Tabără la Mănăstirea „Sf. Ioan Casian” (2-10 iulie 2016). Impresii și fotografii.

Doamne ajută! Dragilor, o să vă scriu câteva impresii din prima tabără pe care o organizează asociația noastră într-o mănăstire. În urma invitației pe care părintele stareț Iustin Petre împreună cu obștea, ne-a făcut-o pentru a organiza câteva tabere cu tineri în cadrul mănăstirii, am acceptat cu drag, și acum după prima întâlnire dăm slavă lui Dumnezeu că a fost așa de frumos.

A fost frumos în primul rând pentru că în 9 zile am participat de 6 ori la Sfânta Liturghie și majoritatea ne-am și spovedit și împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, și acest lucru a adus bogăție de har în sufletele noastre, bună înțelegere, și multă pace.

Mănăstirea „Sfântul Ioan Casian” este așezată într-un cadru natural superb, departe de lume, și de duhul ei. Pentru mine, toată această perioadă a fost o cură de aer curat, de liniște, de cer înstelat, de vânt, de soare… a fost o cură în care m-am cuminecat cu Hristos, și Hristos Domnul mi-a promis că mă învață să iubesc mai serios pe apropele meu.

Am plecat de aproape o zi și deja am pierdut pacea pe care o agonisisem cu drag și răbdare zi de zi… Mi-e dor de mănăstire… de liturghiile frumoase ale Părintelui Iustin și ale Părintelui Casian…

Au trecut câțiva ani de zile de când organizăm tabere, locațiile fiind foarte variate, dar o tabără în mănăstire e o tabără în casa lui Dumnezeu, în sânul Lui, în brațele Lui, și diferența este evidentă. Sufletul meu simte și mărturisește că tare bine a fost și bun este Domnul! Toate peisajele lumii, toate marile capitale, toate piscurile munților, nu fac cât o adiere de har în curțile casei Creatorului.

Ca să nu mă întind prea mult vă voi spicui câteva activități din program. Mai întâi de toate, invitatul acestei tabere a fost unul cu totul special, un om cum rar se naște pe acest pământ: Monahul Moise de la Oașa, omul care a bătut România Mare în lung și în lat ca să intervieveze pe deținuții politici rămași în viață. Părintele Moise, un om mare la suflet, a fost bomboana de pe tortul taberei. Ne-a îmbrățișat și drăgălit pe toți, a crescut considerabil buna dispoziție, și apoi a ne-a vorbit 5 zile la rând despre oamenii pe care noi astăzi îi numim „sfinții închisorilor” și nu întâmplător…

În tot acest timp discursul său plin de informații bogate și povești auzite prin viu grai de la supraviețuitorii gulagului românesc, a fost presărat cu interviuri video cu foștii deținuți politici, care au născut în noi ceva… au reconstruit, au zidit sentimente frumoase…

După aproape 3 ore de mărturii despre Părintele Ioan Iovan… vibra inima în noi după Hristos din Sfânta Împărtășanie, și sentimentul că părintele Ioan de la Recea e un mare sfânt al Ortodoxiei Universale era tot mai evident.

Părintele Moise a fost îndrăgit de toată lumea și fiecare din noi îl păstrăm undeva în sufletele noastre într-un colțișor sfânt.

O zi am dedicat-o unei excursii în Delta Dunării, acolo unde prietena noastră dragă, Anca, ne-a găzduit cu drag la Sfântu Gheorghe. Am văzut canalele Dunării, plaja, insula Sahalin, păsările, vegetația… am mâncat o masă de pește și ne-am întors mai bogați acasă la mănăstire.

O altă zi am dedicat-o litoralului Mării Negre și Mănăstirii “Sfânta Maria” de la Techirghiol, unde a viețuit ani îndelungați Părintele Arsenie Papacioc.

În altă zi am mers pe dealurile dobrogene câțiva kilometri, prin vegetație și arătură, până la Mănăstirea „Sfântul Dionisie Exiguul și Sf. Efrem cel Nou” care adăpostește o părticică din mâna Sfântului Efrem și veșmântul său. O mănăstire mică și tare frumoasă. În preajmă se află și Peșterea „La lilieci”, o peșteră lungă de câțiva kilometri, care coboară 500 de metri de la gură de intrare până la ieșirea aproape de Năvodari, sub nivelul mării.

Pe drum, părintele Ioan, ne-a descoperit bogăția de plante dimprejur și puterile lor vindecătoare…

În fiecare zi ne-am gătit singuri cele două mese, și asta ne-a mobilizat, ne-a unit, a sporit prietenia dintre noi, și masa parcă era mai gustoasă. Am mâncat în grădina din spate, în aer liber, la umbră…

Am avut și seară de chitară, și foc de tabără, și privegheri…. Am citit la strană, pe rând, după rânduiala slujbelor…

Am stat la sfat cu părintele stareț și ne-am simțit ca-n familie….

La finalul taberei părintele Iustin Petre ne-a vorbit despre alimentația sfinților părinți și ne-a încurajat să mâncăm sănătos și să punem alimentația în slujba mântuirii nu a trupului.

A fost frumos… Am cunoscut oameni frumoși. Pe Bogdan Pârlea, cameramanul și editorul cu care părintele Moise a bătut o țară întreagă, un om de care ți-e mai mare dragul să-ți fie în preajmă. A gătit cu noi, a glumit cu noi, ne-a povestit din experiența sa…. Pe părintele Gherman, furnica neobosită a mănăstirii, omul care muncește de dimineață până seară, un călugăr cu suflet de copil, dornic să ne bucure sufletele. Pe Părintele Ioan Bute, autor a mai multe cărți, poet, un om foarte inteligent și vesel, un părinte în preajma căruia, stând, te îmbogățești.

Slavă lui Dumnezeu pentru aceste zile frumoase!

Vom reveni mereu cu drag aici.

(Claudiu Balan)