Sunt tânăr Doamne, tânăr !
Prietene, spune-mi te rog, lucrezi undeva? Ai un job? Te numeri printre fericitii care inca mai au un venit lunar? E bine atunci, e tare bine…
Ai terminat o facultate? Ce specializare? Poate Litere sau Industria Alimentara sau Piscicultura sau Prelucrarea lemnului…stim prea bine cu totii ca nu asta conteaza…sau poate tocmai, doar asta va conta in viata.
In lunile ce urmeaza vreau sa abordam mai multe teme care se pot aduna frumos sub titlul: Sunt tanar, Doamne, tanar! (si nu stiu ce fac…) . As vrea sa ma ajuti sa le duc la bun sfarsit pe toate acestea. Pentru prima abordare, am ales sa vorbim despre: Cunosc ce ma bucura in viata, pe linia profesionala?
Eu personal, trecand de varsta adolescentei, am inceput sa fiu preocupat foarte mult de acest lucru, anume: jobul meu, ma multumeste? Este ceea ce ma odihneste? Este ceea ce ma bucura? Vei spune ca nu ne mai putem permite joburi care sa ne placa, nu mai avem de unde alege. Poate ca asa este. Ai terminat facultatea de Industria Alimentara si nu ai putut sa te angajezi medic, cu toate ca asta iti doreai de mic si acum esti angajat al OPC. E bun.
Dar…vei alege sa muncesti toata viata fara pic de placere? Sau vei cauta un job in care sa te regasesti, chiar daca asta implica sa astepti un an sau doi fara sa muncesti?
Iti zic ceva prietene…nimic nu este mai important, in viata aceasta, atat de scurta, decat ca Dumnezeu sa ne arate, din timp, ceea ce ne este potrivit noua sa lucram. Sa ne rugam sa aflam, daca inca nu stim…si doar acel lucru sa-l cautam sa-l facem. Un om care nu lucreaza cu toata inima lui, nu va lasa nimic in urma…nici amintire, nici respect.
Sa ne intrebam in seara asta fiecare in parte, ce imi place? Ce ma multumeste? Ce ma implineste? Ce ma odihneste sa fac in viata? si sa incepem sa cautam doar acel lucru, pentru ca, in curand sa ii putem spune lui Dumnezeu, sunt tanar Doamne, tanar si stiu ce fac.
(Codrut Mirica)
D
decembrie 21, 2009 @ 2:35 pm
Poate ar fi trebuit intai sa incepi cu tine insuti ? 😉
Marius
decembrie 21, 2009 @ 2:51 pm
Doamne ajuta!!! Eu ii multumesc Domnului pt locul de munca, fac ceea ce mi-am dorit de mic, si pe langa meseria pe care o practic pot sa fiu aproape de tineri si sa-i sprijin in tot ceea ce inseamna „ofertele societatii pt un tanar”. Oriunde am lucra, sa incercam sa-I multumim Domnului pt toate si sa incercam sa le facem toate spre slava Lui!
Doamne ajuta!
dumbravioaraa
decembrie 21, 2009 @ 3:51 pm
Foarte bun articolul! Sa ma ajute si pe mine Dumnezeu sa imi gasesc rostul in viata si..sa fac ceea ce ii place si Lui! 🙂
Sorin M.
decembrie 21, 2009 @ 8:11 pm
Cuviosul Paisie Aghioritul, spune: „Cine isi are constiinta impacata, simte aripi inlauntrul sau, zboara” Fapta buna si credinta sunt cele doua aripi cu ajutorul carora sufletul nostru se inalta in zbor tainic spre Dumnezeu. Dar cu o singura aripa – cine mai poate zbura?! Ma rog Domnului sa-mi pot pastra o constiinta curata sa pot zbura frumos, sa pot zambi sincer si fara nici o umbra de neseriozitate,pentru ca sunt inca tanar Doamne, tânăr, si atatea ispite imi pandesc viata!
Valentin
decembrie 21, 2009 @ 10:22 pm
Nu are legatura cu articolul, dar… Libertatea in biserica dupa 20 de ani, o emisiune “tare” cu invitati “tari” ,merita ascultata http://www.trilulilu.ro/vylyca84/a8b23741596ce0 🙂
D
decembrie 22, 2009 @ 12:06 am
da, interesanta; si pe alocuri chiar curajoasa.
Eugenia
decembrie 26, 2009 @ 4:40 pm
O gandire foarte ,,curajoasa” optimista…
Ceea ce am ales eu sa fac in viata ma implineste!(SUNT PROFESOARA)Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa ajung pana aici, multumesc pentru ce mi-a daruit !
Bucurie doresc la toata lumea si mult succes in cariera… in viata!
InspiredByGreenDays
ianuarie 5, 2010 @ 11:17 pm
Da.. ceea ce ai scris ne face, intr-adevar, sa cugetam asupra vietii noastre… Eu pot spune asa : „Sunt tanar, Doamne, tanar si inca visez la ce as vrea sa fac…”
Mi-ar fi placut, totusi, ca articolul sa fi avut ceva mai mult subiectivism. Esti implinit?… esti tanar si stii ce faci?
camelusa
septembrie 7, 2010 @ 11:04 pm
Sunt tanar si devin ceea ce Domnul ma cheama sa fi
„Cunosc ce ma bucura in viata, pe linia profesionala?”
trebuie sa recunosc ca intrebarea asta atinge ceva in genul afirmatiei unui filosof antic ca putem sa ne dam seara ca suntem fericiti doar la sfarsitul vietii..cred ca asa e cu viata profesionala
viata noastra toata e un drum pe care ni-l asterne Domnul si pe care ajungem prin alegerile noastre
Uneori ajungem sa facem lucruri pe care nu credeam ca o sa le facem, ceva care ne implineste, dar nu asa de devreme cat ne asteptam
alteori incepem lucruri care ne plac, si apoi renuntam…ca sa ajungem la altceva, important e ca la un moment dat sa simtim ca Domnul e prezent in ceea ce facem
Personal, am un drum foarte intortocheat: am plecat de la filosofie si am ajuns la autism. Si una si cealalta (dincolo de faptul ca s-au legat amandoua intr-un fel numai de Domnul si de mine intelese)ma reprezinta, in acelasi mod nestiut decat de Domnul si foarte putin de mine insami.
Uneori mi-am zis ca daca ar fi sa aleg inca o data ce as face in viata, as face tot filosofie, dar si a doua facultate (in cazul de fata-psihologia)…Dar exista, un dar,,.sunt unele lucruri pentru care nu esti pregatit decat la un moment dat
Sunt convinsa ca acum cativa ani buni, nu as fi putut sa fiu interesata de handicap, sa ma cheme, sa simt ca am ceva de facut. In primul rand, pentru ca la noi acasa, handicapul nu iti produce decat teama, e ceva despre care nu se vorbeste, ceva total negatif. Trebuia insa sa traiasc, sa sufar, sa ma apropii de Hristos ca sa ma apropii cu adevarat de oameni, chiar si de cei handicapati.
De ce nu era posibil mai devreme?
Eram genul de persoana simandicoasa, care daca gasea o musca sau un fir de par in mancare, nu mai manca, genul de persoana care plangea pentru note proaste la scoala…
Viata m-a schimbat, suficient cat sa dau firele de par si mustele din farfurie si sa mananc mai departe, suficient cat sa strang din dinti si sa nu mai plang decat la oboseala mare…, suficient cat sa nu imi pese ca un copil handicapat ma musca, ma scuipa, ma agreseaza cum se spune, intr-un alt limbaj…, suficient cat sa accept handicapul ca o alta realitate in care pot si eu sa fac ceva, fara sa imi fie teama de el insusi, ci teama doar ca poate nu dau suficient, ca poate nu iubesc suficient…dar cu suficienta incredere ca Domnul stie mai bine, ca urmez o cale pe care El mi-a daruit-o spre mantuirea mea, sper si a celor din jurul meu, pentru care as putea fi un instrument temporar, o intalnire, o privire…, un timp
asa ca…nu tot timpul cunoastem ce ne bucura
si uneori ce ne bucura de fapt, nu e o bucurie constanta, e o lupta, bucuria vine din lupta, bucuria inseamna uneori sa strangi din dinti, si sa mergi mai departe pentru ca crezi in ceea ce faci, pentru ca simti ca Domnul te sprjina, si uneori asta afli dupa ani de zile…
„Sa ne intrebam in seara asta fiecare in parte, ce imi place? Ce ma multumeste? Ce ma implineste? Ce ma odihneste sa fac in viata? si sa incepem sa cautam doar acel lucru, pentru ca, in curand sa ii putem spune lui Dumnezeu, sunt tanar Doamne, tanar si stiu ce fac”.
Daca ti-as raspunde la aceasta intrebare acum, ti-as zice, fac ce imi place, dar inca nu sunt multumita,deplin, caci drumul meu se continua, uneori e anevoios, alteori curge, cat indraznesc sa pun rugaciune, caci inca nu am ajuns sa imi implinesc visul total, sa fie un vis stabil care sa curga pe aceeasi linie…sunt insa multumita ca mi-am agasit calea si ca fiecare zi care trece ma apropie de visul caii mele, si astfel si mai mult de Hristos…
Sunt tanar si devin ceea ce Hristos ma cheama sa devin …cand? nu are nici o importanta, important e sa incep, acum cand sunt tanar…