Tabără de ziua națională a României la Alba-Iulia și Mănăstirea Lupșa (30 nov. – 4 dec. 2016)

Doamne ajută! Dragilor, am rămas în urmă cu impresiile despre taberele la care am participat. Totuși aș vrea să împărtășesc cu voi câteva gânduri.

Tabăra de ziua națională a României din 2016 a fost una specială, din mai multe motive. În primul rând pentru că în fiecare zi am participat la Sfânta Liturghie, în al doilea rând pentru că am întâlnit oameni extraordinari care ne-au împărtășit din trăirea lor în Hristos, și în al treilea rând pentru că am avut zăpadă, prima zăpadă pe această iarnă și ne-am bucurat.

Miercuri, 30 noiembrie 2016 – Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României

Am plecat de dimineață din București în jurul orei 7 spre Pitești pentru a participa la Sfânta Liturghie în paraclisul ortodox al fostei închisori Pitești, amenajat chiar în așa numita „Camera 4 spital” unde s-a vărsat mult sânge nevinovat.

Prima supriză a fost că aici slujea ca invitat alături de părintele rânduit, părintele Ștefan de la Schitu Lacu din Sfântul Munte Athos. Părintele a mărturisit la predică cum nici el nu avea în plan să slujească în această sărbătoare aici, dar Dumnezeu călăzuiește pașii noștri așa cum știe el mai bine. Așa s-a făcut că am avut parte de o slujbă frumoasă și de o predică smerită și cu mult har din partea părintelui Ștefan.

Părintele ne-a binecuvântat și ne-a slobozit la ale noastre. A urmat apoi un tur al închisorii amenajată ca un muzeu, având-o ca ghid pe Maria Axinte de la Fundația Sfinții Închisorilor, organizația care administrează acest loc istoric. Ne-am delectat apoi cu câteva bunătăți pregătite de gazde, am cumpărat câteva cărți și am plecat spre Alba-Iulia, unde urma să fim așteptați de părintele Sabin Vodă.

În jurul orei 18 am ajuns la pensiune și ne-am cazat, o pensiune despre care am aflat că este al lui fiu duhovnicesc al părintelui Iustin de la Oașa.

Abia pe seară, în jurul orei 19.00 ne-am adunat în Centrul Catehetic „Părintele Teofil Părăian” dintr-un cartier mărginaș al orașului Alba-Iulia, care este de fapt o biserică, având ca ocrotitor pe „Sfântul Grigorie Palama”. Părintele împreună cu un preot coleg săvârșeau taina Sfântului Maslu. Noi am ajuns chiar spre final. După ce ne-am miruit, părintele Sabin ne-a sfătuit să ne așezăm și a început să ne vorbească de vizita sa la muntele Athos, despre felul în care ar trebui să rostim mereu rugăciunea inimii, despre programul duhovnicesc de zi cu zi sugerat de Părintele Teofil Părăian și alte gânduri frumoase. Înserase de mult și pacea se așezase în sufletele noastre. Îl ascultam cu drag pe părintele Sabin Vodă și predicile audio ale părintelui bucuriei, Teofil, pe care dânsul le-a adunat într-un cd special cu cele mai frumoase cuvinte.

Târziu, am plecat spre oraș, încercând să căutăm ceva de mâncare prin oraș. 

Joi, 1 decembrie 2016 – Ziua Națională a României

Am schimbat puțin programul și am hotărât să venim la Sfânta Liturghie tot la părintele Sabin Vodă, pentru că ne era drag. Am cântat la strană, ne-am împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului și apoi am rămas cu părintele și doamna preoteasă la un ceai cald și o gustare.

De aici am plecat în cetate, unde începuseră deja sărbătoarea. Mai întâi am mers la catedrală pentru slujba tedeumului. Ca-n fiecare an ne-am întâlnit cu tinerii de la ASCOR și cu părintele stareț Iustin de la Mănăstirea Oașa care cântau colinde în curtea bisericii.

A urmat apoi parada militară, masa de prânz și concertul de muzică populară. Pentru mine concertul este în fiecare an o bucurie, căci cântăreți români din toate regiunile istorice ale României vin și cântă cu mult suflet la Alba-Iulia capitala de suflet a țării noastre, unde tot neamul s-a unit. Am cântat și am dansat hora unirii în frig câteva ore până s-a înserat și am înghețat de tot. Era ora 18 și concertul încă nu se terminase, dar noi am capitulat și ne-am retras ușor-ușor spre pensiune.

Părintele Sabin-Vodă ne invitase la miezul nopții la Sfânta Liturghie dedicată Sfântului Porfirie Kavsokalivitul, prăznuit pe 2 decembrie. Așa se face că aproape de ora 23.00 ne-am adunat iarăși în biserica părintelui la rugăciune.

Vineri, 2 decembire 2016

Planul inițial era să mergem la Aiud să vizităm mănăstirea și monumentul de la Râpa Robilor, și apoi să rămânem acolo la discuții cu părintele Moise de la Oașa. Dumnezeu a rânduit altfel.

Dimineață am vizitat biserica cu hramul „Sfinții Ioani” din Micești, lângă Alba-Iulia, unde slujește părintele profesor Jan Nicolae, așa numita „arcă noietică”, un locaș de cult excepțional. Părintele Jan ne-a primt cu drag și ne-a tâlcuit arhitectura și pictura bisericii în cheie euharistică, bucurându-ne sufletele. La final l-am colindat pe părintele și ne-am luat rămas bun. Părintele Jan și biserica sunt ca un tot unitar: fără tâlcuirea și gândirea părintelui această biserică n-ar fi așa frumoasă, și invers, părintele este pus în valoare minunat de această biserică superbă.

De aici am plecat spre Mănăstirea Oașa, unde părintele stareț Iustin ne-a promis că ne așteaptă. Teoretic drumul nu era lung, vreo 70 de kilometri, practic am făcut vreo trei ore pe drum, mai ales că începuse să ningă și cu cât urcam cu atât drumul era mai plin de zăpadă. Ne-am oprit pentru bulgăreală de câteva minute și apoi am continuat drumul.

Abia aproape de ora 13 ajunsesem sus la baraj. Aici totul era alb, ningea ca-n povești, aer curat și rece, pace și liniște peste tot. Ne-am bucurat de peisaj și am plecat pe ultima porțiune a drumului până la mănăstirea.

La Oașa părintele stareț ne-a primit cu drag, ne-a invitat la o masă caldă… binevenită pentru noi care eram înghețați, înfometați și unii și uzi de la zăoadă. Am făcut câteva cumpărături pe la pangar și apoi părintele Iustin a acceptat să ne rostească un cuvânt de învățătură.

Ne era tare bine alături de părintele, dar ne era frică de întuneric și de zăpada de afară că nu vom mai putea coborî. Părintele râdea pe seama noastră, spunându-ne să stăm liniștiți că acest drum e dezăpezit mai bine decât drumurile din Alba-Iulia, pentru că în apropiere este o exploatație de lemne.

Am plecat bucuroși de la părintele nostru drag, și trebuia să ajungem seara la Mănăstirea Lupșa. Drumul trecea tot prin Alba-Iulia… și parcă nu se mai termina. În jurul orei 20 eram la vreo 50 de kilometri de mănăstire și pe jos era polei și circulam cu 30 de kilometri la oră, abia-abia înaintând. Într-un final, obosiți, vai de capul nostru, am ajuns la mănăstirea în jurul orei 21.30.

Aici gazdele ne-au primit la masă și apoi ne-a dat Dumnezeu putere să mai rămânem seara și la o sesiune de discuții. Așa se facă că ne-am culcat abia pe la 1.30 în miez de noapte. Tema discuțiilor a fost: „Transfigurarea violenței în perspectiva evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.

Sâmbătă, 3 decembrie 2016

Dimineață am participat la Sfânta Liturghie în această mănăstire cu un duh aparte în monahismul românesc, un duh de pace, cu slujbe și cu o rânduială așa cum ar trebui să fie. Apoi am luat micul dejun și am pornit spre Roșia Montană, unde urma să vizităm galeriile subterane ale fostei exploatații miniere. Afară era zapadă și frig și ghidul nostru era un inginer foarte bine pregătit, un om pasionat de meseria sa, pe care-l ascultai de drag, fără să te plictisești. După o scurtă prezentare în curtea exploatației, am coborât în subteran în galerii. De la minus câteva grade am ajuns în pâmânt la 12-13 grade, unde era cald și bine.

Următoare destinație și ultima pe ziua aceasta a fost Mănăstirea Albac. Și aici părintele duhovnic al acestei mănăstiri de maici ne-a primit și ne-a spus un cuvânt frumos de învățătură. 

Înfrigurați ne-am retras la pensiune pentru cină. Cei care au mai avut putere au participat la slujba de priveghere, vecernie, litie și utrenie, pentru liturghia de duminică.

Era ultima seară, și de data aceasta ne-am adunat pentru discuții mai devreme. În mod neașteptat, discuțiile s-au aprins și s-au întins dealungul a câteva ore bune, tot pe aceeași temă a transfigurării violenței.

Duminică, 4 decembrie 2016

Ultima zi a taberei am început-o ca și pe celelalte cu Sfânta Liturghie în biserica Mănăstirii Lupșa unde a slujit chiar Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei. 

Apoi am luat masa de prânz împreună și după ce ne-am luat rămas bun am plecat spre case.

Cam aceasta a fost tabăra dedicată zilei naționale a României. A fost o tabără cu adevărat duhovnicească, în Postul Crăciunului, cu multe ocazii de rugăciune, cu Sfânta Liturghie în fiecare zi, cu oameni frumoși care ne-a îmbogățit sufletele și cu albul din cer care a făcut ca excursia noastră să ne rămână în suflet.

(Claudiu Balan)