Skip to content

6 Comentarii

  1. Catalin
    iulie 16, 2010 @ 1:03 pm

    nu esti doar tu… fii tare, te rog.

    Reply

  2. Giullia
    iulie 16, 2010 @ 6:38 pm

    .
    asa este nu esti doar tu….trebuie sa fim puternici si sa ne rugam Domnului nostru Dumnezeu sa ne ajute sa trecem peste perioadele cand suntem dezdanajduiti!Multa rugaciune!

    Reply

  3. omp
    iulie 16, 2010 @ 8:36 pm

    [b][i]”stiu ca Tu nu ma vei parasi!…”[/i][/b]… Asa este, caci, in fata Domnului, orice nume conteaza…

    Reply

  4. Cristiana
    august 9, 2010 @ 9:33 pm

    „Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.” (Arsenie Boca)

    Un singur suflet valorează mai mult decât întreaga creaţie.

    Reply

  5. unul
    februarie 17, 2011 @ 4:19 pm

    nu esti singura
    Nu esti singura in situatia asta sa stii. Ma regasesc perfect in tine. Si eu mergeam de mic la biserica, ma spovedeam, posteam, aveam momente in care eram chiar bine cu mine insumi, cu cei din jur, cu Dumnezeu, era un fel de rai..;Numai ca iata intr-o zi totul s-a schimbat, parca ma parasise Dumnezeu, nimic nu mergea, eram mereu posomorat, totul ma enerva, iar aproapele pe care pretindeam ca-l iubesc, cu atat mai mult. Am trecut prin perioade groaznice, coborasem de pe nourul pufos undeva jos de tot, iar amintirea a ceea ce a fost mi se parea o iluzia sau o bataie de joc a diavolului. Aveam impresia ca se invarte pamantul cu mine, ca nu mai stiu cine sunt, nu stiam ce mi se intampla. Cugetand insa mai bine si mergand inapoi in timp, am inceput sa vad mai clar lucrurile. Mergand la biserica, postiind, rugandu-ma, am inceput sa cred ca sunt bun, ca ceea ce fac e bine si ca e meritul meu, incepusem sa devin un fel de fariseu care se credea vames, incepusem sa am un fel de multumire de sine iar prin asta am inceput sa-L indepartez pe Hristos iar in locul Lui sa ma pun pe mine, era de fapt o inchinare a mea la eul meu, un fel de dedublare. Am ajuns asa din cauza lipsei de SMERENIE, iar mandria mi-a adus tot ce-i mai rau: parere buna de sine, invidie, raceala sufleteasca, credinta à la lettre, nu mai eram sensibil duhovniceste, ci doar credeam ca sunt. Inca sunt i starile aste sa stii si Doamne ce greu imi e. Se spune: trebuie sa iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele, insa sa stii ca dtrebuie sa-i ceri lui Dumnezeu acest lucru, singur(a) n-o sa reusesti. Mantuitorul spune clar: "Fara de Mine nu puteti face nimic si daca nu adunati cu Mine, rispiti"
    Poate nu e cazu tau ceea ce am scris, dar na, macar stii ca mai sunt o multime care sunt asa. Sa stii ca starea asta isi are rostul ei.

    Reply

  6. dood94
    august 29, 2012 @ 2:03 pm

    Si eu sunt la fel,era singurul lucru bun,veselia aceea de a face doar bine,ce frumos mai era,ce dor imi e si mie de El..dar cum am zis ..sa nu deznadajduim:)

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *