Tăbără de revelion la Piatra Fântânele în Pasul Tihuța (30 dec. 2016 – 3 ian. 2017). Impresii și fotografii

Dragilor, am rămas dator să vă împărtășesc impresiile mele din tabăra de revelion de la Piatra Fântânele din Pasul Tihuța.

Ca de obicei, tabăra de revelion a fost și anul acesta o reuniune de familie, în care ne-am bucurat unii de alții. A rânduit Dumnezeu și zăpadă, așternută chiar cu o zi înainte de a sosi noi, pregătind-o parcă pentru toți turiștii care urmau să petreacă sfârșitul de an în această zonă.

Pasul Tihuța este o zonă superbă la 1100 de metri altitudine, oriunde întorci capul vezi doar șiruri de munți care nu se mai termină, cu vârfuri mai domoale și cu brazi, cu căsuțe de vară aruncate ici colo. Casele mici aveau ca scop adăpostirea pe timp de vară a țăranilor din satele vecine, care veneau aici pentru fânețuri. Peisajul este înfrumusețat de Mănăstirea Piatra Fântânele și obștea frumoasă de maici, condusă de Părintele Gavriil, un om cu multă pace și har de la Dumnezeu. Lângă mănăstire s-a construit și cea mai înaltă cruce din România, la granița dintre Transilvania și Moldova, cândva despărțite, astăzi amintind de sângele vărsat de înaintașii noștri pentru unitatea neamului românesc și a credinței ortodoxe.

Vineri, 30 decembrie 2016

În prima zi a taberei ne-am adunat fiecare de prin locurile noastre, grupuri mai mari venind anul acesta din Cluj și București. Am fost în total 50 de persoane cazați în două vile, una în Piatra Fântânele și alta în Poiana Ștampei. Abia spre seară am reușit să ne adunăm cu toții și părintele Dorin Dănilă, paroh în satul Colacul din Fundul Moldovei, să ne binecuvinteze începutul taberei și să ne rugăm împreună ca tot ceea ce se va întâmpla să fie spre slava lui Dumnezeu și spre mântuirea noastră. A urmat apoi și o scurtă prezentare a fiecăruia, pentru cei care veniseră pentru prima dată. Apoi, domnul Gheorghe, proprietarul vilei din Piatra Fântânele ne-a prezentat timp de o oră meleagurile și istoria lor, după care fiind obosiți după drum ne-am retras la culcare.

Sâmbătă, 31 decembrie 2016

A doua zi dimineață a fost program de săniuș, pârtia de sanie și schi fiind chiar în spatele vilei, la fel și telescaunul. Ne-am bucurat ca-n copilărie tot urcând și iarăși alunecând la vale câte doi pe sanie. O mare parte dintre noi au urcat cu telescaunul până-n vârf și apoi s-au întors pe jos pe pârtia de schi, jucându-se bucuroși prin zăpadă. După ce am înghețat bine, în jurul prânzului ne-am retras la masă și apoi în jurul serii ne-am adunat pentru o sesiune de discuții. Tema taberei a fost Sfânta Euharistie (Trupul și Sângele Domnului). Era seara de revelion și la ușa vilei noastre au ajuns și urătorii, cu capra și ursu, împodobind atmosfera de sărbătoare.

A urmat noaptea dintre ani pe care am petrecut-o în rugăciune împreună la Mănăstirea Piatra Fântânele, unde începând cu ora 23.00 s-a săvârșit slujba acatistului Mântuitorului Hristos, apoi sfânta Liturghie dedicată praznicului Tăierii Împrejur a Domnului și apoi molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Totul a decurs așa lin și frumos, încât pentru toți această noapte a rămas în suflet ca un moment aparte din viața noastră. 

Când am ieșit afară ne-am îmbrățișat, ne-am urat „La mulți ani!”, și având cerul plin de stele deasupra noastră am plecat în pace spre casă. Afară era ger și liniște și drumul spre vilă a fost un moment bun pentru a medita la anul ce a trecut, la anul nou ce urmează, la viața noastră, la sufletul nostru. La vilă, am cinstit un pahar de șampanie și am mai rămas la vorbă.

Duminică, 1 ianuarie 2017 – Tăierea Împrejur a Domnului și Sfântul Vasile cel Mare

Am dormit până mai târziu și pe la prânz am plecat cu mașinile spre Mănăstirea Parva din județul Bistrița. Zona dintre Suceava și Bistrița și zona Rebrișoarei sunt foarte frumoase. În jurul orei 14 am ajuns la Parva, o mănăstire construită în anii 90 dar impunătoare, de parcă ar fi acolo de când e Putna. Locuitorii zonei, am auzit că sunt credincioși și săritori când vine vorba de cele sfinte, din acest motiv s-a putut ridica o mănăstire așa impunătoare.

Ne-a întâmpinat aici părintele Nifon, care la insistențele noastre, ne-a ținut un cuvânt de învățătură. L-am colindat pe părintele și ne-am luat rămas bun de la el.

Am rămas apoi aproape o oră în pangarul mănăstirii pentru „shopping duhovnicesc”, cărțile fiind foarte ieftine.

De aici am hotărât, după ce ne-am consultat cu părintele, să mergem la Mănăstirea Salva, aflată la doar câțiva kilometri de Năsăud.

Era spre înserat și la momentul sosirii noastre am prins un apus de soare încântător, care-ți mângâia sufletul, chiar în acel moment bătându-se clopotele pentru slujbă. Clopotele sunau așa de tare, și noi eram singurii turiști la acea oră, de parcă toată mănăstirea s-ar fi bucurat de venirea noastră. Mănăstirea Salva este o mănăstire la fel de impunătoare ca și Parva, construită cu multă jertfă, având o biserică superbă. Am rămas puțin la vecernie și apoi ne-am întors spre casă.

În jurul orei 18 ne-am adunat la vila din Poiana Ștampei pentru masa de seară și voie bună. Băieții au stat afară la foc pentru grătar, fetele au trebăluit în bucătărie pregătind carnea și celelalte detalii ale mesei. Cu muzică și voie bună, ne-am întins până în spre 1 noaptea.

Luni, 2 ianuarie 2017 – Sfântul Serafim de Sarov

Prietenul nostru drag, Iulian Iuga de pe meleagurile Dornei, cel alături de care organizăm a patra tabără în zonă, a organizat să urcăm la Schitul 12 Apostoli cu mașinile de teren pentru a participa la Sfânta Liturghie în cinstea Sfântului Serafim, ocrotitorul acestei familii monahale. Mereu am fost primiți cu drag de părinții din acest schit în frunte cu părintele egumen Filotei. După Sfânta Liturghie am fost primiți la masă, am spalat vasele și apoi am plecat într-o drumeție prin zăpadă până pe un vârf în apropiere. 

Afară era soare și frumos, iar noi călcam în zăpada de 30-40 de centimetri admirând brazii împodobiți și steluțele de gheață așezate ca pe un câmp cu iarbă deasă. Drumeția a durat aproximativ 3 ore, timp în care am discutat și ne-am bucurat de creație și Creator. La întoarcere părintele Filotei ne-a rânduit iarăși masă, ca o mamă bună care-și așteaptă pruncii.

În jurul orei 16 am coborât spre case, și am rămas împreună în ultima seară.

La vila din Poiana Ștampei a urmat o altă seară de discuții și de rămas bun.

Marți, 3 ianuarie 2017

Am plecat cu toții spre casele noastre, după o vacanță de iarnă adevărată, cu voie bună în duhul unei familii, cu zăpadă, ger, soare, drumeții, pelerinaje la mănăstiri și întâlniri cu Harul lui Dumnezeu.

Mulțumim lui Iulian Iuga pentru tot ajutorul și dacă va ma rândui Dumnezeu, vom veni cu drag în această zonă.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

(Claudiu Balan)