Sunt tânăr(ă) şi vreau să mă distrez!

Sunt tânãr şi vreau sã trãiesc clipa, sã mã bucur de tot ce îmi oferã viaţa, cã doar odatã trãiesc! Vreau sã fiu liber, sã fac ce îmi place, cum îmi place şi cu cine îmi place!  Asta gândim poate majoritatea, sau dacã nu, fie suntem luaţi de val alãturi de ceilalţi, fie suntem luaţi în râs:”Cum, tu nu fumezi? Nu bei? Nu mergi prin cluburi de fiţe?” Şi asta se întâmplã, din pãcate (spun unii), din fericire (spun din ce în ce mai mulţi) încã din anii de gimnaziu, sau cel târziu din primii ani de liceu.

Trãim într-o societate în care a fii normal, e deja anormal.

Nu se poate sã nu te apuci de fumat, când toţi colegii tãi sunt deja experţi, când uneori pãrinţii îţi oferã o cafea şi o ţigarã („cã doar copilul nu trebuie sã se ascundã de mine, eu sunt prietenul copilului meu, ştiu tot ce face”). Prin cluburi trebuie neapãrat sã mergi, cã doar de la grãdiniţã nu iţi mai faci aniversãrile acasa, ci „in oraş”, cã asa e la modã, aşa iţi faci gaşca de prieteni.

Hainele sunt foarte importante pentru mine, cã doar se spune cã haina face pe om; şi dacã nu e de firmã, cum sã ies în lume, ce vor zice prietenii mei? Dar asta nu e o problemã, cã oricum mamele fac orice sacrificiu ca eu sã am ce n-au avut ele, cã doar aşa imi aratã cât mã iubesc!

Sunt norocos, pot sã fac ce vreau, sã am ce imi doresc, sã imi trãiesc viaţa din plin!

Şi cu toate astea „if there’s nothing missing in my life, then why do theese tears come at night?”

Atâta libertate/libertinaj ajutã la ceva? Din ce în ce mai mulţi tineri se apucã de consumat droguri, intrã in diverse gãşti sau secte, la vârsta de 20 de ani sunt „obosiţi”, plictisiţi de viaţã, pentru cã îi cunosc deja toate „secretele” şi cel mai grav ajung sã se sinucidã (copii de 10-12 ani).

Doamne, asta e libertatea pe care ne-o dorim? Dupã asta am tânjit noi? Asta ne face fericiţi? Oare nu e timpul sã ne trezim şi sã ne dãm seama cã „toate îmi sunt de îngãduite, dar nu toate îmi sunt de folos”?

„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.”

(Monica Fraţila)

(Visited 28 times, 1 visits today)