Profesor Ioan Vlăduca – Suprasolicitarea le elevi (conferința video)
Cum se explică faptul că mulți elevi, deși au participat de mici la multe concursuri de matematică, ajung sa aibă la bacalaureat rezultate foarte slabe? Sunt programele școlare prea încărcate? Care sunt efectele suprasolicitării intelectuale? Au răspuns la aceste întrebari: domnul profesor Ioan Vladuca și doamna învățătoare Virginia Coman în conferința susținută în data de 16 ianuarie 2014 la Curtea Brâncovenească.
(Visited 99 times, 1 visits today)
![[Conferință] Cum ne apropiem de adolescenții noștri – Pr. Sandu Constantin Nicolae](https://ortodoxiatinerilor.ro/wp-content/uploads/cum-ne-apropie-de-adolescentii-nostri-pr-sandu-constantin-nicolae-1024x576-480x320.jpg "[Conferință] Cum ne apropiem de adolescenții noștri – Pr. Sandu Constantin Nicolae")
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 28, 2014 @ 1:36 pm
Cu totii ne aducem aminte de filmul „extemporal la dirigentie”.Si aducandu-ne aminte de acel film v-as intreba: cati dintre profesorii din ziua de azi mai au azi acel temperament precum al lui „Socrate”? Acel temperament nu reprezinta oare un factor important in determinarea elevului de a invata sau nu la o materie? Va garantez eu ca da, e un factor important, lucru pe care l-am vazut cu ochii mei si l-am simtit pe pielea mea atat in generala cat si-n primii 2 ani de liceu.
In sc.gen., in clasele 5-6 eram un elev de nota 10 la matematica. Asta pana pe la inceputul clasei a 7-a cand tot stand cu mana pe sus si rugandu-mi profesorul sa ma scoata la tabla (cu toate ca el nu vroia) l-am vazut cum s-a intors odata spre mine cu o privire incruntata si mi-a strigat sa tac din gura ca orice as face mie nu-mi va da atentie si nu ma va scoate la tabla. Din ziua aceea am prins ura fata de el si de matematica si astfel cea mai mare nota la el era 7 (aprox.2-3 note de 7/an, ca-n rest aveam chiar si 3). Mi-au fost chemati parintii la scoala intrebandu-i ce e cu mine de nu mai invat, am primit si bataie de la ei, dar eu ca elev nu m-am schimbat si nici situatia mea, obiectivul cel aveam atunci era doar sa nu raman corigent.
Apoi, in primii 2 ani de liceu eram din nou un elev de nota 10 la matematica si asta pentru ca aveam o foarte buna diriginta care imi era si profesoara de matematica. Intr-o zi tot stand cu mana pe sus si suparandu-ma ca nu ma scoate la tabla acea profesoara a procedat la fel precum profu’ din generala, tipand la mine. Dar, la sfarsitul primei ore (avea 2 ore de mate), diriginta m-a scos pe hol intr-un loc retras si cu glas ca de mama mi-a explicat gestul si m-a rugat s-o inteleg ca nu e doar profesoara mea si ca doreste sa-i invete si pe aia care sunt la pamant cu matematica. Mi-a recunoscut valoarea, m-a felicitat dar in acelasi timp m-a rugat s-o inteleg si pe ea. Acea vorba blanda si frumoasa m-a facut sa raman in continuare unul dintre elevii ei buni si preferati.Daca n-o facea cred ca as fi procedat precum in anii de sc.generala.