Sunt liber în fiecare secundă să aleg, binele sau răul
Binele şi Răul l-am pus în faţa ta… Sunt însăşi cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos care ne arată în Legea Noului Testament că Dumnezeu a creat oamenii liberi, cu capacitatea de a-şi alege propriul drum în viaţă şi oamenii lângă care îl va parcurge.
Însă mă întreb de multe ori dacă libertatea este o binecuvântare de Sus, pe care Domnul a dat-o şi păsărilor cerului, sau o povară, fiindcă în slăbiciunea noastră ne este greu să luăm decizii, nu suntem siguri dacă facem cele mai bune alegeri şi folosim libertatea pentru a experimenta situaţii de cele mai multe ori nefolositoare nouă. Suntem tentaţi să ne putem prea mult încrederea numai în noi înşine.
Suntem liberi să alegem dacă vrem sau nu să- L urmăm pe Hristos, în virtutea Botezului pe care l-am primit la naştere. Suntem liberi să mergem sau nu la Sfânta Biserică, să participăm la sfintele slujbe , să ne mărturisim păcatele sau nu. Pentru mulţi dintre noi Ortodoxia nu e deloc o cale uşoară spre mântuire, de aceea alegem să refuzăm contactul cu Dumnezeu.
Cu certitudine mediul în care trăim îşi pune amprenta asupra noastră, dar suntem liberi să ne alegem o altă viaţă. Dacă eşti un tânăr din Bucureşti, cu multe opţiuni de petrecere a timpului liber, alegi să mergi vineri seara într-un club, sau dimpotrivă, să participi la Sfîntul Maslu, pentru că ştii că la Biserica de lângă tine atunci se ţine slujba.
Dacă eşti o fată de la ţară şi bunica te aşteaptă să o insoţeşti în fiecare duminică la Sfănta Liturghie, pentru că ea nu mai poate ajunge singură, şi prietenele tale la ora aceea dorm fiindcă au fost la discotecă cu o seară înainte, eşti liberă să alegi ce fel de tânără vrei să fii: cu sau fără Dumnezeu.
Iar dacă acasă nu te-a învăţat nimeni să faci sfânta cruce, poţi alege să intrii într-o Biserică, să te inchini, pentru că profesorul de religie ţi-a explicat de ce e important să faci asta. Poţi fii un adolescent „de bani-gata”, cum sunt cunoscuţi băieţii bogaţi, să ai multe iubite, însă eşti liber să alegi o singură fată alături de care să fii fericit. Sau poţi să fii o adolescentă a căror părinţi au divorţat şi nimeni nu pune prea mult preţ pe tine, locuieşti într-un cartier mărginaş unde fetele de vârsta ta nu fac altceva decât să aibă relaţii cu parteneri diferiţi şi mereu te gandeşti încotro să o apuci. Poţi alege să fii ca celelalte sau poţi să alegi să porţi fustă lungă, să stai în casă să citeşti, să mergi în pelerinaje şi să-ţi faci prieteni din Biserică. Eu asta am ales şi acum sunt foarte mulţumită.
Sunt convinsă că Dumnezeu ştie drumul fiecăruia, însă tot El ne trimite de-a lungul vieţii ocazii să Îl urmăm, anumiţi oameni, situaţii diferite, fericite sau mai puţin fericite, pe care le putem accepta sau nu, valorifica sau nu, puteam să cădem sau să ne ridicăm, moral vorbind, deci ne alegem singuri destinul. Şi fiecare alegere are consecinţe asupra propriei noastre existenţe.
Să ne rugăm Domnului să ne înţelepţească, să ne dea gândul cel bun, să ne lumineze mintea să luăm cele mai bune hotărâri cu privire la noi înşine, decizii care influenţează şi pe cei din jurul nostru şi relaţia noastră cu Dumnezeu. Şi dacă suntem la răscruce de drumuri şi nu ştim cum să procedăm mai bine, să cerem sfatul duhovnicului, şi când asta nu se poate să rostim această rugăciune, foarte dragă mie:
Rugăciune de lăsare în voia lui Dumnezeu
În mâinile milostivirii Tale celei mari, o Dumnezeul meu, încredinţez sufletul şi trupul meu, simţirile şi graiurile mele, sfaturile şi gândurile mele, lucrurile şi toate cele trebuincioase ale trupului şi ale sufletului meu. Iar Tu, deci, binecuvintează-mă, miluieşte-mă şi mă izbăveşte de tot răul, ca petrecănd viaţa fără de păcat, în toate zilele vieţii mele, să ajung la viaţa cea veşnică cu Sfinţii Tăi, în împărăţia Ta şi cu dânşii să Te slăvesc în veci. Amin!
jivebunny
decembrie 14, 2008 @ 12:42 am
Cu siguranţă, fiecare dintre noi credem că avem un destin, un fir al vieţii pe care îl urmăm “fiindcă aşa ne-a fost scris”. – permite-mi sa nu fiu de acord cu tine aici… Din cate stiu eu, s-ar putea sa ma insel, in credinta ortodoxa nu exista conceptul de predestinare. Eu unul, nu cred in destin. Din punctul meu de vedere, toata viata aceasta este o insiruire de fapta-rasplata. Daca suferi, nu suferi pentru ca asa ti-a fost scris, ci suferi fiindca ai pacatuit.
gabriela
decembrie 14, 2008 @ 1:16 pm
Poate nu m-am exprimat eu bine…dar in nici un caz nu m-am referit la predestinatie. Aceasta teorie sustine ca mantuirea fiecaruia tine strict de alegerea pe care o face Dumnezeu, dupa criteriile Lui, iar noi nu putem avea nici un aport. Pe aceasta ideologie se bazeaza protestestantii.Noi suntem crestini ortodocsi…Doamne ajuta!
Gabriel
mai 5, 2010 @ 11:17 pm
Ma gandesc la o zona din Alaska.
Daca as avea de ales intre a sta o viata in frig sau a sta intr-o cabana, as alege cabana.
Cum am de ales intre o viata „libera” (gen „Fa ce doresti!) si o viata cu adevarat libera („FA CE TREBUIE!!!”) as alege sa fac ce trebuie.
Cabana este locul meu de libertate, unde decizzile mele (sper ca) bu afecteaza libertatea celorlalti. Cabana este locul unde FAC CE TREBUIE.
Gabriel
mai 5, 2010 @ 11:18 pm
va rog sa imi iertati greselile gramaticale ! 😀
omp
mai 6, 2010 @ 7:12 am
Gabriel,ideal ar fi sa ajungem sa „dorim” ceea ce „trebuie”(voia noastra sa se confunde cu cea divina, depasind nivelul faptelor savarsite DOAR din obligatie)…
Lili
aprilie 5, 2011 @ 8:57 pm
Cred ca lucrul acesta il face omul cat traieste el.Intotdeauna trebuie sa aleaga,sa faca bine sau sa faca rau,si intotdeauna decizia ii apartine.Eu in curand am sa plec din Romania,cu familia si povestesc in ultima vreme cu prietenii,colegii mei destul de des de acest lucru avand in vedere ca mai am cateva saptamani pana plec,si toti imi spun mai in gluma mai in serios "vezi sa nu te schimbi! sa ramai asa! sa nu vii dupaia in Romania si sa ne consideri mult prea "jos" pentru tine!" si m-am gandit la asta,mi-am dat seama ca intr-un fel acestia chiar pot avea dreptate,chiar daca au zis pe un ton de gluma.M-am gandit la o colega,care a plecat acum multi ani in Spania de tot,cu familia ei,de curand am reluat legatura cu ea,am ramas surprinsa sa vad cat s-a schimbat.Nu a mai ramas nimic din acea fata care o cunosteam, total schimbata,total altfel.A avut familia langa ei,a avut sansa sa inceapa o noua viata,de ce oare a ales drumul gresit?De ce oare ne pripim cand trebuie sa alegem ceva? M-am gandit apoi la verisoara mea care-i in Germania si vine-n fiecare vara in Romania;a ramas aceeasi persoana care acum multi ani a plecat din aceasta tara.Inca mai mult,a devenit mai matura,mai responsabila,mai atenta la ce-i in jurul ei.M-am gandit ca si eu indiferent unde m-as afla,aici sau la 1500 de km departare de Romania,tot ar trebui sa aleg,intotdeauna va trebui sa aleg intre a ma schimba in bine,sau in rau.A ramane ceea ce sunt oriunde ma duc si a nu ma lasa influentata,sau a ma lasa cu totul schimbata doar pt faptul ca sunt in alt mediu.Chiar m-am gandit oare cum voi fi peste 1 an cand voi veni la vara in 2012 sa imi vad rudele, prietenii de-aici…sunt chiar curioasa,desi eu chiar sper sa nu ma schimb in rau,sa le dovedesc ca oriunde m-as duce,raman aceeasi.:-)Intotdeauna am sa pot sa aleg sa fiu ceea ce vreau sa fiu;si sper ca intotdeauna sa aleg binele.