Sunt (parţial) dependent de dulciuri
Unde muncesc acum avem un „bancomat” cu mâncare, cu sandvişuri, cu sucuri, şi cu dulciuri: snickers, kit-kat, lion, mars şi altele. Când eram mic mă uitam foarte mult la televizor, pe Italia 1, pe Canale 5, pe RTL, pe PRO7 şi vedeam multe reclame, printre care şi multe clipuri de publicitate la dulciuri. Asta era prin ’90 – ’95….
Erau aşa frumoase reclamele şi aşa apetisante şi mă uitam aşa cu dor şi mă gândeam că tare mi-ar place să mânânc şi eu un snickers sau un twix, dar la noi se gaseau mai greu si erau foarte scumpe, aproape ca nu te puteai atinge. Astăzi lucrurile s-au schimbat, batoanele astea de ciocalată sunt foarte ieftine, eu am salariu, şi-mi permit să-mi cumpăr ce vreau de mâncare. Pe fondul acesta mental am inceput ca aproape în fiecare zi să-mi iau de la bancomat un sandwich şi un kit-kat sau un snickers.
Vă spun sincer că nu prea mâncam dulciuri când eram mic, nu mă atrăgeau în mod deosebit… dar de când cu tonomatul acela de mâncare am început să dau de gustul dulciurilor. Aproape că după fiecare masă simt nevoia să mănânc ceva dulce, în special ciocalată. Câteodată mă abţin dar alteori mă trezesc că sunt în nu ştiu ce magazin, deodată cu poftă de dulce, şi iau cate ceva repede, aproape fără să mai gândesc.
Şi am observat că mi-e greu să mă abţin, că au început să mă stăpânească….am devenit parţial dependent.
Dulciurile crează dependenţă, pofta de dulciuri poate fi foarte bine plasată în categoria patimilor.
Mă gândeam cum m-a păcălit diavolul şi mi-a creat doar în câteva luni o nouă patimă. La început ziceam că e ceva nevinovat şi normal să mănânc ceva dulce după masă, dar apoi am văzut că efectele sunt de fapt altele. Mai nou mă consolam cu ideea că voi mânca dulciuri până începe postul şi apoi gata mă las că n-am ce să mai mănânc, dar cred că găsesşte vrăjmaşul ceva şi atunci.
Dulceaţa gustului aduce foarte mult cu dulceaţa păcatului şi cu ispita care se află mereu în el. Roşcovele porcilor pe care le mânca fiul risipitor erau dulci la început dar la sfârşit au un pronunţat gust amar care te deranjează. Aşa şi păcatul, la început arătos şi dulce, şi apoi amar şi stricăcios. Cu cât mă leg de mai multe cu mă apropii de Dumnezeu mai greu şi sufăr mai mult.
Mă bucur că m-a făcut Domnul să-mi dau seama că ceva e în neregulă. De acum trebuie să-i cer ajutorul să scăp. Cât de mult rău face televizorul…ce rău ne fac reclamele…
Câte patimi şi răutăţi le-am îmvăţat de la televizor….
Iată şi câteva sfaturi medicale:
ATENŢIE! La unele persoane, pofta de a mînca o bomboană sau o prăjitură apare imediat ce s-au ridicat de la masă. Potrivit nutriţioniştilor, vinovat este excesul de carbohidraţi rafinaţi (pîine albă, spaghete). Pîinea albă, spaghetele au un index glicemic ridicat, ceea ce induce formarea unui nivel ridicat de insulină. În acest context, insulina neconsumată după masă întreţine apetitul pentru dulce. Specialistii ne avertizează să nu ne păcălim pofta de dulce cu produse cu îndulcitori artificiali, gîndindu-ne că astfel consumăm mai puţine calorii. Consumînd produse cu îndulcitori, organismul nu mai are sursa de energie cu care s-a obişnuit. După ce simte că a primit o substanţă dulce, organismul se aşteaptă să primească şi caloriile respective şi nu le primeşte, ceea ce provoacă stres metabolic. (tot articolul)
(Claudiu)
MunteanUK
februarie 16, 2009 @ 1:16 pm
draga Claudiu,
cred ca si eu sufar de asa ceva, si tot asa m-a ‘apucat’, cam in ultima vreme. la o prima vedere, pare asa un pacat ‘mic’, asa o chestie nevinovata!
insa nu exista pacate ‘mici’, nici ‘nevinovatie’ pt orice consumam mai mult decat ne-ar fi de folos. de-abia astept sa vina Postul Mare, incat sa ma indepartez de dulciuri, desi stii bine ce departe a ajuns inselaciunea si cum suntem imbiati cu atatea si atatea chestii ‘de post’.
sa ne dea Domnul si tie, si pacatosului de mine, taria infranarii! stiu ca multi ar rade de noi si li s-ar parea ca ‘facem din tantar armasar’, insa noi sa-I multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat gandul bun sa ne vedem ‘inceputul de dependenta’ si sa ne dea taria sa luptam cu ea!
Doamne, ajuta!
Claudiu
februarie 16, 2009 @ 3:24 pm
Ai dreptate, abia astept sa vina postul mare sa mai scap de atatea carnuri, de atatea mancaruri grele, si mai ales de dulciuri… Sa ne ajute Domnul Hristos sa scapam toti de „micile placeri” ale vietii, care de fapt sunt pacate.
Mihaela Pana
februarie 16, 2009 @ 9:27 pm
claudiu, de ce trebuie sa astepti postul mare ca sa scapi de carnuri? Nu poti sa te opresti un picut mai mult decat de obicei, chiar si fara a te infrana de tot de la carne? Pur si simplu, sa iti impui sa mananci mai putin… nu cred ca in afara postului e obligatorie carnea, daca in post ea e interzisa:-)))
…un gand de la o sora…
Doamne,ajuta!
Diana
februarie 16, 2009 @ 9:32 pm
of,si eu am aceleasi simtome…
sunt eleva si parintii imi dau bani de pachet, dar eu in loc sa imi iau ceva pt scoala cand vin acasa imi cumpar repede ceva dulce..
am observat si eu ca sunt putin dependenta..
Claudiu
februarie 17, 2009 @ 9:58 am
@mihaela
Da Mihaela, am incercat si inca incerc dar cateodata imi iese cateodata nu. Cateodata sunt linistit cateodata mananc mult, si de aia ma gandeam ca postul ma ajuta, ca nu prea o sa am ce manca asa satios.
Dar ideea asta e, sa ajung sa ma abtin de carnuri atunci cand nu e post, de buna voie.
moni
mai 19, 2009 @ 9:47 pm
Dar ce faci daca suferi de bulimie, si controlul asupra mancarii e absent! o idee, ceva? nu merg la psihiatru, stiu cam ce imi poate zice (sunt medic). as vrea sa stiu daca exista scrieri legate de acest lucru?
admin
mai 19, 2009 @ 10:08 pm
nu stiu Moni, imi pare rau.
Monica
septembrie 24, 2009 @ 9:07 pm
Eu as putea doar sa-ti dau cateva informatii despre bulimie. la un moment dat credeam ca si eu am aceasta boala dar am reusit sa o inving inainte sa evolueze.
banuiesc ca ai citit deja multe materiale despre aceasta tulburare psihica asa ca voi incerca sa iti spun atat cat imi sta in putere cateva remedii. Pe mina m-a ajutat urmatorul articol din ASUL VERDE:
„Cauza principala a acestei tulburari de comportament alimentar este o puternica stare de nemultumire si de lipsa de incredere, cauzata, cel mai des, de diferenta mult prea mare dintre aspiratiile legate de frumusete si realitatea prezenta. Dreptul la frumusete este ceva fundamental pentru sute de milioane de femei ca si dreptul la viata. Si pt ca acest vis, aceasta aspiratie spre frumusete fie ea si fizica, nu poate si nu trebuie sa fie spulberata, cea mai buna idee este sa ajungi la o concluzie constructiva in ceea ce priveste frumusetea. Cum? scotand-o din tiparele asa-zis moderne, care provoaca , la nivel de masa, in ultima vreme, o adevarata furie in lupta cu kg.
Natura ne-a lasat pe fiecare dintre noi cu un tip propriu de frumusete. Asa ca nu exista frumusete doar la silfidele cu picioare lungi si subtiri cat macaroanele, ci si la femeile cu constitutie atletica ori la cele cu o constitutie mai plinuta, voluptoasa, foarte feminina.
Bulimicii sunt cumva prinsi intre doua lumi. Ei inteleg necesitatea de a se infrana, dar pe de alta parte apetitul imens le joaca feste, iar atunci, ultima solutie este provocarea vomei, luarea de purgative sau de produse de slabit in exces. In cazul lor sentimentele de vinovatie, de regret, de neputinta pot fi invinse intr-un mod simplu… mancand!Mai exact, mancand la timp, ce trebuie si cat trebuie, asa incat sa nu apara foamea taioasa si necontrolata, care le face viata un chin. iata cateva indemnuri simple:
consumati macar la doua mese pe zi fibre alimentare. acestea se gasesc in musli (variantele neprelucrate excesiv)si in fulgii de cereale, in salate cu varza, morcov, telina patrunjel, salata verde, ridichi.
evitati dulciurile si orice produse cu zahar
beti mai des ceaiuri aromatice: menta, busuioc, roinita sunt f bune reglatoare ale apetitului
introduceti cat mai multe verdeturi proaspete in alimentatie. consumate in cantitati mari leusteanul, patrunjelul si tarhonul inhiba apetitul persoanelor care se confrunta cu bulimia
inlocuiti proteinele din carnea rosie cu cele din leguminoase si din oua
MANCATI MACAR DE 3 ORI PE ZI, fara sa sariri Niciodata peste vreo masa. Foarte imp este micul dejun unde bulimicii vor trebui sa consume fibre alimentare, as aincat senzatia de satietate sa dureze. cina va fi luata cel tarziu la ora 7 seara si, daca faceti parte din categoria persoanelor cu foame nocturna puternica, este bine sa mancati chiar in usor exces fulgi de cereale integrale, asa incat sa aveti o senzatie de plin o perioada lunga de timp
CANDNU VA ESTE FOAME NU MANCATI puteti amana putin (dar nu total)
acest lucru.decat sa faceti ceva impotriva firii tale, mai bn mai astepti, si in acest timp mananci un mar sau un alt fruct usor.
daca vrei da-mi id ul tau si mai vorbim.
Monica
septembrie 24, 2009 @ 9:37 pm
primul link este o abordare ortodoxa a bulimiei, dar si celelalte is folositoare:
http://calindragan.wordpress.com/category/maica-siluana/
http://www.fitzuica.ro/articol/tulburari_de_alimentatie_anorexia_si_bulimia-89.html
http://www.acasatv.ro/vedete/anahi-a-fost-anorexica-in-adolescenta-iar-acum-da-sfaturi-tinerelor-aflate-in-aceeasi-situatie.html/pagina-6
Alexandra
decembrie 5, 2009 @ 1:51 pm
Monica? Pot sa vorbesc si eu cu tine despre aceeasi problema?
Jamaica
februarie 19, 2010 @ 10:41 pm
Am fost dependenta de ciocolata pana nu de mult ,ajunsesem sa mananc zilnic minim o cutie de bomboane. Nu m-am ingrasat deloc dar sanatatea mi-am slabit-o mult, pana cand am ajuns la medic. Mi-a interzis sa mai pun gura pe dulciuri dar pana nu am inceput sa tin post nu am reusit sa renunt la prostul obicei (deveneam irascibila,tremuram de nervi). In momentul de fata cand nu sunt in post imi reiau vechiul obicei putin cate putin pana cand ajung sa consum aceeasi cantitate ca si inainte dar cum vine postul automat las dulciurile si (culmea) fara sa simt nevoia de a le mai consuma. cate odata imi doresc sa fie post tot anul 🙂 -e perioada in care ma simt cel mai bine-