Tabără de schi și săniuș la Păltiniș (11 – 15 februarie 2015). Impresii și fotografii
Dragilor, ne-am întors cu bine din tabăra de schi și săniuș de la Păltiniș. A fost cu adevărat o tabără de schi, deși doar câteva persoane veniseră cu schiurile în bagaj, și mă gândeam că majoritatea va alege varianta mai ușoară, de a se da cu sania. N-a fost așa, fetele au avut mare curaj și din prima zi și-au închiriat schiuri și au învățat fără monitor, doar cu sfaturi de la prieteni, cum să alunece pe frumoasa pârtie Arena Platoș, din Păltiniș.
Miercuri, 11 februarie 2015. Prima zi a taberei.
Ne-am adunat ușor-ușor la pensiunea din Gura Râului înspre ora după-amiezii. Până spre seară ne-am acomodat fiecare în camere și ne-am întâlnit cu toții la cină. După masa de seară, am făcut cunoștință unii cu alții, cei vechi cu cei noi, și apoi am pornit la discuții pe tema pe care o stabilisem: „Căsătorește-te de tânăr, viața nu te-așteaptă.” Pentru că media de vârstă a celor prezenți depășea destul de consistent vârsta de 25 de ani și se apropia de 30, am considerat mai firesc să discutăm de ce tinerii amână astăzi căsătoria până aproape de 30 de ani, și implicit să înțelegem de cei, noi, cei prezenți, am ajuns în situația ca la această vârstă să nu avem o familie.
A fost un dialog aprins, civilizat, în care timp de câteva ore am încercat să stabilim motivele concrete al amânării căsătoriei în rândul tinerilor astăzi.
A urmat apoi rugăciunea de seară în care am citit toți acatistul Sfântului Haralambie, pe care-l pomeneam în această zi.
Joi, 12 februarie 2015. A doua zi a taberei.
Zi senină cu soare. Am luat micul-dejun și am plecat de la Gurâ Râului către pârtia din Păltiniș. Am ajuns bucuroși și ne-am făcut trei grupuri: unul de începători în ale schiului, altul de avansați și altul de săniuș. Spre suprinderea mea am fost destul de mulți care ne-am avântat să învățăm să schiem, mai ales fete. Ne-am închiriat echipament și am plecat pe pârtia de începători, care se afla undeva chiar în spatele cabanei cu echipament. Ceilalți, și-au luat cartelă de telescaun și au plecat direct spre vârful pârtiei, iar grupul de săniuș și-au închiriat sănii, dealtfel foarte sănătoase și fiabile, și au plecat pe pârtia destinată special săniilor.
Eu m-am încadrat între începătorii schiului și am încercat până la ora prânzului să prind câte ceva din tainele acestui sport. Coboram puțin, cădeam des, urcam cu schiurile în spinare câțiva zeci de metri și repetam coborâarea. Mihai a fost îngerul păzitor al fetelor, îngrijindu-se mereu să le încurajeze și să le ajute. După două ore avansații în ale schiului au trecut pe la noi și ne-au învățat câteva lucruri de bază, care ne-au fost de mare ajutor. Carmen, George și Nicușor ne-au învățat să frânam, să luăm poziția corectă pe schiuri și să virăm stânga sau dreapta.
Pe la ora prânzului am vizitat Schitul Păltiniș din apropiere și apoi ne-am întors acasă, ne-am schimbat și am plecat toți spre Muzeul de Icoane pe Sticlă Pr. Zosim Oancea din Sibiel. Aici am întâlnit o doamnă ghid disponibilă și jovială. Muzeul, unic în lume, are o colecție fascinantă de icoane, adunate din casele țăranilor din imprejurimea Sibiului. După peste o oră și ceva de discuții și vizualizat minunatele opere de artă ale țăranului român, create de mâna lui, așa neștiutor de carte și de dogme cum era, am vizitat și biserica unde a slujit mărturisitorul lui Hristos din temnițele comuniste, părintele Zosim Oancea.
Înfometați și înfrigurați, am intrat la Pensiunea Adriana, de fapt o casă a unei familii care locuia chiar lângă biserică și muzeu. Aici gazda ne-a gătit o ciorbă de păstăi de fasole delicioasă, apoi o mămăliguță cu brânză și ne-a încălzit câteva sărmăluțe în foi de varză. Camera în care am servit masa, era parcă din povești, caldă, plină de icoane pe sticlă pictate chiar de bucătăreasa noastră, mobilier țărănesc din lemn, și o atmosferă intimă și frumoasă. A fost unul dintre cele mai frumoase momente ale taberei.
De aici am venit spre casă. Ne-am odihnit puțin, am servit cina și am început a doua seară de discuții. Tema a vizat de data aceasta perspectiva duhovnicească a familiei, felul în care Dumnezeu a lăsat familia pe pământ, ca o proiecție a vieții Sfintei Treimi între oameni, și ca o modalitate de unire a întregii umanități. A fost o seară frumoasă, cu un dialog captivant care s-a întins până la miezul nopții.
Vineri, 13 februarie 2015. A treia zi a taberei
Dimineață am plecat iarăși spre pârtia din Păltiniș, 22 de kilometri prin Munții Cindrel, cu peisaje superbe, zăpadă multă și soare. S-au păstrat cele două grupuri de schiori, iar cei cu săniuța au plecat pe un traseu montan prin pădurile din apropiere.
Începătorii schiori prindeau din ce în ce mai mult curaj, ajungând să se dea chiar și pe pârtia mare.
O zi superbă de iarnă, care te-ncuraja să te bucuri de zăpadă, de prieteni și de Dumnezeu.
Eu am renunțat la schiuri și am luat săniuța, dar tare mult mi-a plăcut.
Ne-am adunat spre seară la cabană, ne-am odihnit puțin și apoi am luat cina. A urmat apoi o seară de cântec și veselie, în care Gabi ne-a bucurat cu chitara. Au mai sosit încă cinci prieteni de-ai noștri din Cluj, care ni s-au alăturat cu voie bună. Am cântat folk și muzică psaltică, am mai stat la vorbe până târziu în noapte.
Înainte de culcare am făcut iarăși rugăciunea de seară împreună, citind Paraclisul Maicii Domnului.
Sâmbătă, 14 februarie 2015. A patra zi a taberei.
Ne-am împărțit în două grupuri, unii la schi la Păltiniș și alții să vizităm Sibiul. Deja începătorii și avansații schiau împreună urcând cu telescanul până sus și încercându-și abilitățile chiar și în zonele mai grele ale pârtiei.
Al doilea grup am plecat spre Sibiu. Am vizitat catedrala ortodoxă, centrul vechi, turnul sfatului, muzeul de artizanat, și am rămas la o ciorbă într-unul din restaurantele din împrejurimi. Aici ni s-au alăturat alți cinci prieteni din București.
Din Sibiu am plecat spre Păltiniș pentru a ne întâlni toți. Am lăsat mașinile în fața Schitului Păltiniș și am plecat la plimbare prin pădure până la telescanul mare din stațiunea veche. După 2-3 ore de mers, ne-am reîntâlnit cu toți în față la Arena Platoș și am plecat spre pensiune.
Era seară, am mâncat, ne adunaserăm toți, eram 40 de oameni.
Ne-am pus la discuții pe o temă care a venit pe moment: Ce ai face dacă soțul sau soția ta ar muri și ai rămâne singur cu copiii să-i crești? Te-ai recăsători? Ai rămâne singur până la sfârșitul vieții? Fiecare fată și fiecare băiat și-a exprimat părerea despre ce ar fi făcut în această situație. Concluzia a fost că fetele, majoritate, nu s-ar fi căsătorit, iar băieții majoritatea s-ar fi recăsătorit.
După discuții, am cântat iarăși alături de Gabi și chitara ei minunată și apoi ne-am retras la somn.
Duminică, 15 februarie 2015. Ultima zi a taberei.
Am plecat la Sfânta Liturghie către Mănăstirea Sibiel. Aici părintele stareț ne-a primit cu drag. Ne-am făcut un grup pentru a da răspunsurile la strană, și a ieșit foarte frumos. Alex Bălan, Marian Gruian, Gabriela Ion și sora ei Claudia Bălan, au fost vocile frumoase care ne-au încântat inimile în această zi.
Părintele a ținut o predică foarte frumoasă despre judecata de apoi și la sfârșit ne-a invitat la masă. După prânz, ne-a prezentat biserica veche a schitului și apoi am plecat liniștiți spre pensiune.
De aici ne-am făcut bagajele și am plecat spre casă, după ce ne-am luat rămas bun unii de la alții.
A fost o tabără frumoasă, plină de momente intense și plăcute. Am avut vreme bună, participanți în același duh și Dumnezeu ne-a purtat de grijă tot timpul taberei.
A fost o tabără de schi în adevăratul sens al cuvântului deși nici măcar organizatorii nu știau să schieze.
Mulțumim Domnului pentru toată grija și vă așteptăm cu drag alături de noi în următoarea tabără Ortodoxia Tinerilor.
Doamne ajută!
(Claudiu Balan)
Aurelia
februarie 25, 2015 @ 6:08 pm
Bine te-am regasit, Claudiu. Noi am mai vorbit in urma cu cativa ani pe messenger despre aceasi tema: casatoria tinerilor. Nu am mai vizitat de mult site-ul, dar acest articol m-a facut curioasa. Imi pernit chiar sa intreb cum de s-a pus problema ca tinerii ortodocsi amana casatoria? De ce domniile voastre pe care v-a binecuvantat Dumnezeu cu casatoria la tinerete plecati de la premisa ca tinerii ortodocsi necasatoriti la 30 de ani o amana de buna-voie? Eu cred ca In general tinerii cu adevarat ortodocsi nu o amana, dar nu au intotdeauna de ales. Participantii la tabara ce parere au avut? Nu s-au simtit prost intelesi de o tema-intrebare formulata astfel? Iarta-mi reticenta si da, revolta, dar de cate ori am cautat pe acst site alinare de lipsa acstei binecuvantari, casatoria, am gasit numai articole scrise de oameni care s-au casatorit exact atunci cand si-au dorit si cu cine si-au dorit si recomanda condescendent casatoria unui card de oameni care (se presupune) cu siguranta traiesc in concubinaj. Eu nu cred ca oamenii ce traiesc in concubinaj de comun acord citesc articolele de pe acest site ca sa se indrepte, pentru ca ei nu accepta ca gresesc. Eu nu cred ca o fata care traieste in concubinaj cu un baiat care nu se hotaraste s-o ia de sotie nu stie ca i-ar fi mai bine casatorita (din punct de vedere duhovnicesc, cel putin). Eu nu cred ca niste oameni gata casatoriti mai au nevoie sa li se spuna cat de bine este sa fii casatorit. Intrebarea mea este atunci: pentru cine scrieti domniile voastre aceste articole? Pentru o categorie exclusivista de familisti fericiti care se felicita intre ei pentru bunele alegeri pe care le-au facut si se dau exemplu celor mai putin norocosi?
Claudiu Balan
februarie 26, 2015 @ 7:58 am
Doamne ajută.
Articolele de pe acest site se adresează unei arii largi de cititori, începând de la 12-13 ani până la 60-70. Deasemenea cititorii noștri sunt din România dar și din diaspora, din diferite țări, cu diferite stiluri de viață. Site-ul este citit și de elevi, și de studenți, și de tineri peste 20 de ani, și de tineri peste 30 de ani, și de adulți peste 40. Și de oameni căsătoriți și de oameni necăsătoriți.
Articolele prin care noi îndemnăm la căsătorie sunt pentru pentru cei tineri, chiar și copii sau adolescenți, care acum își formează un mod e a gândi, acum își stabiliesc valorile.
Atunci când vorbim despre motivele pentru care astăzi tinerii se căsătoresc târziu, nu e o modalitate de a-i acuza pe cei necăsătoriți, ci de a-i încuraja pe cei tineri să nu cadă în anumite păcate care-i vor face să amâne căsătoria.
Eu știu că anumite articole cei necăsătoriți le simt ca pe o mustrare. Știu deasemenea că sunt și destui dintre cei necăsătoriți care nu din vina lor sunt în situația aceasta.
Recunosc că nu avem articole care să-i încurajeze pe cei necăsătoriți și care acum au peste 30 de ani.
sharbinsk
februarie 26, 2015 @ 9:01 am
[i]„ Intrebarea mea este atunci: pentru cine scrieti domniile voastre aceste articole? Pentru o categorie exclusivista de familisti fericiti care se felicita intre ei pentru bunele alegeri pe care le-au facut si se dau exemplu celor mai putin norocosi?”[/i]
Ar fi sadic dacă acesta ar fi raționamentul și motivul, oamenii fericiți în căsătorie pe care i-am cunoscut nu au nevoie de laudele altora, ei trăiesc pur și simplu starea de înălțare fără lucruri kitchoase de epatare.
Fericirea și pacea căminului lor radiază din ei, fără să facă eforturi de convingere.
Nu toți oamenii necăsătoriți se simt jigniți de articole.
[b]
Jignire e scoaterea de ochi în stil Gabi Firea pe tema copiii lui Johannis, când se încearcă în societate vreo speculare politică sau alt interes prin înjosirea celuilalt pentru niște criterii familiste pe care nu le îndeplinește.[/b]
Eu n-am văzut să se scoată ochii, gândește-te numai ce câștig este pentru națiune dacă tinerii adolescenți iau în serios căsătoria și pleacă în dezvoltarea lor cu o proiecție sănătoasă despre viața de familie, poate mulți nu vor ajunge nefericiți la 30 de ani.
Faptul că nu sunt articole de încurajare pentru oamenii necăsătoriți de peste 30 de ani e și din cauză că nu s-au scris destule de către cei care trăiesc starea aceasta.
Trimiteți articole la redacție fraților, câte titluri ați văzut cu [i]„Frământările unei/unui tinere/tânăr necăsătorit la 30 de ani plus ?”[/i]
Credeți că e de râs, mai importantă e ameliorarea unei chestiuni care tinde să devină un blocaj decât eventualele bășcălii.
În fond care a fost „norocul” celor căsătoriți care vi se par a se lăuda care a făcut diferența între ei și cei necăsătoriți ?
Au riscat la un moment dat în viață să facă pasul căsătoriei, înfruntând toate piedicile cu binecuvântare când și-au dat seama că dacă nu acționează viața lor va lua o turnură nefericită sau intră în plafonare.
Poate mulți dintre ei n-au avut condiții, nu i-au acceptat nici pe ei în totalitate socrii și de abia au avut bani de nuntă dar asta nu i-a împiedicat să se căsătorească.
Eu chiar știu cupluri care ar avea condiții să crească 2-3 copiii și să le asigure financiar și educația și cu toate astea își pierd timpul pe distracții.
Depinde ce înțelegi și tu prin lauda aceasta, când monahii vorbesc despre căsătorie li se reproșează că vorbesc oarecum din afară pentru că nu sunt căsătoriți.
Când vin niște oameni cu familie să întărească ce au spus dintodeauna Parinții Bisericii li se reproșează că se laudă și-și transmit bezele între ei ca niște aplaudaci.
Dacă societatea ortodoxă va tăcea, oricum cei care se ocupă de inginerii sociale care educă tinerii spre sexualizare prin reviste și mass-media vor reuși să educe oamenii după formatul lor.
Sfânta Taină a Căsătoriei este o piatră de hotar dăruită de Dumnezeu , care va trebui apărată de relativizare în orice secol de acum și până-n vecii vecilor, indiferent de starea civilă sau de reușita familială a drept-credinciosului.
De lăudat se lăuda și Sfântul Apostol Pavel și cam toți oamenii căsătoriți dau slavă lui Dumnezeu pentru reușita căminului lor, deci laudă tot pe Dumnezeu care a făcut posibilă binecuvântarea prin crucea Fiului Său.
[i]„Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!”[/i] Epistola către Galateni c.6 v. 16
Aurelia
februarie 28, 2015 @ 4:32 pm
Claudiu, multumesc pentru raspunsul tau obiectiv, dar mai ales pentru blandetea cu care ai evitat sa ma mustruluiesti, cu toate ca ai fi avut prilejul si resursele sa o faci. Probabil in experienta pe care ai capatat-o cu marturiile unor persoane a caror viata a fost marcata de mai multa suferita decat dau eu de inteles ca ar fi a mea, ai invatat sa ai rabdare cu tonul mai indarjit pe care il au cei ce vorbesc despre situatiie mai dureroase prin care trec.
IGA
aprilie 3, 2015 @ 10:40 pm
„„Căsătorește-te de tânăr, viața nu te-așteaptă.” Pentru că media de vârstă a celor prezenți depășea destul de consistent vârsta de 25 de ani și se apropia de 30, am considerat mai firesc să discutăm de ce tinerii amână astăzi căsătoria până aproape de 30 de ani, și implicit să înțelegem de cei, noi, cei prezenți, am ajuns în situația ca la această vârstă să nu avem o familie.”
Interesanta tema!!! Mai ales ca fac parte din randul celor care s-au casatorit dupa varsta de 30 de ani….si asta nu ca nu mi-asi fi dorit, dar se pare ca , acum cu trecerea anilor si considerand ca „Dumnezeu m-a luminat” , am aflat si motivele…
In primul rand mi-am dat seama ca datorita imaturitatii si lipsei unor concepte de viata sanatoase si clare , m-au impiedicat sa ma decid in privinta persoanelor ce aparusera in calea vietii mele….Cand am crezut ca mi-am gasit jumatatea, am suferit o mare deceptie dar…cu timpul mi-am dat seama ca a fost mai bine asa…Acum mai mult ca sigur nu as mai fi fost cu acea persoana.
Mai am o teorie, cuplurile ce se casatoresc la varsta de 20 ani, in procent mare ajung ca inainte de varsta de 40 de ani sa divorteze. Sustin asta pentru ca sunt multi in jurul meu care au rupt legatura sfanta. Si vorbesc de cuplurile ce s-au casatorit mai ales dupa 1990(in cazul Romaniei) si cu atat mai mult de cele ce traiesc in occident, unde libertatea este si mai mare iar conceptele mult mai liberale, ca sa nu folosesc alt termen.
Casatoria nu este un capriciu, este un compromis MARE, un angajament pe care il iei in fata lui Dumnezeu ca vei fi cu acea persoana si la bine si la greu…. Dragostea intr-un cuplu poate avea „data de expirare”, dar cel mai important sunt alte valori pe care multi nu le cunosc…considera ca mai importanta este atractia sexuala , care multi o confunda cu „iubirea”….
Fiecare persoana este libera sa se casatoreasca la varsta care se simte pregatit, important este sa stie ce vrea in primul rand de la unul insasi ca apoi sa pretinda…
Por sa marturisesc ca si o confesiune, ca daca asi fi cunoscut religia la timpul potrivit si asi fi inteles-o cu adevarat altfel ar fi fost viata mea….Consider ca Religia este Ghidul Vietii Sanatoase dupa care fiecare trebuie sa ne orientam…asa nu ajungem sa facem greseli in viata pe care poate nu le vom putea repara oricat de mult ne-am dori.
Doamne Ajuta!
Dan Tudorache
aprilie 4, 2015 @ 8:29 am
Salutare IGA și mulțumim de mărturie.
Totuși am câteva nedumeriri:
de ce ”cuplu” și nu [i]familie[/i]?
de ce ”compromis MARE” și nu [i]o mare TAINĂ[/i]?
O zi frumoasă!