Sunt un om ocupat!
De cum ma scol din somn, ma intampina ca si cum as fi cea mai importanta persoana din lume pentru ele! Pentru cine? Cum pentru cine? …pentru grijile mele, desigur. Grijile ma trateaza ca pe un rege, facandu-si plecaciuni in fata mea, si incredintandu-ma ca eu sunt singura persoana in masura sa le rezolv pe toate asa cum trebuie.
Astfel ca, in fiecare dimineata ma imping energic de la spate, cu gandul ca am sa intarzii la servici, la scoala, sau acolo unde este nevoie de mine. Apoi, ca o secretara de cariera, grijile imi amintesc politicos ca am nenumarate termene si planuri de respectat: facturi de platit, telefoane de dat, informatii de aflat, contracte de incheiat si multe altele. Nici la scoala nu stau treburile mai simplu: teme de facut, referate de predat si examene de luat.
Si de s-ar opri lucrurile doar la atat. Dar mai trebuie sa ajung si la sala, mai am de facut si cumparaturi, de gatit mancare, si nu in ultimul rand trebuie sa-mi fac timp si de multe altele.
Toata ziua, grijile au grija sa-mi aminteasca cat de important sunt eu pentru toate acestea. Imi aduc aminte sa nu cumva sa-mi uit telefonul acasa, caci sunt indispensabil lor. Sunt cea mai importanta persoana pentru ele, si fara mine toate ar fi de-a-ndoaselea.
Grijile imi sunt cel mai bun tovaras. Ele imi tin de urat tot timpul, si ma asculta mereu, orice pas as avea sa le spun. Si pentru ca ma asculta mereu, ele au grija sa-mi spuna ce am de rezolvat, iar daca am uitat ceva important, nu se supara, ci din contra: se intovarasesc mai tare cu mine.
Ciudata prietenia asta cu grijile. Desi ele imi amintesc mereu ca am de facut cate ceva, totusi niciodata nu imi spun si cum trebuie sa fac lucrurile. Desi imi spun mereu ca eu si prioritatile mele contam cel mai mult pentru ele, totusi grijile ma alearga mereu cu alte si cu alte probleme decat eu si prioritatile mele. Asa se face ca desi imi zic ca sunt regele lor, ele ma trateaza ca pe un sclav si desi ma numesc stapanul lor, ele ma trateaza ca pe un servitor.
Le aud mereu cum imi vorbesc, dar in tot acest bombardament de ganduri si framantari zilnice, ii simt lipsa lui Dumnezeu intr-un mod teribil. Doamne, de ce te ascunzi de mine? De ce ma lasi sa fiu atat de singur? De ce nu-mi vorbesti? De ce nu-mi raspunzi si tu la framantarile si problemele mele? De ce taci Doamne? De ce nu-mi spui nimic?
Pentru ca mereu esti ocupat sa vorbesti cu altcineva…
Ana
aprilie 19, 2010 @ 7:39 pm
Referitor la ultimul pasaj, maica Siluana spunea sa mai tacem noi, ca sa auzim glasul Domnului.
Elena
aprilie 19, 2010 @ 7:55 pm
Da, ai dreptate, daca iti faci un punct de sprijin din griji, Domnul te lasa sa te tii de ele, ca El, stim cu totii ca nu obliga pe nimeni sa traiasca impreuna cu El, sau sa se lase in grija Sa.
Umbland prin orasul meu, unul din multele ale Romaniei, care este plin de verdeata si de copaci, sa zicem ca din anumite motive, mai multi decat in alte locuri, si privesc in jos, si ce vad: este plin de flori de papadie, cu galbenele aure cu care se nasc, si poate ca nu va dura o saptamana si vor deveni acele aure alb-cenusiu usor transparent, cu care apune aceasta floare simpla (Care se naste si moare cu aura de sfant-Blaga);
Daca privesc mai sus este inca floarea in copaci, in altii de-abia se deschid boboceii de floare, iar castanii sunt plini de frunze.
Tu, cel care ai scris acest articol, cred ca nu ai vazut nimic din toate acestea; mergand si admirand frumusetile din jurul meu, nu ma plimb, merg sa-mi rezolv probleme, dar nu merg in graba, ca trebuie sa privesc ce mi-a dat Dumnezeu, si mai trec pe langa mine persoane grabite, destul de multe, in viteza mare, si vorbind la telefon, de se aude pe toata strada; persoane plictisite si de propria persoana, carora le este urat sa stea cu ei, macar cand merg pe strada, si ar putea daca nu sa priveasca precum fac eu, frumusetile din jur, macar sa repete cea mai simpla rugaciune, care este atat de lucratoare, cum putini realizeaza, pentru ca fiind atat de plini de griji, isi fac griji si din acest lucru, adica cu ce raman daca fac asta?; sau daca atunci cand au timp acasa, sa citeasca o carte duhovniceasca, care este lucratoare in sufletul lor, asupra lor in general; si asta pentru ca L-au exclus cu totul din viata lor pe Dumnezeu, si se bazeaza doar pe ce pot face ei, precum bine se intelege din articol.
Oare cand vor intelege si acestia ce a zis Domnul Iisus :”fara mine nu puteti face nimic” ? daca mai reduc din viteza, s-ar putea sa inteleaga.
Si totusi putem face ceva fara Dumnezeu :Pacate. Si atat. Sa nu fie !
Daniela
aprilie 20, 2010 @ 8:58 pm
Viata este asa cum ne-a facem.Daca nu ne organizam bine toate indatoriile pe care le avem devine ceva insuportabil dar daca suntem deschisi, organizati si mereu rabdatori totul este foarte bine.
Daca e vorba de scoala,trebuie sa ne facem temele la timp si sa invatam lectia de zi la care e posibil sa fim ascultati.Daca indeplimin astea 2 lucruri ziua de scoala este una relaxanta,spre deosebire de ziua in care nu am invatat nimic si stam in stres.
Daca e vorba de serviciu,trebuie sa fim constienti mereu ca pana la urma meseria noi ne-am ales-o si ca am depus un efort ca sa ajungem acolo.Trebuie sa ne petrecem ziua de lucru asa cum trebuie,luand fiecare sarcina pe rand fara sa ne gandim la urmatoarea ca asa deja se face un vartej in cap si nu ne mai concentram la nimic.
Pe strada daca mergem trebuie sa fim atenti in jurul nostru ca altfel e posibil sa facem accident(in cazul in care mergem cu masina) sau sa ratam frumusetile din jur,oamenii.
In familie trebuie sa ne detasam de restul treburilor de serviciu sau de la scoala si sa traim fiecare moment alaturi de membrii familiei noastre.
Daca ne organizam bine si ne concentram doar la activitatea de moment(fara sa ne gandim la urmatoarea ora,oare ce va fi?sau vai ce de treaba am azi,sau la o posibilitate inexistenta daca as fi facut lucrul x in loc de y cum ar fi fost?)si vom face totul la timpul sau fara sa amanam nimic nu vom fi oameni prea ocupati si deasemenea nu vom fi suprasolicitati…doar ca de la teorie la practica e drum lung…
ancuta
aprilie 21, 2010 @ 10:40 am
Foarte frumos scris! Imi place tot ce ai scris, pana la ultimul pasaj. Da-mi voie sa te corectez – tocmai pentru ca esti tratat ca un rege, te comporti ca atare, adica nu-l asculti si pe Doamne-Doamne. El nu striga precum grijile, el este gingas, suav. El nu ne da cu bata in cap, precum grijile, El este tandru. Pentru ca mi-a placut stilul tau, da-mi voie te rog sa te citez.