Teodora: „Din mila lui Dumnezeu sunt încă fecioară”
Bună ziua!
Aş dori să vă spun despre experienţă neplăcută care mi-a marcat adolescenta.
M-am născut în Cluj şi m-am mutat în Bucureşti după ce am terminat gimnaziul pentru a face tenis de performanţă, pentru a mă pregăti cât mai bine. Aici locuiesc doar cu mama, tata a rămas acasă să muncească, pentru că acolo are toţi clienţii şi el ţine familia.
La începutul liceului m-am îndrăgostit prima oară de un băiat imatur, care nu ştia ce e dragostea. Am suferit ceva timp, nu am putut înţelege de ce prima mea dragoste nu a putut fi împărtăşită. Mi-am promis în sinea mea că de acum înainte mă voi uita doar la băieţi maturi chiar bărbaţi.
M-am împrietenit cu o fată. Ştiam de la început că nu e credincioasă, dar am zis că nu contează atâta timp cât ne înţelegem de minune. Am devenit cele mai bune prietene. Treptat mă îndepărtam de Dumnezeu fără să realizez. Nu mai ţineam post deloc, nu mai ajungeam în fiecare duminică la Biserică, nu mai citeam acatiste. Ea a reuşit să mă transforme într-o fată modernă. Mi-am schimbat vestimentaţia dintr-una comună într-una provocatoare, începusem să mă machiez… Maria avea o listă întreagă de bărbaţi şi cu toate astea ieşea în oraş la agăţat. Aveam amândouă 16 ani, nu îmi venea să cred cum îi picau în braţe absolut toţi bărbaţii, doar mai târziu am înţeles că avea un diavol al desfrânării în ea.
Până la 16 ani nu mă sărutasem cu nimeni, acasă în Cluj nu-mi permiteam nici să mă gândesc la băieţi având un tată atât de strict. Dar Maria, fiind cea mai bună prietenă, făcea presiuni asupra mea să mă sărut, să ies cu băieţi. Eram extrem de timidă, ea mi-a făcut cunoştinţă cu unul. Primul sărut a fost fără emoţie, fără să cunosc omul, era doar prima întâlnire cu un bărbat de 25 de ani, obsedat de sex. Nu am stat cu el pentru că i-am văzut disperarea.
Apoi, am cunoscut un bărbat de 26 de ani prin intermediul ei. Lui i-a plăcut de ea, dar l-a tot respins. Aşadar în vara anului 2011 eram interesată de acest bărbat. Trebuia să ieşim la o expoziţie de artă noi trei, dar el a venit cu iubita. L-am respectat, nu mai vroiam să fiu cu el când am văzut că are pe cineva. El s-a despărţit a doua zi de iubită, care l-a făcut de râs cât a fost cu noi în oraş şi oricum e poveste lungă…. Am început să vorbesc cu el pe internet, mi-a cerut numărul, foarte rapid am ieşit în oraş doar noi doi.
În dată de 17 iunie 2011 am terminat clasa a 9-a. Eram îndrăgostită până peste cap de un artist. După ce mi-am luat premiul de la şcoala am mers la întâlnirea cu el. Era prima zi a „relaţiei” când ne-am sărutat. A fost totul ca în filme, cu dedicaţii la pian, cu restaurant romantic, cu cuvinte duioase, special alese. Înainte de a mă săruta prima oară m-a întrebat „Crezi că diferenţa dintre noi ar putea fi un impediment?”, iar eu i-am spus „Doar dacă există interese meschine”.Îl iubeam enorm, dar cu o dragoste pătimaşă. Zi şi noapte îmi imaginam prima noapte de dragoste cu el.
Ştiam poruncile Bisericii, mă luptam enorm, dar până la urma planificasem să o facem prima oară în noaptea dintre ani. Dar la scurt timp am aflat multe despre el. Cel mai dureros lucru l-am aflat la sfârşitul verii, că el se culca cu aşa-zisa fostă. Adică el nu se despărţise de ea, o ţinea doar pentru sex, umbla cu mine şi tot spera să mă culc cu el şi în paralel se dădea la cea mai bună prietenă a mea. Din prima noastră zi i-a făcut cadou un inel cu diamante celei mai bune prietene, iar ea nu mi-a zis nimic. Vroiau să plece împreună în Cipru în vacanţă, fără să-mi spună, când am aflat le-am stricat planurile. Dar m-a durut când iubita lui mi-a dat mesaje ca şi cum ar fi fost scrise de el că peste o săptămână să aflu că ea era autoarea şi că el avusese aventuri cu ea.
Am ţinut canon de 40 de zile, plângeam noapte de noapte. Duhovnicul mi-a interzis să-l mai caut. După ce am terminat canonul şi a mai trecut ceva timp am cedat. Am reluat legătura, din dorinţa mea, urma să facem revelionul împreună. Aveam altă alternativă să merg în cluburi cu nişte oameni care ştiam că se droghează, dar nu vroiam să fac revelionul acasă.
Dumnezeu mi-a scos în cale un băiat de la seminarul teologic, cu el am fost în Piaţa Revoluţiei, aşa m-a ferit Dumnezeu de alcool, desfrânare şi destrăbălare. Prietenia cu el n-a ţinut mult pentru că eu încă îl iubeam pe acel bărbat. Am ieşit cu el şi Maria în oraş, ca să-i spun că îl iubesc cu adevărat, iar el mi-a spus că a iubit-o mereu pe Maria. Atunci m-a lăsat baltă şi prietenul meu pe care l-am dezamăgit şi acel bărbat şi toţi cei „apropiaţi”.
Vroiam să mă sinucid, dar Dumnezeu ştie cum am trecut peste acel moment. Din depresie am ieşit cu ajutorul acelui bărbat. Reluasem legătura şi vorbeam frumos.Ne înţelegeam mai bine că în vara, i-am spus că îl iubesc enorm, iar el că spera să fim împreună după ce voi fi majoră.Mă suna să îmi dedice cântece la pian, intra pe internet în conversaţii, brusc el era cel care mă căuta.
Am început Postul Mare, şi era doar a doua săptămână când m-a sunat iubita lui, alta decât cea din vară, să mă ia la întrebări. A fost şocul vieţii mele, picătură care a umplut paharul. Femeia vroia să ne întâlnim, dar pe ultima sută de metri am refuzat. După un lung şir de scandaluri el zicea că nu o iubeşte şi că s-a despărţit de ea pentru că a aflat care e persoana la care el ţine. Părintele mi-a zis că pentru el era clar că drumul e înfundat din vară, dar nu l-am ascultat până nu m-am lovit rău de tot.
Am avut puterea să rup legătură cu el, iar numărul meu de telefon nu-l mai are pentru că mi s-a furat telefonul. După ce am plâns de parcă ar fi murit cineva, m-am împăcat cu ideea că el nu a fost niciodată al meu, îmi era frică că în viitor să nu fiu urmărită şi bătută de vreo femeie (căci totul era posibil). Mă bucur că nici ea nu mai are numărul meu de telefon să mă necăjească, ultima oară m-a acuzat pe nedrept, tot în timpul postului când aveam piciorul în ghips.
Din mila lui Dumnezeu sunt încă fecioară. Am aflat că acel bărbat mă vroia de amantă. Încet cu ajutorul Maicii Domnului sufletul meu se vindecă pe zi ce trece mai mult.
(Teodora, 17 ani)
George Stan
iunie 5, 2012 @ 5:10 pm
M-a impresionat articolul tau.Din el reiese clar cat de importanta este relatia cu duhovnicul.Sa-ti ajute Dumnezeu sa treci peste toate incercarile si sa-ti intareasca credinta!
Petru
iulie 5, 2012 @ 3:25 pm
Mi-a placut articolul si m-a impresionat ca ai rabdare cu viata. Am si eu o rugaminte la tine, se poate sa imi lasi id.ul tau 😉
Cristina85
iulie 6, 2012 @ 8:14 am
Multumim ca ne-ai impartasit aceste lucruri!
Concluzia mea a fost, dupa ce am citit articolul, ca tot raul s-a produs de la intovarasirea cu cineva necredincios si aplecat spre pacate. Sunt cam primejdioase prieteniile in care unul nu se duce la biserica, nu e in partasie cu Dumnezeu prin Sf Taine: Spovedanie, Impartasanie. Daca nu vrem sa pierdem prietenia acelei persoane, e bine sa ne punem noi amprenta asupra ei, nu invers, prin a-i propune sa mergem impreuna la biserica (si dupa mai multe slujbe e posibil sa vrea sa faca ce fac toti cei din biserica: sa se spovedeasca, impartaseasca- nu neaparat ca asa fac toti, ci pt ca prin prezenta la Sf Liturghie, Harul Lui Dumnezeu poate lucra in inimile tuturor).
Cel mai bun prieten trebuie sa fie credincios, crestin ortodox (practicant, nu doar cu numele). Altfel e primejdios!
Eu nu pot sa ma laud ca am fost credincioasa si un crestin ortodox practicant in trecut. Dupa mai multi ani si-a facut Dumnezeu mila de mine si m-a trezit. De aceea e mai bine sa invatam din greselile altora decat sa ajungem sa le facem noi si abia apoi sa invatam! Caci pacatele lasa urme in suflet. Si se spune ca e mai bine sa previ decat sa tratezi.
Doamne ajuta!
Boitos
iulie 6, 2012 @ 8:59 am
Asa cred si eu Cristina, ca s-a intovarasit cu cine nu trebuia.Trebuie sa fi tare in credinta si cu ff mult rabdare daca vrei sa duci pe cineva pe calea ce-a buna, spre Dumezeu, spre biserica si spre fapte bune.Tot asa cum a mers cineva pe drumul rau si a ajuns intr-un punct tot asa trebuie sa ai rabdare sa se poata intoarce pe calea buna.
Daca vezi ca nu se poate si este posibil sa cazi si tu, atunci rupe orice legatura cu el.
Pt ca sufletul tau, in viata ta, este cel mai important pt tine inaintea lui Dumezeu.
Teodora, ai fost la un pas sa cazi , numai ca eu vad dupa cum spui ca te-a tinut Dumnezeu de mana si nu ti-a dat drumul, altfel… .
Totusi eu zic ca esti prea tanara, sa intalnesti marea dragoste, si pe langa asta uita tot, roaga-te, fa fapte bune, si ocupa-ti timpul cu tenisul si invatatul. Ca imediat trebuie sa dai la o facultate, si daca zici ca tot te pricepi la tenis, probabil ca in timpul liber poti da ceva cursuri la ceva copii necajiti.Asa, cat de cat, macar sa iti ungi sufletul cu fericirea lor.
Teodora
iulie 6, 2012 @ 11:09 am
Dragă Teodora,
Eu sunt doar cu câțiva ani mai mare decât tine și mi-e greu să-ți dau sfaturi. Totuși, îmi amintesc oarecum cu drag de perioada liceului dintr-un anumit punct de vedere și anume faptul că am fost extrem de liberă. Nu m-a interesat să am prieten. Pentru mine era suficient să îmi împart timpul între Biserică, învățat, câteva prietene bune pe care le aveam, citit și alte activități frumoase care îmi plăceau. Ceea ce te îndemn și pe tine să faci…Ești mult prea tânără, iar la vârsta asta nici măcar nu-ți poți da seama ce este iubirea adevărată. Tu îngrijește-te cum să fii mai mult a lui Hristos, cum să-ți păzești curăția trupească și fecioria sufletească, cum să te rogi și să te apropii de El.
Citește mult, findcă timpul liber de acum nu-l vei mai avea nicicând…
Bucură-te de inocența, libertatea și frumusețea vârstei…mai târziu vei dori să poți da timpul înapoi ca să faci asta, dar va fi prea târziu.
Nu te îngrijora, dacă te lași în mâinile Domnului, El îți va rândui la un moment dat un băiat credincios și apropiat de Biserică care să te iubească frumos și curat și cu care să întemeiezi o familie. NICI NU AI IDEE CE MINUNI FACE DUMNEZEU CÂND E VORBA DE AȘA CEVA. Atunci când căutăm cu disperare, când ne dorim neapărat pe cineva, [b]aici și acum[/b], când ne grăbim și sărim peste anumite etape ale dezvoltării noastre, avem mult de suferit. Știu că sună prea idealist ca să fie adevărat, însă numai în Hristos inima ta îl va putea SIMȚI și RECUNOAȘTE pe [i]alesul[/i] tău. Nu se poate descrie sentimentul, numai cel care a trăit îl cunoaște.
Ai curaj și roagă-te mult! 🙂 Și dă slavă neîncetat lui Dumnezeu că te-a scos și te-a păzit de asemenea ispite cumplite prin care ai trecut!
Costea
iulie 6, 2012 @ 2:58 pm
Se spune ca prieteniile rele strica obiceiurile bune. Sa fii cu bagare de seama la cine iti alegi de prieten. Domnul sa te ajute! 🙂
Iancu Teodora
iulie 6, 2012 @ 3:47 pm
Va multumesc pentru comentarii, trebuie sa marturisesc ca ieri am facut o mare greseala, i-am trimis o melodie de la Directia 5- O fata ca ea….mi-a adus aminte de el, nu am apucat sa ma gandesc prea mult, am vorbit prin cateva mesaje pe net…el e plecat din tara, Doamne imi pare atat de rau…saptamana trecuta am intrat in depresie, am vorbit cu duhovnicul meu, mi-a dat canon, am fost si la maslu,imi mai trecuse dorul de el,dar i-am povestit unei prietene tot ce s-a intamplat si am spus plina de mandrie ” orice s-ar intampla eu nu-l mai caut niciodata”..si in Postul Sf Apostoli Petru si Pavel am scris in jurnal ca si daca fac matanii pana cad lata, si daca tocesc cartile de rugaciuni…eu nu-l mai caut”…iata ca am avut o cadere din mandrie…regret enorm, dar sper sa ma pot ridica de aici, duminica merg dinou sa vorbesc cu duhovnicul, care cu siguranta va fi foarte suparat…Ceea ce este ciudat e ca inima mea era plina de bucurie, debordam de energie dupa o zi in care am fost stoarsa de orice putere…fara sa stie ca el a raspuns la mesaj…si eu ma chinui…sa ma lupt cu inima mea..care e in culmea fericirii….oare ma puteti intelege?
Iancu Teodora
iulie 6, 2012 @ 4:07 pm
Oh,daca ati stii cat ma chinui sa-l uit, sa rup orice legatura cu el, nu mai vorbisem de pe 7 aprilie,i-am dat ignore de pe messenger,eram curioasa daca ma va suna de ziua mea 12 mai, dar in 10 mai mi s-a furat telefonul…nu mai aveam legatura… e o lupta crancena, ma simt ca intr-un razboi pe viata si pe moarte..ceea ce s-a intamplat e foarte complex…lucrez la un roman fidel realitatii…poate intr-o zi Bunul Dumnezeu ma va ajuta sa-l public, dar pana atunci..nu stiu ce sa mai fac…oricate mi-a facut eu continui sa tin la el, are un loc in inima mea….cred ca doar cand imi voi intalni alesul il voi putea uita definitiv…
Albinuta
iulie 6, 2012 @ 8:33 pm
Dumnezeu sa-ti ajute ,Dora
Sorin
iulie 6, 2012 @ 8:37 pm
dorra, ce trăiești tu acum e o boală, o patimă. Apropie-te cât de mult poți de Hristos și vei scăpa. Iar faze de genul că ți s-a furat telefonul sunt de la vrăjmaș ca să te chinuie mai mult timp cu incertitudinile. Aveam o bună prietenă care a suferit și ea extrem de mult din cauza unui băiat. Și erau momente când băiatul făcea unele gesturi ce o făceau pe ea să se lege de niște iluzii că ar mai putea fi ceva. Nu a fost nimic iar cu timpul Hristos a ajutat-o să treacă peste acea relație. Ai încredere că Hristos nu te lasă. Luptă cu toată puterea.
Teodora
iulie 6, 2012 @ 8:41 pm
Subscriu la ce a spus Saurian…și eu cred că este o ispită. Nu te lăsa,Dorra,și încearcă să vorbești cât mai mult cu Hristos. Numai El te poate elibera din aceste lanțuri care acum te țin legată!
Cristina85
iulie 7, 2012 @ 10:06 am
Dorra,
Parerea mea e ca tu meriti ceva mai bun decat el. Un baiat care te-a mintit de la bun inceput , adica era in trei relatii: cu tine, cu prima lui prietena si cu prietena ta cea mai buna, nu inspira incredere pt viitor, nu e usor de trecut cu vederea. Cred ca mai bine sa suferi acum, din cauza despartirii, decat sa suferi in viitor mai rau, in cazul in care ai avea copii cu el si sa afli ca te-a inselat. Tu ai nevoie de cineva care sa te iubesca sincer, doar pe tine. Iar un crestin va stii ca nu are voie sa insele, sa comita adulter, o sotie/sot e pt tot restul vietii.
De aceea, inainte de a incepe o noua relatie, ar fi bine sa intrebi daca acea persoana se duce la biserica, daca se spovedeste si impartaseste. Iar daca zice ca nu, ori il determini sa vina si el la biserica ori cauti pe altcineva.
Un om al lui Dumnezeu, trebuie sa citeasca din carti ortodoxe, sa stie ce vrea Dumnezeu de la noi, ce e bine si ce nu sa facem in viata asta.
A zis bine Teodora tot ce a zis. Si vin sa intaresc un aspect: ca timpul liber pe care il ai acum nu o sa-l mai ai pe viitor. Vor veni examene peste examene. Apoi serivici, apoi copii- cu ajutorul lui Dumnezeu, adica vei avea familie- si nu vei mai avea timpul de acum. Din moment ce acum il ai, invata din carti ce inseamna sa fi un bun crestin. Si aceste carti o sa te unga la suflet ca un balsam impotriva durerii pe care o ai acum. O sa te faca sa te simti mai bine. Intr-adevar, rugaciunea, Maslul, Liturghia, etc sunt esentiale pt o stare de bine a sufletului!
Imi amintesc din ce mai auzeam pe la biserica/ce am mai citit:
– ,, frica Domnului va voi invata pe voi: … depateaza-te de rau si fa binele!” ;
– ,, in caile paganilor sa nu mergeti ! „
– in Sf Scriptura e data, nu mai stiu pe unde, o comparatie. E sfatuit cel care cade prada ispitei desfranarii sa nu se duca la femei, sa nu umble in calea lor, caci [u]e cu neputinta a tine un jar in san fara sa se arda !! [/u]
-tot Sf Scriptura, Matei 18:
,,8. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.
9. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. „
Doamne ajuta!
Cristina85
iulie 7, 2012 @ 10:54 am
Ma gandeam, poate am parut prea critica in privinta fostului tau prieten. Acum mi-a venit in minte ca la varsta adolescentei, omul este in formare, si practic nu stie ce vrea, acum i se formeaza gustul, oarecum, poate si de asta baietii mai cauta din floare in floare. Nu stiu ce sa mai zic. Poate nu si-a gasit ,,jumatatea”, nu a iubit indeajuns ca sa ramana. Parerea Duhovnicului e cea mai importanta!
Am gasit niste citate din scrisorile pe care le-a scris [b]Valeriu Gafencu[/b], supranumit Sfantul inchisorilor, catre surorile lui:
,,Toţi umblăm după fericire. Toţi o dorim, toţi o căutăm. Intru direct în intimitatea sufletelor voastre. Căutaţi fericirea în sufletele voastre. Nu o căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte, decât dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde Sălăşluieşte Domnul Iubirii, Hristos. Dacă veţi aştepta fericirea din afara voastră, veţi trăi decepţii peste decepţii şi niciodată nu o veţi atinge. Să vă spun atât: Căutaţi Iubirea şi trăiţi-o cu multă smerenie.
Tare mult doresc să nu vă gândiţi la căsătoria voastră, absolut deloc. Cu cine mă voi mărita? Cum va fi el? Cine va fi el? Etc. Sunt gânduri inutile, fără sens, deşarte. Aceste preocupări arată că în sufletul vostru încă nu s-a stabilit certitudinea adâncă a adevărului. Să aveţi o singură grijă. Sufletul. Să trăiţi curat, în frica lui Dumnezeu. Să iubiţi pe Hristos, să vă dăruiţi toată fiinţa Lui, printr-o trăire curată, în rugăciune.
În ceea ce priveşte căsătoria: O, să n-aveţi nici o grijă, dar absolut nici o grijă, căci se găsesc atâtea suflete dornice de a întâlni suflete curate de fecioare, pentru a se uni cu ele şi a zidi un cămin creştin fericit. Dacă voi aţi înţelege acest adevăr pe care vi-l mărturisesc, v-aţi convinge mai târziu, că dragostea de Dumnezeu este Esenţialul, v-aţi convinge de adevărul spus de Mântuitorul: „Căutaţi Împărăţia Cerurilor, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă”.[…] (Aiud, 15 mai 1946)
Si, de pe un site, am preluat (tot Valeriu Gafencu sfatuieste):
,, Să trăiţi o viaţă simplă, cât mai simplă. Participaţi cu viaţa voastră la simplitatea şi frumuseţea naturii. Îmbrăcaţi-vă modest şi curat. Rochiţele întotdeauna să vi le faceţi lungi, până mai jos de genunchi. Pantofii să aibă tocurile cât mai joase cu putinţă. Să nu vă fardaţi. Cât de frumos şade unor fete în ţinuta lor naturală… Sub nici un motiv să nu vă boiţi buzele sau obrajii!
Păstraţi-vă curate aşa cum Dumnezeu v-a lăsat, căci curăţenia – naturaleţea este adevărata frumuseţe şi podoabă… Nu vă duceţi pe la baluri. Vă cer mult deodată… În realitate, nu vă cer nimic altceva decât să fiţi model de cuminţenie şi desăvârşire creştină.
Feriţi-vă de prieteniile rele, căci păcatul se transmite pe nesimţite. Cu tot sufletul vă îndemn la o viaţă creştină! Gândiţi-vă că nimeni din această lume nu v-ar putea dori mai mult bine decât acela pe care vi-l doresc eu.”
Iancu Teodora
iulie 7, 2012 @ 4:04 pm
Cristina85 multumesc pentru citate de la Valeriu Gafencu, am sa mi le notez, poate le pun pe perete sa le citesc adesea…Imi doresc din tot sufletul sa fie bine…sa am doar un barbat in toata viata cu care sa am o familie fericita.Mi-am dat seama ca el nu e omul, dar ma doare ca nu vrea sa mearga pe calea cea dreapta….ma doare pentru el..si ma mai apuca tot felul de depresii…Sper sa trec cu bine peste toate ispitele…
Teodora
iulie 7, 2012 @ 6:52 pm
Dorra,
Cu siguranță va fi bine! Lasă-l pe Domnul să lucreze în inima ta! Singura problemă este că trebuie să ai multă răbdare. Ai văzut cum până și cea mai mică zgărietură pe trupul nostru are nevoie de minim câteva zile pt a se vindeca. Cu atât mai mult o rană are nevoie de o perioadă anume pt a se vindeca, timp în care te mai doare, te mai ustură, te mai stânjenește, mai trebuie unsă cu vreo alifie care să o ajute să se cicatrizeze frumos și să nu rămână urme…
Așa e și cu rănile sufletești. E foarte important să îți asumi această durere, să nu fugi de ea,să nu încerci să trăiești în negare. Acceptă că te doare sufletul și în fiecare rugăciune predă lui Dumnezeu această durere, rugându-L să o transforme El în mângâiere, bucurie sau în orice crede El că este mai bun pt tine.
De asemenea, încearcă să stai zilnic măcar jumătate de oră în liniște sau cât ai tu timp pt a-ți asculta fiecare respirație, pt a „face cunoștință” cu propria persoană. Ai să rămâi surprinsă cât de puțin ne cunoaștem pe noi înșine, cât de puțin știm despre noi. Încearcă să vorbești cu tine, cu acel adânc din tine în care de atâtea ori ți-a vorbit și Domnul. Întreabă-te ce vrei de fapt, ce îți dorești, care sunt dorințele tale cele mai mari și mai profunde și pune-le eventual pe hârtie. În fiecare zi poți face și un „bilanț” al lucrurilor pt care să îi mulțumești lui Dumnezeu, cum ar fi: faptul că ești sănătoasă, că poți merge la slujbă, că te poți ruga, că ai un acoperiș deasupra capului, că poți admira un răsărit sau un apus de soare, că te poți plimba, poți face sport, poți citi…și altele de genul acesta. Lucruri simple, pe care de obicei le ignorăm pt că ni se pare că le merităm și nu ne gândim că sunt atâția oameni care nu le au. Mai demult am rămas șocată de cât de fericită ar trebui să fiu pt că VĂD…în timp ce sunt mulți oameni pe lume, orbi, care poate niciodată nu s-au bucurat de a privi o floare sau un nor pe cer.
Îți recomand și o carte bună, care cred că te-ar ajuta: „Dragoste sau dependență? Cum să recunoști o iubire sănătoasă” de Brenda Schaeffer. Este din colecția Psihologie Practică, de la editura Trei.
Doamne ajută!
Iancu Teodora
iulie 8, 2012 @ 11:41 am
Multumesc pentru recomandare, am o intrebare unde gasesc aceasta carte? La o librarie obisnuita..la una ortodoxa??
marcel
iulie 8, 2012 @ 6:42 pm
dorra am citit asa printre randuri si recomand si eu o carte labirintul codependentei, daca esti din Bucuresti, o gasesti. daca nu cauta si tu pe unde gasesti la librariile de la tine din oras
http://www.peregrinul.ro/go?SERVICE=PER_RO_PRODUCT&TG_KE_PRODUCT=IESIREA_DIN_LABIRINT&TG_KE_DIRECTORY=PSIHOLOGIE_RELATII_PER
Albinuta
iulie 9, 2012 @ 5:48 am
Marcel cum esti ,nadajduiesc ca ai terminat cu bine cu examenele la bac ,iertare prentru indrazneala de a intreba