Tabără de primăvară la Atena, Grecia (7-13 aprilie 2016). Impresii și fotografii

Hristos a înviat!

Dragilor, am rămas dator cu impresiile din tabăra de primăvară din Grecia, din perioada 7-13 aprilie 2016. Din cauza timpului liber din ce în ce mai puțin, o să așez aici câteva gânduri despre cum ne-am simțit în țara sfinților, fără a a mai detalia activitățile din fiecare zi.

De altfel, o să vedeți că nu trebuiesc prea multe cuvinte pentru a descrie aceste locuri minunate pe care le-am vizitat, mai ales că am avut zile superbe de primăvară, cu temperaturi de peste 20 de grade, și ne-am bucurat de faimosul cer azuriu al Greciei.

De când am început demersurile de organizare a taberei am avut temeri că vor apărea diferite probleme și din acest motive m-am tot rugat sfinților la care urma să mergem ca să ne ajute. Acum după ce totul a trecut, sunt bucuros să observ că Dumnezeu a avut grijă de noi de la început până la sfârșit, de la cel mai mic detaliu până la cel mai mare.

De altfel El este mereu organizatorul taberelor noastre, nu de alta dar eu nu prea mă pricep… prietenii știu de ce :). Fac și eu ca și Sfântul Ștefan cel Mare: tot ce iese frumos în tabere e meritul lui Dumnezeu – este prea evident acest lucru, și tot ce nu iese bine e „meritul organizatorilor”.

Am plecat din România 3 automobile mici și un microbuz și în total am fost 30 de persoane. Am trecut mai întâi pe la Tesalonic ca să ne întâlnim cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și apoi rămas în Kastraki în zona mănăstirilor Meteora.

Am reușit într-o zi să vizităm Marea Meteoră și Mănăstirea Sfânta Varvara și să facem și un 2 mici trasee pe stânci, ajungând în vârful Stâncii Sfântului Duh, bucurându-ne de privilești extraordinare. Era deabia începutul excursiei noastre și plaiurile Meteorei ne-au cucerit, încât am mai fi rămas acolo cu drag încă vreo câteva zile.

Cele mai multe zile le-am petrecut în Atena, mai precis în portul Pireu, un loc frumos, având un farmec aparte. Atena, deși o capitală aglomerată, cu o arhitectură aproape identică a clădirilor, are farmecul ei și merită vizitată… O recomand tuturor.

Din Pireu am vizitat Acropole, Biserica Sfântul Nicolae Planas, centrul și aleele pietonale pline de restaurante și magazinașe, dar atracția principală au fost pentru noi Insula Eghina, acasă la Sfântul Nectarie și Nea Makri la dragul nostru Sfânt Efrem.

La Sfântul Efrem am ajuns duminică după-amiază, și ne-a plăcut așa de mult de parcă n-am mai fi plecat de acolo. Ne închinam la moaștele lui, ne mai plimbam prin curte, mai mergeam pe la pangar, și apoi iarăși ne făceam drum pe la Sfântul și tot așa… ne învârteam în incinta micii mănăstiri, numai numai să nu mai plecăm de acolo. Duhul lui Dumnezeu ne ținea legați de Sfântul Efrem, de acel loc, ajunsesem să spunem și noi ca Sfântul Petru: bine este Doamne nouă să fim aici, să facem dar 2-3 căsuțe.

Totuși, cu greu ne-am dezlipit… A doua zi, luni dimineață am trecut feribotul în Insula Eghina. Călătoria cu vaporul pe o vreme așa frumoasă și în locuri așa binecuvântat, ne-am încântat… Când am ajuns la Sfântul Nectarie cred că nu era niciun turist, noi eram primii în acea zi. Primul lucru pe care l-am făcut am înconjurat cu toții racla Sfântului Nectarie și ca niște pui în jurul cloștii, stătem lipiți spunându-ne off-urile. Atâta har am simțit și aici încât parcă n-am mai fi plecat de lângâ el. Mi-era așa ușor să mă rog în prezența sfântului… inima mea găsise culoar către Hristos, găsise în sfârșit o cale mai puțin încețoșată care duce către Dumnezeu.

Am ieșit din biserica mare și am urcat sus spre chilii, spre zona unde se afla chilia unde a viețuit sfântul ierarh. Două femei care slujeau în mănăstire ne-au chemat la o mică gustare cu măsline, pâine, rahat, ceai și cafea. Am zăbovit în casa de oaspeți ca în casa unui prieten drag și la fel nu trăgeam deloc să plecăm.

Vremea frumoasă și harul din sufletul nostru era deajuns… Unde să te duci? Când îl simți pe Dumnezeu în inimă, ai totul…

Într-o altă zi frumoasă am vizitat Muzeul Bizantin din Atena, unde am găsit un tezaur de icoane bizantine, unic în lume. Am stat câteva ore fascinați de frumusețea pe care a adus-o credința în Dumnezeu în suflele oamenilor și în cultura universală.

La întoarcere am avut bucuria să ajungem la Sfântul Ioan Rusul, și apoi și la Cuviosul David Bătrânul din Evia. Deasemenea două locuri minunate, unde Dumnezeu se bucură și impărtășește harul Său din belșug oamenilor. În mod special ne-a impresionat Mănăstirea Cuviosului David, ascunsă pe niște dealuri, departe de lume, într-un peisaj cuceritor, cu multă liniște. Tot aici a slujit o viață Starețul Iakov Țalikis… deasemenea un om cu viață sfântă.

Și ca excursia să se termine la fel de frumos am trecut și pe la Souroti la Părintele Paisie Aghioritul. Când am ajuns la poartă am observat dezamăgiți că mănăstirea era închisă în acea zi și ne-a părut tare rău… Totuși Mircea, prietenul nostru drag, insistent și curajos cum îl știm ne-a zis să sunăm la mănăstire. Am sunat, am vorbit cu o maică și i-am spus că suntem la poartă și că am vrea să ne închinăm cuviosului. Maica inițial ne-a spus că mănăstirea e închisă, dar apoi și-a adus aminte că peste o oră urma să vină un grup mare de copii și adolescenți de la o școală din Tesalonic și că am putea intra cu ei. Așa am și făcut, Ortodoxia Tinerilor a avut cale liberă către părintele Paisie datorită tinerilor din Grecia.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

A fost o excursie minunată și cu totul aparte între cele organizate până acum… prezența sfinților a fost covârșitoare în impresia pe care ne-am făcut despre Grecia, și despre Atena.

Dacă aveți ocazia vreodată, mergeți cu bucurie, că nu veți regreta.

Doamne ajută!

(Claudiu Balan)