Tabăra de vară de la Băile Herculane (30 iulie – 6 august 2016). Impresii și fotografii.

Dragilor, am rămas dator cu câteva impresii din tabăra de vară de la Băile Herculane, din care ne-am întors în urmă cu câteva zile. Ca-n fiecare an, în această perioadă, sfârșitul lunii iulie – începutul lunii august, asociația Ortodoxia Tinerilor organizează tabăra aniversară. Fiind vară și perioada concediilor, e tabăra cu cei mai mulți participanți și cu perioada cea mai îndelungată.

Deși pensiunea la care ne-am cazat se află în mijlocul aglomerației, stațiunea Băile Herculane fiind foarte aglomerată și căutată în perioada verii, totuși posibilitățile de destindere din împrejurimi, au compensat foarte mult, mai ales traseele montane și băile cu sulf.

Am avut 8 zile pline, care se terminau noaptea în jurul orei 1 – 2. Dimineața plecam în excursii cu mașina sau pe munt, apoi la ultimele 2-3 ore de soare mergeam la ștrandurile din împrejurimi, iar noaptea la revigorantele băi cu sulf, atât de mult căutate de români.

Băile Herculane are o poziție geografică privelegiată. Se află la doar câțiva kilometri de defileul Dunării, acolo unde bătrânul fluviu trece prin Carpați, apoi într-o zona cu ape termale, recunoscute ca fiind binefăcătoare încă din vremea romanilor, și într-o zonă muntoasă spectaculoasă, cea a Parcului Național Cerna-Domogled.

În prima zi, sâmbătă, 30 iulie 2016, când am ajuns, nu am făcut mare lucru, ci doar am mâncat seara, am făcut cunoștință unii cu alții și am stabilit detaliile organizatorice pentru ziua ce urmează.

A doua zi, duminică, 31 iulie 2016, am participat la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Vodița, apoi am vizitat Mănăstirea Mraconia și ne-am plimbat cu bărcile la Cazanele Dunării, bucurându-ne de priveliștea superbă a defileului. Seara, domnul profesor Gheorghe Butuc a început prezentările pentru tema pe care o stabilisem: „Epistola Întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel”.

Luni dimineață, 1 august 2016, la începutul postului Adormirii Maicii Domnului, am plecat bucuroși către Părintele Arsenie Boca la Mănăstirea Prislop. În drum am oprit la Biserica Densuș, cea mai veche din România. La Prislop, am prins vreme bună, o coadă de oameni mică, și bucuroși ne-am întâlnit cu părintele nostru de suflet, fiecare spunându-i frământările. De aici, mai avea puțin până la Hunedoara pentru a vizita Castelul Corvinilor. La puțin timp după ce am plecat de la Prislop a început o ploaie sănătoasă, care ne-a dat planurile peste cap. A plouat așa de tare încât nu puteam nici măcar intra într-un restaurant pentru a mânca o ciorbă. Am așteptat afară în mașini, și unul câte unul săream spre terasa unui restaurant din Hunedoara, riscând să ne facem leoarcă pe doar câțiva metri.

Din cauza ploii așa de puternice, grupul s-a împărțit și unii au mâncat într-un loc, alții în altă parte. O parte din noi am apucat să vedem și castelul, după ce a răsărit iarăși soarele. Altă parte au plecat spre Herculane, oprind la Sarmisegetuza și vizitând situl arheologic.

Marți, 2 august 2016, am plecat dimineață spre Mănăstirea Tismana, care se află la doar 80 de kilometri depărtare de Herculane. O adevărată minune de locaș sfânt, unde parcă nu-ți mai vine să pleci. Aer curat, liniște, munți, flori peste tot, istorie, și harul lui Dumnezeu din belșug. Tismana, este pentru România o altă Putnă, un loc care dealungul istoriei a fost Cetate şi mănăstire, sediu al mitropoliei Severinului, arhimandrie, sediu politic al mai multor domni, spital, şcoală, lăcaş de rugăciune şi apărare, loc de refugiu în vreme de restrişte  pentru obidiţi şi răsculaţi şi vatră de cultură.

De aici am plecat spre Târgu-Jiu, aflat doar la aproximativ 30 de kilometri de aici, pentru a vizita operele lui Constantin Brâncuși. În program era trecută și o vizită la Mănăstirea Lainici, dar timpul scurt nu ne-a permis acest lucru.

De miercuri, 3 august 2016, am început drumețiile pe munte, sătui de stat în mașină. Primul traseu a fost către Cheile Țâșnei. După un traseu de două ore am ajuns la o stână unde femeia baciului ne-a invitat la masă. I-am spus că suntem în post, și ne-a zis că ne-ar fi gătit cu drag o mâncărică de post dacă o anunțat de cu seara. Ne-a aratăt „sufrageria” sa și a acceptat să facă cu noi o fotografie. O femeie vie și puternică, care locuiește în vârf de munte, ducând o viață nu tocmai ușoară.

Seara după cină și uneori dimineața după micul dejun, continuam discuțiile cu domnul profesor, despre Epistola Sfântului Apostol Pavel către Corinteni. Am avut discuții aprinse și captivante pentru majoritatea participanților.

Joi, 4 august 2016, am plecat pe munte spre Cascada Vânturătoarea, pe un traseu care se anunța ușor, pentru o perioadă de timp de doar o oră și jumătate. Ne-am înșelat, traseul începea să urce pieptiș din prima lui parte și până sus. A fost un traseu care a necesitat un efort susținut, mai ales că aveam între noi și 6 copii de care trebuia să avem grijă.

Vineri, 5 august 2016, am mers pe al treilea traseu de munte, și ultimul, către Cătunele Ineleț și Scărișoara. Traseul este superb și merită făcut. Poenițele din vârf și satele atârnate pe vârful munților, te deconectează de modernitate și te face să te întrebi: „De ce locuiesc oamenii aceștia în vârf de munte”, unde nu pot urca decât cu piciorul, nici măcar cu animalele (la Scărișoara)? A fost o zi superbă.

Sâmbătă, pe 6 august 2016, de ziua Schimbării la Față a Domnului Hristos, o parte din noi am mers la Sfânta Liturghie la biserica din stațiune, care-și serba hramul. De aici am stat la masă și ne-am despărțit, mergând fiecare spre casă.

A fost o tabără superbă, cu un program plin, pe care nu-l vom uita curând. Traseele pe munte, discuțiile, și băile cu sulf noaptea, ne-au ținut vii și au fost specificul acestei zone minunate.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Vă așteptăm alături de noi, să ne împrietenim, și în taberele următoare.

(Claudiu Balan)