Tabără cu avionul în Grecia la Atena (14-19 aprilie 2018). Impresii și fotografii

Dragilor, vreau să împărtășesc cu voi câteva gânduri din tabăra de la Atena în care am fost acum câteva săptămâni. În primul rând, vreau să vă zic că bucuria pe care o simți când ajungi în fața sfinților, mai ales la Sfântul Efrem, Sfântul Nectarie, Sfântul Ioan Rusul, Sfântul Porfirie, te cheamă să revii cât mai des să-i întâlnești, pe cât posibil.

De aceea am organizat iarăși în acest an acest pelerinaj de suflet către sfinții noștri dragi din Grecia. De data aceasta am ales varianta cu avionul din București direct către Atena, chiar dacă asta a înseamnat să pierdem vizitarea Tesalonicului și a mănăstirilor de la Meteora. Totuși fiind 9 persoane am compensat vizitând alte locuri frumoase, închiriind un microbuz 8+1 din aeroportul Atenei. Per total, după 6 zile de plimbări, am ajuns la concluzia că am ieșit cel puțin la același cost cu varianta de a merge cu transportul în comun, doar că ne-am mișcat mult mai repede și nu am fost limitați de timp. Prin urmare vă recomand și vouă, dacă puteți să alegeți această variantă.

Sâmbătă, 14 aprilie 2018

La ora amiazii am urcat în avion și într-o oră și jumătate am ajuns la Atena, rapid și destul de ieftin, biletul de avion dus-întors costându-ne aproximativ 100 de euro cu Ryanair. Am închiriat microbuzul care ne-a costa 450 de euro pentru 9 persoane, asta însemnând 50 de euro de fiecare, și am plecat spre hotelul nostru din portul Pireu al Atenei. Pentru acest microbuz aveți nevoie doar de categoria B pe permisul de conducere, dar și de ceva experiență în șofat, întrucât mașina este mult mai lungă, aproximativ 5 metri.

Hotelul nostru nu era tocmai ce ne așteptam, dar mulțumim lui Dumnezeu totul a fost bine, mai ales că fiind într-o zonă foarte aglomerată, în port, chiar la intrarea pe zona de îmbarcare a turiștilor, am găsit și o parcare mare chiar în fața hotelului. Ne-am lăsat bagajele și am plecat în oraș la o plimbare.

Era sâmbătă seara, și recepționerul ne-a recomandată să mergem în Plaka, zona cea mai animată a Atenei. Așa am și făcut și după ce am găsit un loc de parcare la limită într-o mică intersecție, am început să ne plimbăm printre străduțele înguste și pline de restaurante în stil grecesc.

Eram în căutarea unui loc potrivit pentru a mânca ceva. Până la urmă am găsit o terasă, am mâncat câte ceva și apoi am plecat să mai hoinărim pe străduțe. După doar câțiva pași am dat de o biserică liniștită, ferită de ochii turiștilor, încastrată într-una din clădirile-zid care străjuiau străduțele aglomerate. Am intrat și spre bucuria noastră era vecernia Dumincii lui Toma. Ne-am închinat și am mai rămas la slujbă până la finalul litiei.

Am plecat bucuroși că am început pelerinajul nostru cu binecuvântarea lui Dumnezeu, și am continuat să hoinărim pe străduțele frumoase dimprejur, fără să avem o direcție clară. Era deja ora serii, și fără să vrem am ajuns într-o zonă unde mirosea atât de frumos a flori de primăvară, și era liniște, și răcoare, și priveliștea era superbă, văzându-se Atena de sus. Locuri frumoase, pitorești și romantice… nu doar în sensul dorului și a iubirii față de un băiat sau o fată ci și în sensului dorului și a iubirii de Dumnezeu.

Duminică, 15 aprilie 2018

Am participat la Sfânta Liturghie în Biserica Maicii Domnului Pantanassa, undeva tot în centrul, aproape de catedrala din Atena. Apoi, după ce am mâncat un sendviș în grabă, am plecat spre Muzeul Bizantin.

Din păcate muzeul era parțial închis pentru lucrări, și pentru vizitare a rămas doar o mică parte, undeva la 20%. Totuși florile din curtea muzelui au compensat din plin vizita noastră: trandafirii mari cu miros dumnezeiesc, levănțica, portocalii și alte flori de primăvară nu ne mai lăsau să plecam, datorită frumuseții lor.

Era deja ora 14.00 și am căutat un loc să mâncăm ceva, după care ne-am îndreptat către dealul Lycabetus, locul acela cel mai înalt din Atena, de unde ai o priveliște superbă cu toată capitala Greciei. Am urcat cântând, discutând și apropiindu-ne unii de alții. Sus am intrat în biserică și am cântat „Hristos a înviat” și apoi ne-am bucurat fără grabă de priveliștea minunată a orașului, alături de turiști din mai multe țări ale lumii.

Se apropia seara și am coborât spre mașină și apoi ne-am întors la hotel. Am stabilit ca tema taberei să fie filmele lui Andrei Tarkovsky, marele regizor rus, și din acest motiv era prima seară când eram odihniți și puteam să vedem ceva. Până ne-am așezat toate s-a făcut ora 21.30 și am hotărât să vedem „Sacrificiul”, ultimul film al regizorului, și poate cu mesajul cel mai direct din toate. Mare mi-a fost supriza când am văzut că în primele minute ale filmului actorul principal răsfoiește un album de icoane bizantine, și prima icoană la care a deschis a fost cea cu Toma care pune degetul în coasta Domnului Iisus Hristos, iar noi eram chiar în Duminica Tomii.

Filmul este foarte interesant dar are și o scenă controversată, și din acest motiv am avut discuții aprinse, dar pașnice pe acest subiect, până la miezul nopții.

Luni, 16, aprilie 2018

Era o zi stabilită pentru Sfântul Nectarie în insula Eghina, dar pentru că se anunța ploaie am hotărât să mergem la Sfântul Efrem la Nea Makri. Când am ajuns era dimineață, eram primii pelerini și am putut sta în liniște la racla sfântului pentru a-i cere ajutorul, pentru a-i mulțumi, și a-i aduce rugăciuni pentru noi și pentru cei ce ne-au rugat.

La Mănăstirea Sfântului Efrem am simțit mângâierea Duhului Sfânt, datorită rugăciunilor și jertfei acestui mare mucenic al Bisericii. Ca de obicei, nu ne mai dădeam plecați, ne plimbam de colo-colo, doar să nu ne lipsim de acea dulceață a Duhului care nu o poți gusta în multe locuri din această lume.

Până la urmă am plecat, mai avem multe ore în care puteam să alegem să facem ceva, și am hotărât să mergem spre Corint și de acolo spre alte câteva mănăstiri. După vreo 2 ore am trecut Canalul Corint creat de mâini omenești, tăiat în continent pentru a lega Golful Corint de Golful Saronic, fiind finalizat în 1893. De aici am urcat spre Loutraki la Mănăstirea Sfântului Patapie. Am ajuns undeva pe un munte mic, sus, de unde se vedea Marea Ionică și coasta Corintului. Mănăstirea Sfântului Patapie e lângă pădure, într-un loc liniștit. Ne-am închinat în biserică, am vizitat și peștera sfântului și apoi am plecat.

Era orâ prânzului și eram înfometați. Am tras undeva pe malul mării, chiar pe faleză, la o terasă unde am fost primiți cu drag. Ne-am răcorit picioarele în mare și după masă am plecat spre Mănăstirea Megalou Spileou unde se află icoana Maicii Domnului sculptată în ceară de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Mănăstirea este zidită în stâncă, și e o frumusețe. Împrejurimile sunt captivante. Totul e verde împrejur, numai vegetație, aer curat, flori de primăvară, chiparoși, și liniște… multă liniște. Ne-am odihnit sufletele după un drum lung…

La plecare din această zonă am vizitat Mănăstire Agia Lavra unde se află capul Sf. Alexie, omul lui Dumnezeu, și moaștele Sf. Filaret cel milostiv. Era deja destul de târziu, și de aceea ne-am întors spre hotel, după un drum de două ore.

A fost o zi plină în care am văzut multe obiective frumoase, care nu erau în programul nostru. Seara am făcut o plimbare în portul de ambarcațiuni mici al Pireului, la doar 20-30 de minute de mers pe jos de noi.

Marți, 17 aprilie 2018

Se anunța vreme însorită, soare, cald, frumos, așa că la ora 8 dimineața eram în port gata de îmbarcare spre Insula Eghina, acolo unde mai mult de jumătate din turiști sunt români. ?

Undeva în jurul orei 10 eram deja la Mănăstirea Sfântului Nectarie. Un alt loc plin de harul lui Dumnezeu, un loc în care îți vine să stai și să tot te bucuri de mângâierea Harul lui Dumnezeu, și de tine ca om care pentru asta ai fost creat, să fii Biserică a Duhului Sfânt. Ne-am închinat sfântului Nectarie, am cântat, și apoi am vizitat chilia părintelui, mormântul și împrejurimile.

Am făcut apoi o mică plimbare până la Mănăstirea Sfânta Treime care se află puțin mai jos. Apoi am admirat marea la Agia Mariana. În Eghina ne-am petrecut restul zilei vizitând și Biserica Sfântului Hristofor și Mănăstirea Sfintei Anastasia. Abia pe la ora 18.00 am urcat în vapor pentru a ne întoarce în Pireu. Am încheiat seară cu un alt film de Tarkovsky, „Călăuza”, un film care ne-a bucurat inimile.

Miercuri, 18 aprilie 2018

Ziua de astăzi am dedicat vizitei în Insula Evia. Primul obiectiv al zilei am hotărât să fie Mănăstirea „Schimbarea la Față” din Milesi, ctitoria Cuviosului Porfirie Kavsokalivitul, un loc retras de lume, și frumos, undeva aproape de Atena. Aici se află și chilia părintelui Porfirie. Când am pășit prima dată în chilie, am simțit că mă învăluie deodată harul lui Dumnezeu, ca o căldură pe care o simți când intri din hol într-o cameră încălzită. Era sesizabilă sursa Harului: icoana marelui făcător de minuni și purtător al darului înainte vederii. Ne-am rugat sfântului… și ne-am bucurat de el… Eu n-aș fi mai plecat de acolo, dar totuși…

Am plecat spre Evia, și am ajuns cu bine la Prokopi, unde mii de pelerini vin lunar să se în chine Sfântului Mucenic Ioan Rusul. De aici am vizitat Mănăstirea Cuviosului David și a Sfântului Iakob Tzalikis.

Am avut timp să stăm și pe malul mării, să mâncăm ceva din pește și să ne bucurăm de litoralul grecesc, și de apa lor limpede.

Spre finalul zilei am vizitat și Mănăstirea Sfântului Partenie al Lampsakului și apoi ne-am întors spre Pireu. Fiind ultima seară, ne-am făcut timp să mai facem o vizită în portul mic al Pireului.

Joi, 19 aprilie 2018

Era ultima zi a pelerinajului nostru, ora avionului fiind undeva în jurul prânzului. Având câteva ore libere dimineață, am hotărât să vizităm capela de lângă spitalul din Atena, unde a slujit Cuviosul Porfirie. Apoi am mers la Biserica Sfântului și smeritului Nicolae Planas, unde se află și moaștele lui. Iar ultima oprire a fost la Mănăstirea Sfânta Irina Hrisovalantou, cea care a primit mere din rai.

A fost un pelerinaj plin în care Dumnezeu ne-a mângâiat sufletul în preajma sfinților, și ne-a „rănit” inima cu iubirea Sa.

Dacă puteți, mergeți în țara sfinților, și mai ales în zona Atenei, unde pe o arie de 100 de kilometri aveți multe lucruri frumoase de văzut.

Doamne ajută!

(Claudiu Balan)