Ştiu că sunt urât, dar Dumnezeu mă iubeşte mult şi aşa!
Da! Acesta este adevărul pur al vieţii mele! Ştiu că sunt urât, dar Dumnezeu mă iubeşte mult şi aşa! Ce bine ar fi fost dacă în lume nu ar mai fi apărut oglinzile sau alte forme prin care oamenii se pot vedea pe ei înşişi!
Aşa am fi fost cu toţii egali, din punct de vedere fizic. Nu am fi ştiut cum arătăm, dacă suntem frumoşi sau urâţi, nu ne-am mai fi prigonit unul pe altul din cauza aspectului fizic şi nu ar mai fi existat atâta diferenţă şi discriminare între oameni.
Îl iubesc mult pe Dumnezeu, doar El mi-a mai rămas din lumea aceasta care încet-încet se destramă, dar nu înţeleg de ce El a îngăduit să ma nasc aşa. Poate că asta îmi este crucea: să sufăr necontenit. Uneori stau şi mă gândesc la felul cum arăt şi la cum mă văd ceilalţi şi îmi vine să plâng. Nu înţeleg atitudinea ostilă a celorlalţi faţă de mine. M-am săturat să merg pe drum, iar oamenii să vorbească în spatele meu: „Ce urât e ăsta”! Când mă privesc în oglindă, lacrimi adânci îmi curg pe faţă. Mi-e ruşine de mine însumi. Nu mă mai suport. Nu am greşit cu nimic nimănui.
Dacă Dumnezeu m-a lăsat urât nu înseamnă că eu nu aş fi tot om. Şi eu am o viaţă care trebuie să mi-o trăiesc, şi cu mine Dumnezeu are un plan pe care eu trebuie să-l duc la îndeplinire. Singurul lucru care mă face să lupt în continuare este faptul că Dumnezeu nu mă abandonează, ci mă ajută mereu. El mă întăreşte când ceilalţi mă doboară cu jigniri. El îmi dă putere să rabd ofensele şi batjocurile celorlalţi. Şi tot Dumnezeu este Cel Care îmi aduce tărie în suflet, zicându-mi: „Luptă cu diavolul care îi aţâţă pe ceilalţi împotriva ta. Luptă că Eu sunt lângă tine mereu şi nu te voi abandona niciodată pentru că te iubesc nespus de mult”!
Vă mărturisesc sincer că diavolul de multe ori a încercat să mă atragă în capcanele lui odioase, împingându-mă spre sinucidere. Într-adevăr, am avut clipe de mare zbucium sufletesc în care îmi doream moartea, dar eram prea fricos pentru a face aşa ceva. Gândul că aş fi ars în flăcările iadului mă înspăimânta. Şi aşa nu sunt sigur că o să ajung în Rai, dar măcar nădăjduiesc că Dumnezeu va avea grijă şi de mine. Diavolul reuşise, într-un moment de slăbiciune care mă domina, să mă atragă de partea lui. Îmi făcusem în minte câteva planuri cum să mă sinucid, ba chiar pe unul am şi vrut să îl pun în aplicare. Dar când am vrut să fac aşa ceva, o putere parcă nu mă lăsa. Simţeam în inima mea că, în ciuda felului cum arăt, există persoane care mă iubesc şi ar fi suferit mult după mine. Nu voiam să rănesc pe nimeni.
Ca atare, Dumnezeu mi-a scos în cale un prieten care m-a ajutat să uit complet de gândul sinuciderii. Era total diferit de mine, modelul adolescentului din ziua de azi care îşi trăieşte clipa la maxim prin cluburi şi în egoiste desfătări trupeşti, neţinând cont de normele creştineşti. La început nu am vrut să discut cu el despre suferinţele mele, despre faptul că sunt urât, deoarece bănuiam că viaţa lui păcătoasă îl va împiedica să mă înţeleagă. Dar nu a fost aşa! Când i-am povestit prin ce chinuri interioare trec, am rămas uimit. Aşa frumos mi-a vorbit, aşa de calm şi de conştiincios m-a asigurat că nu contează frumuseţea fizică, pentru că ea este trecătoare, ci mult mai important este să ai un suflet curat.
Nu m-aş fi aşteptat niciodată la vorbele frumoase care mi le-a spus. M-au întărit mult sufleteşte şi de atunci mi-am zis că niciodată nu mă voi mai gândi la sinucidere, oricât de grea mi-ar fi viaţa. Prietenia cu el am privit-o ca pe un dar de la Dumnezeu şi am pus tot sufletul meu în inima lui.
Aş fi fost în stare de orice pentru el că a reuşit să mă vindece de „boala” cumplită în care agonizam. Dar pentru el nu a prea contat aşa ceva. Avea anturajul lui de prieteni care îl ghidau numai la rău, iar pe mine m-a dat la o parte pentru că eram cu Dumnezeu şi prietenia dintre noi s-a destrămat. Cert este că am rămas cu amintiri frumoase din prietenia cu el, amintiri care mi s-au întipărit într-un colţ al inimii.
Aşadar, eu sunt conştient că sunt urât, dar Dumnezeu mi-a dăruit o inimă foarte mare ca să-i pot cuprinde în ea pe toţi cei care mă jignesc.
Din motive lesne de înţeles, prefer să rămân sub anonimat. Dar să nu uitaţi că aspectul fizic nu-L va împiedica niciodată pe Dumnezeu să vă iubească! Mulţumesc Domnului şi Maicii Sale pentru că mai sunt încă în viaţă!
(Anonim)
Claudiu Balan
ianuarie 24, 2013 @ 12:55 pm
Îți voi răspunde și aici, deși același răspuns ți l-am trimis și pe mail.
M-a impresionat articolul tău.
Ce pot să spun… nu trebuie să ne mințim pe noi înșine, lucrurile sunt evidente: lumea pune foarte mare accent pe trup, pe frumusețea văzută.
Aspectul fizic îi poate împiedica pe oameni să se apropie de alți oameni, sau dimpotrivă, îi poate impulsiona spre această apropiere.
Totuși vreau să știi un lucru, pe care sunt sigur că l-ai simțit și tu.
Chiar dacă oamenii te consideră urât, tu îți poți recâștiga frumusețea în ochii lor. Știi cum?
Arătându-le iubire. În timp vei vedea că oamenii tind să se apropie și să stea mai mult cu oamenii în prezența cărora au simțit iubire, decât cu oricine altcineva.
Iată cum afinitățile de grup se formează adesea și pe ceea ce ai simțit în prezența anumitor prieteni, nu numai pe felul cum arată, cum vorbesc, câți bani au, ce funcții au, etc..
Prin urmare poți să-ți faci prieteni mulți, fiind tu primul care iubește, care iartă, care ajută, care este sincer, care se deschide către ceilalți.
Și mai este un aspect. Dacă ai avea o viață de sfințenie, n-ai mai crede despre tine că ești urât, pentru că ai chipul lui Dumnezeu în tine. Te consideri urât pentru că te raportezi mereu la standardele de frumusețe ale lumii, și nicidecum la Adevăr, care este chiar Hristos Dumnezeu.
Omul frumos e omul sfânt, e omul fără păcate, e omul din care izvorăște Harul lui Dumnezeu din belșug. O zice Scriptura, o zic Sfinții Părinți. Iată ce spune Psalmistul David insuflat de Duhul Sfânt, în Psalmi:
„Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul”. (Psalmul 4, 3)
Deci e minunat omul plin de sfințenie… e minunat omul care ajunge la asemănarea cu Dumnezeu, cu Creatorul Său.
Dacă tot zici că ești urât, atunci folosește urâțenia ca pe un atuu: înstrăinează-te de lume, fă-te monah (călugăr), dedică-ți viața doar lui Dumnezeu, luptă să fii desăvârșit asemenea lui Hristos.
Urâțenia te ferește de multe ispite lumești, în care alți „”frumoși” cad unul după altul.
Dedică-ți viața unei cauze nobile: ajută-i pe cei săraci, fă voluntariat, ajută-i pe cei în nevoie, muncește ca să fii de folos altora.
Înscrie-te într-o asociație de voluntari… fă tot posibilul ca să-ți dai sens vieții.
Din multe puncte de vedere ești mai frumos și mai bogat decât alții.
Învață mult, citește mult, înfrumusețează-ți sufletul cu învățăturile Evangheliei, ale Sfintei Scripturi, ale Sfinților Părinți… apoi dăruiește din ce ai învățat.
Fii înțelept și transformă-ți urâțenia într-un motor de propulsare către Dumnezeu și către oameni.
Doamne ajută!
Scarlatescu Valentin
februarie 16, 2013 @ 11:53 pm
[quote name=”Claudiu-admin”]Îți voi răspunde și aici, deși același răspuns ți l-am trimis și pe mail.
M-a impresionat articolul tău.
Ce pot să spun… nu trebuie să ne mințim pe noi înșine, lucrurile sunt evidente: lumea pune foarte mare accent pe trup, pe frumusețea văzută.
Aspectul fizic îi poate împiedica pe oameni să se apropie de alți oameni, sau dimpotrivă, îi poate impulsiona spre această apropiere.
Totuși vreau să știi un lucru, pe care sunt sigur că l-ai simțit și tu.
Chiar dacă oamenii te consideră urât, tu îți poți recâștiga frumusețea în ochii lor. Știi cum?
Arătându-le iubire. În timp vei vedea că oamenii tind să se apropie și să stea mai mult cu oamenii în prezența cărora au simțit iubire, decât cu oricine altcineva.
Iată cum afinitățile de grup se formează adesea și pe ceea ce ai simțit în prezența anumitor prieteni, nu numai pe felul cum arată, cum vorbesc, câți bani au, ce funcții au, etc..
Prin urmare poți să-ți faci prieteni mulți, fiind tu primul care iubește, care iartă, care ajută, care este sincer, care se deschide către ceilalți.
Și mai este un aspect. Dacă ai avea o viață de sfințenie, n-ai mai crede despre tine că ești urât, pentru că ai chipul lui Dumnezeu în tine. Te consideri urât pentru că te raportezi mereu la standardele de frumusețe ale lumii, și nicidecum la Adevăr, care este chiar Hristos Dumnezeu.
Omul frumos e omul sfânt, e omul fără păcate, e omul din care izvorăște Harul lui Dumnezeu din belșug. O zice Scriptura, o zic Sfinții Părinți. Iată ce spune Psalmistul David insuflat de Duhul Sfânt, în Psalmi:
„Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul”. (Psalmul 4, 3)
Deci e minunat omul plin de sfințenie… e minunat omul care ajunge la asemănarea cu Dumnezeu, cu Creatorul Său.
Dacă tot zici că ești urât, atunci folosește urâțenia ca pe un atuu: înstrăinează-te de lume, fă-te monah (călugăr), dedică-ți viața doar lui Dumnezeu, luptă să fii desăvârșit asemenea lui Hristos.
Urâțenia te ferește de multe ispite lumești, în care alți „”frumoși” cad unul după altul.
Dedică-ți viața unei cauze nobile: ajută-i pe cei săraci, fă voluntariat, ajută-i pe cei în nevoie, muncește ca să fii de folos altora.
Înscrie-te într-o asociație de voluntari… fă tot posibilul ca să-ți dai sens vieții.
Din multe puncte de vedere ești mai frumos și mai bogat decât alții.
Învață mult, citește mult, înfrumusețează-ți sufletul cu învățăturile Evangheliei, ale Sfintei Scripturi, ale Sfinților Părinți… apoi dăruiește din ce ai învățat.
Fii înțelept și transformă-ți urâțenia într-un motor de propulsare către Dumnezeu și către oameni.
Doamne ajută![/quote]
Nu ti se pare ca esti putin cam radical cand ii spui sa se calugareasca?(daca tot esti urat…)hmm…Cel mai bun lucru ar fi sa infrunte lumea cu mult curaj si in fond uratenia ca multe lucrurie e relativa,deci capu sus omule,sigur multa lume nu te priveste asa,doar trebuie sa ii cunosti iar pentru asta ia viata in piept,cu multa credinta si incredere o sa reusesti.
mihaela G
ianuarie 24, 2013 @ 2:22 pm
Nu stiu ce as putea sa iti spun in plus fata de ceea ce Claudiu ti-a spus, stiu doar ca nu exista om urat inaintea lui Dumnezeu. Exista, si din punct de vedere fizic, ceva frumos la tine, trebuie doar ca tu sa observi….ochii exprima starea sufletului unui om, iar daca sufletul tau este frumos, asa iti sunt si ochii. Daca in sufletul tau exista Dumnezeu, si, din cate am citit se pare ca El salasluieste in sufletul tau, atunci privirea iti este blanda, frumoasa, pentru ca Il arata pe Cel care sta in tine.
Asa cum te-a indemnat si Claudiu, asa te indemn si eu…citeste, hraneste-ti sufletul cu invataturile Sfintilor, cu diverse carti folositoare, cu Sfanta Scriptura si incearca sa nu mai pui atat de mult accent pe parerile rautacioase ale celor din jur, pentru ca tie iti faci rau. Stie Dumnezeu de ce ne-a creat asa cum suntem si stie cat putem duce, asa ca fruntea sus si lasa deoparte complexele pe care le ai…invata sa te apreciezi pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce vor altii sa fii!
adelina
ianuarie 24, 2013 @ 2:25 pm
Inteleg faptul ca cel care a scris articolul are nemultumiri din cauza felului cum arata. Insa Dumnezeu ofera fiecarui om cate ceva: unora le da mai multa frumusete fizica, altora iteligenta, intelepciune, istetime, urmand ca noi sa luptam cu lipsurile noastre, sau sa le acceptam( desi e foarte greu) stiind ca Dumnezeu nu ne ofera inca de la inceput tot ceea ce am vrea noi pentru ca vrea sa ne puna la incercare.( poate ca Dumnezeu ne lasa asa pentru a ne impulsiona sa vrem mai mult de la noi) Pe de alta parte, exista persoane frumoase in exterior, dar care au un suflet improscat de pacate, un caracter si o personalitate urata, poate cu o inteligenta redusa…oare aceste persoane nu se afla in aceeasi situatie? Ele au un „un ambalaj” frumos construit primit de la Dumnezeu, dar ei trebuie sa lupte pentru sufletul lor, pentru curatarea lui de acele pete care il fac urat, trebuie sa munceasca mai mult daca sunt mai putini isteti si trebuie sa sufere mult si sa rabde daca au o inima de gheata pe care vor sa si-o incalzeasca. In concluzie, Dumnezeu inzestreaza pe fiecare om cu ceva, iar omul are datoria sa lupte cu acele hibe ale lui si sa incerce sa devina placut in fata lui Dumnezeu.
albinuta
ianuarie 25, 2013 @ 10:37 am
Doamne ajuta ,nu stiu daca as putea sa spun ceva in plus fata de ce ti-au spus cei care au comentat inaintea ta insa vreau sa-ti povestesc o poveste din care tere mult m-as bucura daca ti-er fii de folos
Eu m-am nascut cu un strabism foarte avansat ,desii medicii au intervenit cu 2 operatii situatia mea nu sa rezolvat si pana in zia de azi am acele probleme ,nu o sa intru in detalii despre cum a fost copilaria mea nadajduiesc ca i-ti dai seama (eram privita cu deradere si multe altele ) insa pe langa faptul ca am incercat sa ma apropiu de Dumnezeu si de Biserica am cautat din totdeuna sa am macar o prietena ,iar atunci cand simteam ca sunt fara nici un ajutor din partea celor din jur mereu ceream Domnului sa-mi ytrimita in cale o prietena cu care sa vorbesc car sa ma sustina si pana acum mereu am avut pe cineva in preajma .A fost o perioada destul de lunga in care i-miera teama sa privesc oamenii in ochi ,cand si eu credeam ca toata lumea rade de mine insa toate acestea erau doar in gandirea mea ,cu timpulam inteles ca nu totdeauna conteaza frumusetea exterioara ,bine pe mine m-a ajutat destul de mult in aceasta privinta si sotul meu deoarece si el are „ceva probleme „sa spunem asa insa de alta natura ,asta afacut sa ne apropiem unul de altul asta m-a ajutat sa vad ca cel mai mult conteaza frumusetea interioara ,ca desii in adolescenta se face un mare caz (de cele mai multe ori)pe faptul ca „ciica este urat sau urata ),cu timpul chiar nu mai conteaza cuim arata cel de langa tine (la chip ),i-ti place sa fii alaturi de el pentru ca te respesta ,pentru ca te ajuta ,pentru ca te sustine ,pentru oricare alte motive .
Acum eu nu stiu cum arati ,cati ani ai (pentru mine si pentru majoritatea care citesc nici nu prea conteaza ) insa stiuca esti o persoana care ar avea nevoie de cineva care sa te sustina ,sa te ajute sa treci peste aceasta gandire a ta ,eu nu stiu cum te-as putea ajuta fiind departe de tine insa probabil ca sunt persoane (macar una)in jurul tau care ar dori sa te ajute ,deoarece sunt mama ,mi-ar fii placut sa scrii putin despre reletia ta cu parintii ,despre cat de mult incearca ei sa te sustina despre cum le ceri ajutoprul ion situatii limite .Nu am de unde sastiu care este relatia ta cu ei ,iertare daca ating cumva un subiect mai delicat insa cred ca de aici ai putea saincepi ,de la parinti de la prieteni ,sa incerci orice ,Claudiu ti-a dat mai multe detalii insasa nu ramai prea mult singur si fara activitate ,i-ti spun toate acestea deoarece satiu cat este de greu sa fii singur ,SA CREZI ,ca nimeni nu te iubeste ,sa deznadajduiesti mai mereu.Singuratatea nu este cgiar atat de grea cand incerci sa citesti cate ceva ,sa scii ,sa vorbesti cu cineva dintr-o localitate mai indepartata la telefon ,pe mess,sau poti sa scrii chiar si scrisori ,stiu apare intrebarea cui?Eu nu stiu exact cui insa faptul ca ai scris despre problemele tale poate fii un bun inceput ,mi-ar fii placut (si cred ca si altor tineri )sa stiu numele tau ,nu inteleg de ce nu l-ai pus ,citindu-ti numele mic (Ioan,,Ghorghe ,Vasile ,etc)nu vedea nimeni daca esti „urat sau frumos”,(da stiu nici eu nu scriu cu numele meu real ,Cristina ,daca esti un cititor mai vechi trebuie sa stii ca a fost o perioada cand am scris cu acest nume insa datorita unor imprejurari a trebuit sa renunt )ceea ce pot sa-ti spun este ca eu nu am renuntat sascriu pentru ca asta maajuta in primul rand sa uit de mine ,de problemele mele ,sa intru in legatura si cu alte persoane ,sa primesc sfaturi ,idei ,intr-un cuvant:PRIETENI .Nu am timpul necesar acum sa-ti spun cat de mult s-a schimbat viata mea de cand intru pe aceasta pagina ,insa cred ca ti-ar fii de mare ajutor sa intrii si tu ,sa-ti faci cont daca nu ai si sa spui si tu parerea ta la diferite articole ,de ce nu sa scrii si cate un articol deoarece se vede ca talent exista
Chiar daca i-mi propun sa scriu cat mai putin,se pare ca nu prea i-mi iese ,iertare cam-am intins iaras la vorbe ,si Dumnezeu sa-ti ajute sa reusesti intr-o buna zii sa descoperi ce suflet frumos ai ,sa intelegi care este diferenta intre frumusetea trupului si frumusetea sufletului si mai ales sa descoperi care conteaza mai mlt
Era sauit ,daca cunva nu stiu este tot aici pe Ortodoxia Tinerilor ,Clubul Prietenilor unde tineri de diferite varste si orase ,intra si vorbesc intre ei ,leaga prieteni care ii ajuta sa se simpta putini mai singuri ,si muuult mai frumosi sufleteste ,ai vrea sa intri si tu acolo ?Nu ,pe mine nu o sa ma gasesti deoarece eu nu prea am timp de asa ceva insa cu siguranta o sa gasesti persoane cu suflete frumoase chiar daca unele din ele cred ca nu sunt asa de frumoase la infatisate
albinuta
ianuarie 25, 2013 @ 10:43 am
Iertare pentru greselile de ortografie,si pentru cuvintele scrise legat ,timpul este destul de limitat si nu am mai verificat
Slabu Marius
ianuarie 25, 2013 @ 12:48 pm
Vă mulţumesc tuturor pentru îndemnurile şi gândurile frumoase pe care mi le-aţi împărtăşit! Ştiu şi eu că frumuseţea exterioară nu valorează mare lucru pentru că din pământ am fost făcuţi şi în pământ vom merge, mai devreme sau mai târziu. Pe parcursul a câţiva ani rămân doar oase din trupul nostru, în timp ce frumuseţea interioară dăinuie veşnic. Dar, vedeţi voi, trăim într-o societate în care se promovează in toată mass-media doar frumuseţea fizică. Foarte rare sunt cazurile la TV, unde mai auzim vorbindu-se despre chipul interior al unui om. În epoca noastră, totul se materializează şi se rezumă doar la două cuvinte ispititoare: „Trăieşte clipa”! Iar dacă eşti mai puţin frumos şi le spui oamenilor lucruri vitale pentru sufletul lor, se uită îndelung la tine şi ca o reacţie pripită, te înjură şi te huiduie. Asta e lumea în care trăim! Eu unul nu încerc nicidecum să intru în standardele ei lumeşti, ci fac mai mereu ce e bine plăcut Domnului, chiar dacă multora dintre apropiaţii mei nu le convine acest lucru. Dacă m-aş fi dus să ma apuc de fumat, să umblu nopţile rupt de beat şi să traiesc în desfrânare, atunci poate nu aş mai fi fost privit ca un om urât pentru că fac ce vor „ei”. Dar eu nu am nevoie ca oamenii să mă iubească. Dacă mă iubeşte Dumnezeu, îmi e de ajuns. Oamenii nu-mi pot oferi decât confort si o bună comunicare, dar fericirea numai Dumnezeu mi-o dă!
Slabu Marius
ianuarie 25, 2013 @ 1:29 pm
Dragă Albinuta(Cristina)! Cu părinţii mei nu doresc să vorbesc despre aşa ceva pentru că nu vreau să-i amărasc şi să-i întristez! Mama şi aşa a avut o viaţă neplăcută cu tatăl meu natural, iar acum s-a recăsătorit şi mă înţeleg foarte bine cu tatăl vitreg! Pentru liniştea mea, prefer să nu vorbesc cu ei despre suferinţa mea! Nu vreau ca mama să sufere, sau mai rău, să se îmbolnăvească! Şi aşa tot are ceva probleme cu inima şi cu tensiunea arterială! Nu vreau ca nimeni sa se amărască pentru mine!
Boitos
ianuarie 25, 2013 @ 1:59 pm
Inaintea lui Dumnezeu si a unor oameni ( care sunt oameni) nu exista persoane urate. Ci doar oameni frumosi .
Fiecare suntem frumos in felul nostru, ca nu ne vedem noi sau altii ne vad urati e treaba lor.
Dar in fiecare din noi exista calitati si defecte.Daca ai scoate afara calitatile tale sunt sigura ca si altii te vor vedea frumos.
Si sa stii ca este mult mai bine sa iti spuna cineva ca esti bun la suflet decat ca esti frumos.In cativa ani frumusetea trupeasca dispare (orice am face ) , dar cea sufleteasca va ramane in veci.
Asa ca daca tu te-ai pune in valoare ( adica ai avea despre tine o parere buna ) atunci putin ti-ar pasa de ce spun altii sau cum te vad altii.In fata ta esti frumos si doar parerea ta despre tine conteaza si nu a altuia .
O sa spuna unii ca esti frumos , altii ca esti urat, ce faci? Dupa care te iei?
Dupa tine , cum esti tu in suflet, adica frumos.
Zambeste, ajuta, roaga-te, incearca sa faci bine si nu rau, da un sfat bun si vei vedea ce bine te vei simti.
Oricum Dumnezeu nu se ia dupa frumusetea trupeasca ci dupa cea sufleteasca.
Trebuie sa vezi de unde iti porneste aceasta treaba cu uratenia si sa te tratezi singur de ea, altfel vei fi complexat toata viata, si nu meriti.
Maria
ianuarie 25, 2013 @ 2:28 pm
hbkmarius,
Cred ca oricare dintre cei care ti-au scris mesaje de incurajare mai sus s-ar comporta frumos cu tine si nu te-ar judeca dupa cum arati daca te-ar intalni din intamplare(pe strada de exemplu). Sunt oameni si oameni pe lumea asta. Nu trebuie sa fii demoralizat daca nu ai intalnit astfel de persoane ci sa le raspunzi tuturor cu bunatate, cu respect, cu dragoste. In timp , cei cu care interactionezi mai des isi vor schimba atitudinea fata de tine si poti fi sigur ca amicii pe care ti-i vei face te vor aprecia pentru ceea ce esti si nu cum arati, adica vor fi prieteni adevarati, de incredere. Imi amintesc acum o scena dintr-un film pe care l-am vazut odata (Omul fara chip) in care se spune povestea unui om, fost profesor ramas puternic desfigurat dupa un accident , care incepe sa mediteze un adolescent. Acesta din urma ajunge, dupa ce se ataseaza de profesor , sa-i spuna intr-o zi ca nu-i mai vede cicatricile atunci cand se uita la el. Nu te lasa afectat de ce iti spun oamenii de pe strada, gandeste-te ca Dumnezeu te-a lasat asa cum esti , ca este voia Lui si El nu poate sa greseasca. Spiritual, nimeni nu te poate dobori daca-L ai pe Domnul in inima ta („Daca Dumnezeu e cu noi, cine e impotriva noastra?”) Iar daca vei ajuta pe cineva neconditionat vei incepe sa-ti gasesti linistea sufleteasca. Sa te ajute bunul Dumnezeu!
Mihai Aurelian Gogonea
ianuarie 26, 2013 @ 9:39 pm
Doamne ajuta,
din articolul tau imi dau seama „ca minti”, deoarece eu nu pot vedea, citi si recunoate decat o persoana foarte frumoasa.
Problema ta nu este ca tu esti urat fizic. Nu, nici macar atat! Ai doar impresia ca esti urat fizic, si asta pentru ca ai o frumusete launtrica covarsitoare, pe care multi si-ar dori-o si cu toate acestea putini o au.
Si ca sa nu lungesc prea mult, iti pun o intrebare: Consideri ca Parintele Teofil Paraian a fost urat (din cauza lipsei de vedere)? Sa ne gandim doar la ce nivel de traire al bucuriei si al frumusetii (launtrice) a ajuns! Si daca nu avem o infatisare care sa corespunda „trendului actual de frumusete” cu ata mai mult sa ne bucuram, deoarece in noi lucreaza adevarata frumusete, cea care conteaza dealtfel (si aicea nu este deloc mandrie ci doar constatare). Asa ca cei ce au frumusete launtrica sa o sporeasca, iar cei care au frumusete trupeasca sa si-o doreasca si sa si-o cultive si ei pe de sufleteasca. Caci frumusetea sufleteasca este mantuitoare, iar cea trupeasca pierzatoare.
Mihai
Ana
ianuarie 28, 2013 @ 11:40 am
hbkmarius, saptamana trecuta am citit articolul tau si am cautat mult pe internet sa gasesc un documentar despre doua fete care aveau o boala cu niste pete negre mari pe fata( [b]poate stie cineva[/b]) . Una dintre ele nu putea sa iasa din casa pana nu se machia cu un strat gros de machiaj ca sa nu se vada petele si chiar si asa se ferea de oameni. Nu mai tin minte cum a auzit de o alta fata care avea aceleasi pete pe fata, insa nu se ferea in public, era casatorita, avea o fetita si ducea o viata normala.
Fetele s-au intalnit.
Imi amintesc ca fata casatorita spunea ca atunci cand era mica, tatal ei o pupa mereu si o mangaia pe partea cu petele si-i spunea, fetita mea draga, frumoasa tatei si.i mangaia mereu obrazul cu petele. Si acum mare in timp ce vorbea cu cealalta fata, ea povestea de tatal ei si-si mangaia obrazul si spunea cat de mult tatal ei ii iubea petele.
Noua ne-a lipsit aceasta mangaiere si desigur ca la varsta copilariei am suferit mai mult [b]din cauza cicalelilor copiilor din jur, nicidecum ptr cum aratam.[/b] Am ascultat de acele cuvinte si le-am acceptat (din necredinta). Daca am fi trait undeva departe de lume nici nu ne-am fi comparat cu altii, nici nu am fi fost numiti intr-un fel.
Revenind la cele doua fete, ar trebui sa facem si noi exercitiul acesta de iubire cu Dumnezeu. Un tata pamantesc isi iubeste copilul urat. Cu cat mai mult Tatal ceresc il iubeste! Suntem insa slabi in credinta si din cauza asta nu putem simti cu adevarat iubirea lui Dumnezeu ptr noi, si suferim inutil!
Fa un exercitiu in fiecare zi dupa ce te inchini. Pune icoana Mantuitorului in fata ta, priveste-L si spune-I:[b] nu-i asa Doamne ca tu ma iubesti asa cum sunt, cu nasul asta, cu obrajii astia, cu ochii astia, cu fruntea asta, cu tot ce am? Doamne invata-ma sa ma iubesc si eu asa cum ma iubesti tu! Vorbestei atat cat simti nevoia. Nu te lasa pana nu-ti linistesti durerea asta! [/b]
[b]Un om impacat cu el insusi ii doboara pe cei din jur, ii pune la respect si le devine model.[/b] Eu cunosc un calugar care daca ar fi sa-l analizez dupa cum arata fizic, chiar ar fi urat:). Insa e imposibil sa-l vad urat caci are o bunatate si o verticalitate extraordinare. Ma inspira de cate ori il vad. Zambeste mereu incat ne alunga toate durerile.
Inteleg insa foarte bine durerea ta si stiu ca drumul asta de recuperare nu este usor si rapi. Posibil sa te afecteze si alte probleme, ca cele legate de parinti mai ales daca nu ai o relatie cu tatal tau. Insa, e minunat ca tu ai o relatie cu Dumnezeu si asta este salvarea ta.
Maica Domnului sa-ti ajute sa pui inceput bun si sa fii fericit asa cum esti!
Teodora
ianuarie 28, 2013 @ 11:01 pm
Dragă Anonim,
Toți cei care ți-au scris până acum ți-au dat niște sfaturi foarte bune, așa că nu voi repeta ceea ce deja ți s-a spus.
Aș vrea doar să adaug faptul că sunt multe persoane drăguțe, chiar frumoase din punct de vedere fizic, care se văd total deformat și suferă din cauza asta. Persoane cărora oricât li s-ar spune că sunt frumoase, atunci când se privesc în oglindă văd exact opusul. Nu îți pot descrie suferința asta fiindcă e de nedescris. Cauzele se găsesc, majoritatea, în copilărie…sunt undeva înrădăcinate adânc în suflet și e nevoie de mult timp și de multă muncă pentru a schimba această viziune. Suferința e cu atât mai mare cu cât cei din jur nu pot înțelege și iau totul ca pe un „moft”, ca pe o „fiță”. Are mare, mare legătură cu ceea ce a scris Ana mai sus legat de cele două fete…
Ana
ianuarie 29, 2013 @ 11:03 am
Teodora a scris:
[quote]Aș vrea doar să adaug faptul că sunt multe persoane drăguțe, chiar frumoase din punct de vedere fizic, care se văd total deformat și suferă din cauza asta. Persoane cărora oricât li s-ar spune că sunt frumoase, atunci când se privesc în oglindă văd exact opusul. Nu îți pot descrie suferința asta fiindcă e de nedescris. [b]Cauzele se găsesc, majoritatea, în copilărie…sunt undeva înrădăcinate adânc în suflet[/b] și e nevoie de mult timp și de multă muncă pentru a schimba această viziune[/quote]
Teodora a spus esenta tuturor durerilor noastre, nu numai a celor legate de frumusete, ci si a celor legate de viata noastra in Hristos, de lipsa noastra de intelegere a ce inseamna Mantuirea.
[b]- Tine mantuirea noastra de frumusetea noastra? [/b]
[b]- Nu,[/b] insa ptr ca traim aici pe pamant printre oameni, si pentru ca traim intr-o cultura nihilista, incercam cu sau fara voia noastra sa facem parte dintr-un grup. Avem nevoie sa fim acceptati de cei din jur.
– Exista posibilitatea sa ne mai refacem, din ceea ce au stricat cei din jurul nostru in copilaria noastra?
[b]- DA, cu ajutorul Domnului.[/b]
– Cum? In primul rand prin spovedanie, prin primirea unui canon, impartasanie, sfintirea casei, mersul regulat la slujbe, tamaierea casei, sa ne dam zilnic cu mir. Cand e vorba de vindecare, biserica noastra e chiar mai darnica decat medicina.
[b]- De ce insa nu reusim, chiar daca stim toate astea? [/b]Pentru ca vrajmasul ne ataca cu tot felul de ganduri si preferam sa stam intr-o durere fara sens in loc sa lucram la refacerea noastra. Primul gand pe care vrajmasul ni-ol aduce este legat de amanare. [b]Amanan[/b] sa ne spovedim, amanan sa mergem la biserica, amanam sa ne rugam, ne amanam mantuirea.
[b]Refacerea noastra, tine de lupta cu amanarea.[/b] Un proverb romanesc spune: „Nu lasa pe maine, ce poti face astazi”.
Teodora
ianuarie 29, 2013 @ 1:14 pm
Așa este, Ana, ai adus niște completări necesare la ceea ce am încercat să spun…
Cred că inclusiv fericirea noastră ține de cu totul altceva decât de frumusețea exterioară, mai ales că există oameni fără mâini sau fără picioare, sau oameni care s-au născut cu anumite anomalii sau deformări ale corpului, care totuși găsesc puterea să se accepte așa cum sunt și să fie fericiți, să se bucure de viață într-un mod frumos. A respinge pe ceilalți pt modul în care arată e o dovadă de superficialitate, de lipsă de înțelegere față de ceea ce este Omul, așa cum l-a creat Dumnezeu.
Eu mă cam feresc să spun lucrurile astea fiindcă mă trezesc cu câte o remarcă de genul: „Mda, sigur, ție ți-e ușor să zici pentru că ești frumoasă…” dar persoanele care o spun nu îmi știu lupta interioară și nu se gândesc că poate eu nu mă văd deloc așa cum mă văd ei…
Important este, așa cum ai subliniat, că Dumnezeu ne poate vindeca de aceste răni, însă în aceeași măsură e nevoia și de propria noastră luptă în a cultiva gândurile bune și a le respinge pe cele ale lumii acesteia, în a ne înconjura de oameni frumoși (sufletește!) care știu care sunt adevăratele valori și care ne vor iubi pentru ceea ce suntem.
Aici în viața virtuală (pe site) nu am „încasat-o” pentru cuvinte de genul ăsta, dar în viața reală da 🙂 așa că mă văd silită să fac câteva preciză (cine s-a ars cu ciorba suflă și-n iaurt:D )
Așadar: să nu se înțeleagă – să nu înțeleagă mai ales fetele/femeile (că aici e „buba” cea mai mare) – că îndemn la nepăsare totală față de modul în care arătăm și că putem să ieșim pe stradă ca și cum am fi crescut toată viața în junglă 🙂 De altfel, eu merg pe principiul, citit demult într-o carte, că [b]nu există femei urâte, ci doar femei neîngrijite![/b]. A avea grijă să ne îmbrăcăm frumos și adecvat, să avem un ten curat, o dantură îngrijită, unghii îngrijite, părul pieptănat, să mâncăm sănătos și să facem sport, sunt niște lucruri normale și chiar obligatorii. Desigur, dacă am trăi în pustie sau în pădure, izolați de societate, am putea să umblăm nespălați și nepieptănați; altfel, cred că facem un păcat dacă exagerăm cu așa zisa noastră „asceză” deoarece smintim foarte mult și nu reușim decât să îndepărtăm pe cei din jur și mai mult de noi. Menționez de asemenea că machiajul și parfumurile NU intră la categoria îngrijire, ci mai degrabă mutilare – inclusiv pentru faptul că distrug pielea prin toate chimicalele pe care le conțin, dar și din multe alte considerente. S-a discutat asta la alte articole, nu mai detaliez.
Am ținut să precizez lucrurile astea fiindcă am văzut destule exagerări „de-a dreapta”…
Hrab Alexandru
ianuarie 30, 2013 @ 12:38 pm
Salut! Tinere prietene!
Nu ce aș mai putea adăuga și eu aici, fiindcă toate comentarile sunt de încurajatoare, toate sunt dătătoare de speranță și toate au dreptate. Însă pot să-ți zic că te înțeleg perfect, prin ceea ce treci am trecut și eu și încă am și acum momente de acest gen, nu m-am vindecat încă complet, dar am un prieten care mi-a amint într-o seară că Dumnezeu nu face copii urâte, deci nu uita ești făcut după chipul lui Dumnezeu, ești creat din iubire și ește fiu al lui Dumnzeu. Nu vreau să mai lungesc teorile și sper să nu fac vreo gafă, doar că vreau să-ți pun față două mărturii, pe care le-am copiat pe blogul meu, despre adv. frumusețe:
http://hrabalexandru.blogspot.ro/2013/01/invatati-sa-discerneti-frumusetea.html
http://hrabalexandru.blogspot.ro/2013/01/despre-frumusete-maica-siluana.html
Sper să-ți fie de folos și să te ajute să vezi cât ești de frumos! Dumnezeu să te ocrotească!
Laura Stifter
februarie 15, 2013 @ 5:45 pm
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/mania-trupului/19249-cine-v-a-zis-sunteti-urat
Este un articol minunat, scris parcă special pentru tine. Este, practic, un răspuns la articolul tău.
Citeşte-l şi-ţi va umple sufletul de nădejde!
Dumnezeu să fie cu tine!
Slabu Marius
februarie 16, 2013 @ 7:40 pm
Multumesc mult pentru recomandarea articolului draga Laura! L-am citit inca din momentul aparitiei lui! Urmaresc zi de zi Ortodoxia Tinerilor si citesc toate articolele noi, dar oricum iti multumesc inca o data pentru bunavointa! Bunul Dumnezeu sa te aiba mereu in paza!
Sorin
februarie 17, 2013 @ 5:47 am
Marius, eu cred că și tu exagerezi puțin. Cât de urât ești? Oamenii pe drum se sperie de tine când te văd? Nu cred. Iar faptul că exagerezi este arătată și de cazul acelui prieten care te-a făcut să te simți mai bine.
Părerea mea personală este că această urâțenie nu e atât fizică cât e în mintea ta. Și eu am avut o obsesie că sunt prea gras și că sunt urât și de asta nici o fată nu se uita la mine. M-am trezit șocat după câțiva ani când văd că vreo 2 tipe erau destul de calde cu mine ( în sensul că le plăcea de mine ) ceea ce m-a făcut să înțeleg că nu eram urât. Apoi ajungând la facultate m-am îngrășat foarte tare și atunci mi-am dat seama că înainte era în capul meu că sunt gras căci eram slab. Chiar și o asistentă universitară îmi spunea, făcând la un moment dat glume pe ideea de a te îngrășa, că sunt prea obsedat de problema de a fi gras. Și asta așa e. Probabil e din cauza unor întâmplări din copilărie și de atunci am rămas cu groaza că sunt gras și că fetelor nu le plac oamenii grași ( și aici iarăși Dumnezeu îmi trage o palmă: colegul de cameră care e puțin mai plinuț ca mine schimbă la fete destul de mult. Deci problema nu era că sunt gras ci atitudinea pe care o aveam. ). Mai știu pe un timp care are și el o problemă în capul lui că se consideră că e prea mic de înălțime și de asta fetele nu se uită la el. Iar tipul e mai înalt decât mine ( are o înălțime medie pe când eu sunt, după cum îmi place să spun, mic și gras ca un butoi :p ).
Nu știu dacă mai ții minte dar era o reclamă la TV pentru Pepsi și spunea ceva de genul că fetele simt pe ratați și se feresc de ei. Ce se vrea să se spună prin această reclamă? Contează foarte, foarte mult atitudinea pe care o ai față de tine și față de ceilalți. Dacă tu te privești într-o lumină destul de întunecată aceasta se reflectă și în trupul tău și în general și oamenilor le este transmisă această atitudine. Deci problema este atitudinea ta și felul tău de a fi.
Îmi aduc aminte când eram în clasa a V-a și am făcut cunoștință cu profesorul de desen. Era mai mic de înălțime, cu barbă mare și prima oară când l-am văzut m-am speriat de profesor. Cred că s-a văzut pe fața mea că profesorul mă întreabă: Ți-e frică de mine? :)) Ideea e că după ce l-am cunoscut nici nu mi se părea că ar arăta mai urât ca alți oameni sau ceva de genul ăsta. Pentru că omul era destul de prietenos și cald. Sau iarăși era o secvență dintr-un film în care unul avea partea dreaptă a feței arse și mulți copii îl considerau un ciudat. La un moment dat unul din acești copii face meditații cu el pentru a intra la Academia Militară și îi spune după câteva luni acestui profesor că parcă nici nu îi mai observă cicatricele.
Cred că în toate exemplele date ai înțeles ce vreau să spun. Trebuie să scapi de această imagine din mintea ta că ești urât și că oamenii te vorbesc pe la spate sau că se feresc de tine din cauza felului cum arăți. Dacă ai o frumusețe interioară atunci să știi că oricât de oribil ai arăta, în momentul în care ai deschide gura față de om, acesta ar fi cu totul cucerit de tine.
Și să îți mai spun ceva. Când eram barbierit și tuns mi se părea că arăt groaznic și mi-era scârbă de trupul meu. Am lăsat să îmi crească părul și barba și ajunsesem să mă îndrăgostesc de cum arăt. Și o prietenă îmi spunea că felul cum arăt depinde mai mult de cât de mult mă iubesc sau mă urăsc. Învață-te să te iubești și să iubești pe cei din jur și vei vedea că această iubire te va transforma.
Slabu Marius
februarie 17, 2013 @ 7:19 pm
Valy, nu vreau sa te superi pe mine, dar Claudiu cam are dreptate. Prin faptul ca m-a indemnat spre calugarie, mi-a cunoscut inima si gandirea. Si eu m-am gandit de multe ori sa ma retrag la manastire, acolo cred ca mi-ar fi mai bine. Dar inca nu sunt decis!
albinuta
februarie 18, 2013 @ 6:48 am
Saurian i-mi era asa de dor sa citesc cuvinte scrise de tine ,ca de obicei ,bine „documentat „si cu exemple graitoare .Indiferent care a fost motivul pentru care „ne-ai parasit „asa de mult timp te-as ruga ca pe viitor sa nu o mai faci,este nevoie de tine ,de cuvintele tale ,de ceea ce reprezinti tu ,parerea mea
Eu
iunie 17, 2013 @ 3:09 pm
foarte frumos articolul. si mie mi-au spus multi, inclusiv familia ca sunt urata si mi-as dori sa ii pot contrazice… din pacate lumea pune accentul si pe aspectul exterior asa ca niciun rau nu vine singur. La Dumnezeu nu conteaza nimic inafara de inima, cu toate ca el ne-a creat pe toti , ne iubeste pe toti la fel