropiere foarte puternica de Dumnezeu si de oameni.
E ca o relatie intre un baiat si o fata: la inceput se cunosc, se plac, vorbesc, stau impreuna, relatie lor se intareste din ce in mai mult. Pe viitor incep sa se iubeasca, sa le fie din ce in ce mai dor unul de altul, sa nu mai poata sta fara cel iubit. Si pe ce trece timpul relatie dintre ei poate fi denumita iubire. Asa este si cu imparatia cerurilor, cu cat iubim mai mult pe Dumnezeu si ascultam de poruncile Lui cu atat relatia dintre noi si El poate fi denumita iubire, iar aceasta stare de iubire, de har, de lumina, este numita si imparatie a cerurilor.
admin
aprilie 14, 2010 @ 11:10 am
Despre imparatia cerurilor, ca loc si/sau stare, recomandam un articol mai concludent aici: http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/viata-vesnica/raiul-sau-stare-69164.html
dalila
aprilie 14, 2010 @ 2:51 pm
faină comparatie…nu degeaba cei indragostiti se simt in al IX-lea cer…
daniel
aprilie 14, 2010 @ 7:59 pm
Claudiu foarte frumos scrii ! Doamne ajuta!
ps. nu cumva esti preot :D?
marius
aprilie 14, 2010 @ 8:33 pm
Hristos a Inviat!Comentariu meu nu are legatura cu articolul, dar vreau sa fac o marturisire: de ceva timp ma simt cam prost -din pct de vedere duhovnicesc- acum cautam niste articole pentru un seminar si am dat peste acest site din pura intamplare…am citit cateva articole si ma simt atat de bine acum…Doamne sunt fericit ca l-am gasit… nu stiu ce-i cu mine dar parca-mi vine sa strang puternic pe cineva in brate de fericire…mi-a dat liniste acest site doar citind cateva articole! as scrie pana maine, dar ma opresc ! Doamne ajuta!
Ana
aprilie 14, 2010 @ 9:02 pm
Bucura-te Marius. Traieste Invierea.
Doamne ajuta
Ioana
aprilie 14, 2010 @ 10:22 pm
Daniel,
Claudiu este mai mult decat un preot ! Ia ghici ce-i?(intrebare retorica, chiar daca nu pare ! Deci nu astept raspuns !)
Aniri
aprilie 14, 2010 @ 11:27 pm
Lamuriri necesare:-) adica pe care poate le avem in noi, dar niciodata atat de clare. Deci bine-primite. Multumim!:-)
CRISTINA
aprilie 15, 2010 @ 9:47 am
Doamne ajuta!M-am bucurat foarte nult la citirea acestui articol. Sunt foarte curiosa cine este acesta persoana care a scris minunatul articicol;eu cred ca este monah sau cel putin o persoana care incearca sa aibe o viata ingeresca pe pamant.Astept raspuns.Va multumesc
mariaradulea
aprilie 15, 2010 @ 12:51 pm
Minunat articol .Ma simt asa pacatoasa si ma gandesc daca voi ajunge in imparatia lui Dumnezeu sau in iad.Multumesc.
daniel
aprilie 15, 2010 @ 1:04 pm
O fi episcop :P?
Dan
aprilie 15, 2010 @ 1:15 pm
Daniel, pentru a-ti lamuri curiozitatea, Claudiu este admin-ul site-ului. Este un simplu mirean, credincios, cu familie, ca majoritatea dintre noi, dar care are nevoie de rugaciunea noastra mai mult decat de aprecieri, ca sa nu-l ispitim cu mandria.
A.
aprilie 15, 2010 @ 3:19 pm
Cand eram mica chiar credeam ca Imparatia este in Cer.
Ce frumoasa este incheierea articolului „Ce interesant, noi credem că Dumnezeu este în cer, iar El poate fi chiar în inima noastră!”-putini realizam ca El poate fi in inima noastra si putini ni-l dorim pe El in inima noastra si luptam pentru a-l avea in inima noastra:sad:.
Mi-ai adus unele lamuriri cu articolul tau,multumesc.
Claudiu
aprilie 16, 2010 @ 12:52 am
Salut Ioana,
Sunt departe de starea duhovniceasca care ar trebui s-o aibe un preot, dar imi doresc foarte mult sa ajung preot intr-o zi. Am terminat si Facultatea de Teologie Ortodoxa, am dat chiar si examenul de capacitate preoteasca si l-am luat, dar deocamdata n-a fost sa fie
Astept….un monah spunea ca preotia e un dar de la Dumnezeu, pe care ti-l ofera cand vrea El, cand e cel mai bine.
Saurian
aprilie 16, 2010 @ 7:30 am
Claudiu, mă gândeam şi eu să dau la Teologie şi să mă fac preot. Dar când am aflat că absolventul de Teologie nu se face aşa uşor preot ci trebuie să fie un miracol să găseşti o parohie… am fost dezamăgit. 🙁
Saurian
aprilie 16, 2010 @ 7:31 am
P.S.: Claudiu aş vrea să te întreb: acum ce loc de muncă ai? Ceva în Teologie sau ce anume? Dacă nu vrei să afle toată lumea eventual trimite-mi pe mail răspunsul. Dacă nu sunt prea indiscret, bineînţeles… 😛
marius
aprilie 22, 2010 @ 7:18 pm
Imi aduc aminte de o vorba inteleapta pe care am auzit-o la un curs: Daca nu-L gasesti pe Dumnezeu pe pamant cu atat mai putin poti sa-L gasesti in ceruri!