Sunt seminaristă!
Sunt elevă în clasa a 12-a la Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Botoşani. Am fost întrebată de mulţi prieteni ce voi deveni după terminarea seminarului, preoteasă sau monahie?!
Le-am răspuns că vreau să fiu o bună creştină şi să învăţ cum să Îi slujesc lui Dumnezeu, vreau să îmi trăiesc viaţa altfel de cum învaţă societatea că trebuie trăită, vreau să descopăr ce înseamnă să te bucuri cu adevărat şi să ai pace în suflet. Apoi am primit răspunsuri dezamăgitoare: „elevii seminarişti nu mai sunt cum erau cândva…”
Le-am răspuns că este adevărat, dar fiecare om este unic şi special în felul său, eu personal consider că elevul care studiază teologia Îl cunoaşte altfel pe Dumnezeu, el vrea- nu vrea… mai are o Biblie la el, mai participa la o slujbă, îl mai mustra conştiinţa. Le-am spus că nu mă interesează cum trăiesc alţii, eu vreau şi mă voi strădui să fiu aşa cum trebuie.
Atunci prietenii mei s-au depărtat, aproape că nici nu mă mai salutau, dar cu toate acestea eu eram fericită şi am continuat să merg pe calea mea, am privit în jurul meu cât de trişti şi depresivi deveneau, eu am tot mers şi în drumul meu am fost privită de clipiri de ochi, unii care mă apreciau, alţii care mă marginalizau.
Acum eu m-am schimbat, nu mai sunt cea de la începutul drumului, am călătorit şi am cunoscut persoane care m-au ajutat să descopăr lumea frumoasă a credinţei, am găsit răspuns la întrebările mele, de ce trăim şi cum trebuie să trăim?
Pot spune că am învăţat din propria experienţă ca un elev seminarist nu este că ceilalţi elevi, este ca un exemplu pentru societate, mereu este urmărit şi uneori chiar criticat, am auzit guri care spuneau, păi dacă cei de la seminar trec pe lângă Biserică fără să-şi facă Cruce, ce pretenţii să mai ai de la mine?”
Am fost atentă la vocabularul meu ca să nu ispitesc sau să smintesc pe cineva, am fost atentă la vestimentaţia mea, să nu ies în evidenţă, am fost atentă cum mă formez eu ca om, ca să fiu pe placul lui Dumnezeu. Nu am fost rece şi închisă în mine, întotdeauna am fost alături de colegii mei… mai ales de prietenii mei care au avut nevoie de mine.
În concluzie, niciodată nu am uitat de ce am început acest drum şi niciodată nu voi uita cuvintele Sfântului Ioan Kronstadt:, Suntem nimic, am fost nimic şi mergem în braţele lui Dumnezeu”.
(Irina Alexandra Bulgaru)
tase
noiembrie 14, 2014 @ 9:49 am
O intrebare. E vorba de acel seminar din Dorohoi?…
Tofan Ilie-Cristian
noiembrie 14, 2014 @ 9:55 am
[quote name=”tase_marius”]O intrebare. E vorba de acel seminar din Dorohoi?…[/quote]
Nu, nu este Seminarul din Dorohoi. Există și Seminar la Botoșani 😉
Claudiu Balan
noiembrie 14, 2014 @ 10:02 am
Irina,
Apreciez mult curajul tău de a-ți asuma acest statut social cu multă deminatate.
Bravo. Ești un exemplu pentru mine.
tase
noiembrie 14, 2014 @ 10:55 am
Nu, nu este Seminarul din Dorohoi. Există și Seminar la Botoșani ;-)[/quote]
Nu sunt din botosani si nu stiu stiu ca e unu in dorohoi am intalnit seminaristi de acolo si sincer am ramas prost surprins
Laura Stifter
noiembrie 14, 2014 @ 1:12 pm
Felicitări, Irina! Dumnezeu să fie cu tine în continuare şi să-ţi călăuzească paşii pe acest drum minunat!
Grigore Alexandru
noiembrie 15, 2014 @ 4:08 pm
Felicitări!
Încurajatoare mărturie ,, eu vreau şi mă voi strădui să fiu aşa cum trebuie” .
Să îţi ajute Dumnezeu sa reuşeşti.
Enculescu Nicoleta
noiembrie 15, 2014 @ 5:50 pm
Felicitări, Irina!
Costin Radu
noiembrie 16, 2014 @ 7:38 pm
Buna Irina!
Mi-a placut mult textul tau, imi place si mai mult atitudinea ta! Bravo tie! Mult curaj in continuare si…
Cu Dumnezeu inainte!
Irina-Alexandra Bulgaru
noiembrie 22, 2014 @ 12:50 pm
Multumesc tuturor celor care au citit articolul meu. Dumnezeu sa va asculte rugaciunile, iar Maica Domnului sa va poarte o vesnicie pe bratele iubirii sale. Sunt binecuvantata pentru ca m-am nascut in Romania, o tara cu oameni bogati in cer…Dumnezeu este roman. Imbratisari celor care sunt fericiti ca traiesc intr-o tara de ,,tamaie si cer”.Iertare pentru ca nu am scris pana acum, dar nu am stiut cum sa imi fac acest cont, iar acum am descoperit si am scris cateva cuvinte pentru cei care apreciaza frumosul. Va doresc numai bine!
Merla Bogdan
noiembrie 22, 2014 @ 1:08 pm
Doamne ajuta mai… ma bucur pentru tine ca prin mila Domnului lupti si tii steagul sus. Roaga-te Domnului sa te intareasca sa mergi in viata mai departe si sa continui drumul catre rai. dar mai ales cauta sa dobandesti intelepciune… este foarte importanta… iarta-mi comentariul. numai bine.Doamne ajuta.