Tabăra de vară a asociației Ortodoxia Tinerilor de la Vatra Dornei (27 iulie – 3 august 2014). Impresii și fotografii
Dragilor, ne-am întors cu bine din tabăra de vară de la Vatra Dornei. A fost foarte frumos. Ne-a dăruit Dumnezeu vreme foarte bună, peisaje minunate, oameni frumoși, liniște și bună înțelegere între noi și locuri binecuvântate.
Mai întâi de toate vreau ca în numele tuturor participanților să mulțumim dragului nostru prieten Iulian Iuga, care locuiește pe meleagurile Dornei, care ne-a fost gazdă și zi de zi ne-a purtat pe dulcile plaiuri bucovinene. Datorită lui am ajuns în locuri splendide și am fost primiți mereu cu brațele deschise de preoții sau monahii din bisericile și mănăstirile pe care le vizitam.
Au fost 8 zile de tabără, așa de pline și frumoase încât ne-am deconectat cu totul de cele de acasă, și simțeam de parcă era firesc să locuim în aceeași casă, noi, prietenii din OT.
Duminică, 27 august 2014, de ziua Sfântului Pantelimon, a fost prima zi când ne-am întâlnit. Pentru că trenurile din Cluj și București au ajuns dis de dimineață, am avut timp, o parte dintre noi, să mergem la Sfânta Liturghie la Catedrala din Vatra Dornei și să participăm la slujbă.
Apoi ne-am cazat la Pensiunea Tora, situată la intrare în Dorna Arini, într-o zonă retrasă, departe de șosea, într-o oază de verdeață, cu un râu care trecea prin spatele casei, cu o curte mare, cu două foișoare și mult spațiu prin împrejurimi, pe unde copilașii noștri se putea juca în voie.
Până spre seară a ajuns majoritatea participanților și după ce ne-am acomodat, ne-am întâlnit în curte, pe băncile de lemn la prima seară de discuții. Am făcut cunoștință unii cu alții mai în detaliu, și apoi am pornit la drum cu tema care ne-o alesesem de la început: ”Hristos – Adevărul și diavolul, tatăl minciunii.” În prima seară am dat câteva repere din Sfânta Scriptură despre Adevăr și dreptatea lui Dumnezeu și apoi am atins câteva exemple practice legate de minciună și situațiile ei.
Luni, 28 august 2014
Prima zi plină a taberei. Ne-am trezit la ora 8. Am luat micul dejun și ne-am pus la drum pentru a vizita primele obiective trecute în program. Mai întâi am ajuns la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din satul Podu Coşnei din comuna Poiana Stampei. Aici l-am cunoscut pe inimosul părinte Mihai Negrea, care are în grijă câțiva copii din familii defavorizate.
Am plecat apoi spre Mănăstirea Piatra Fântânele din Pasul Tihuței. Doar după 10-15 minute am ajuns într-un zonă pe care ÎPS Bartolomeu Anania, care iubea această mănăstire, o considera o grădină a raiului. Cu adevărat superb peisajul care înconjura mănăstirea de maici. Părintele ieromonah Gavrilă, care păstorește această mică familie monahală, ne-a vorbit puțin de istoricul acestei mănăstiri și ne-a arătat atelierul de croitorie și cel de icoane.
Am plecat încărcați duhovnicește din acest loc binecuvântat de Dumnezeu și am luat-o spre Dornișoara, de unde urma să urcăm pe munte. După o oră de mers cu mașinile pe drum forestier, am ajuns într-un final în punctul de unde începe traseul. Obosiți, am scos mâncarea pe care o aveam prin rucsaci și am încropit o masă la iarbă verde, lângă un râu de munte cu apa rece.
Am început să urcăm, pe un traseu mediu de munte, și după o oră și ceva am ajuns la monumentul erorilor din Vârful Grui. În această zonă, la inițiativa PS Episcop Vasile Someșanul și cu implicarea maicilor de la mănăstirea Piatra Fântânele a fost ridicat în 2005, un monument în cinstea și amintirea celor șaizeci de soldaţi români ce au murit în primul război mondial.
Aici ne-am tras sufletul, ne-am fotografiat cu steagurile României, înfipte de-o parte și de alta a monumentului și apoi, o parte dintre noi, am hotărât să urcăm până în Vârful Pietrosul Călimanilor. Aici sus, peisajul era așa de frumos, peste tot numai munți plini de brazi și aer tare și curat. Picura puțin dar s-a oprit repede.
Am coborât și apoi ne-am întors spre casă, pe același drum forestier, obositor și lung.
La pensiune ne aștepta deja domnul profesor Gheorghe Butuc, invitatul taberei noastre, care venise împreună cu soția și cei trei băieței ai săi. Am luat masa de seară, ne-am liniștit puțin și am început a doua seară de discuții, de data această prezentată de domnul profesor pe tema Adevărului – Persoană.
Discuțiile neoficiile s-au continuat până în spre miezul nopții.
Marți, 29 iulie 2014
Am plecat spre Schitul „Acoperământul Maicii Domnului”, situat în zona vârfului „12 Apostoli” (cota 1770 m) din Masivul Călimani. Am mers cu mașinile mici o porțiune și apoi le-am parcat în curtea unui țăran. De aici, cu 3 mașini de teren, și cu câteva mașini mici cu garda de la sol mai înaltă urma să continuăm drumul până în vârful munților, deasupra norilor.
Spre bucuria noastră, unii au urcat în carlinga mașinilor și au mers în aer liber până sus. După un drum anevoios, am ajuns sus la schit. Aici era înnorat, cum este mai tot timpul anului. Liniște, frig, și pace… departe de lume și de poftele ei stricăcioase. Părintele stareț ne primește cu drag, ne dă un cuvânt de învățătură din scrierile Sfinților Părinți și apoi plecăm împreună cu el spre stâncile „12 apostoli”.
Pe creasta muntelui, pe un drum frumos, dăm de tufele de afine și paștem fericiți fiecare la tufa lui, bucurându-ne de prospețimea fructelor.
După ceva timp ajungem în vârful unei stânci unde era înfiptă o cruce, și parca suntem deasupra întregului pâmânt. Facem fotografii, Tragem aer în piept, dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate și plecam mai departe spre celelalte stânci. Mergem în șir indian printre tufișurile de pini și depănăm amintiri, întărim relațiile dintre noi, facem planuri și ne bucurăm unii de alții.
După ceva timp ne întoarcem spre schit, puțin udați de ploaie. Aici părinții ne așteaptă cu masa de prânz: ciorbă, brânză, cartofi fierți cu castraveți murați, pește marinat, smântănă, și alte bunătăți. După masă ne odihnim pe holul lung al chiliilor și apoi după ora 17.00 plecăm spre casă.
Ajunși la pensiune mâncăm de seară, și mai stăm prin curte, iar apoi ne adunăm toți la o vizionare de film.
Cu puțin timp înainte de a începe, Laurențiu și Rebeca ne-au făcut o surpriză frumoasă, aducând un tort cu 6 lumânări, pentru a sărbători 6 ani de la înființarea OT-ului. Am cântat „La mulți ani” și ne-am bucurat de acest moment aniversar.
Am văzut apoi împrenă filmul „127 de ore”. După film, discuțiile devin foarte interesante, în urma aflării perspectivei fiecăruia. Stăm până târziu în noapte…
Miercuri, 30 iulie 2014
Era ziua noastră de odihnă, în care programasem să nu mai urcăm pe munți. Ne-am trezit mai târziu, am mâncat liniștiți și apoi am plecat spre telescaunul din Vatra Dornei.
Aici ne-am luat bilete și doi câte doi am urcat pe băncuțele telescaunului, pe un traseu încântător.. Pentru mine a fost cel mai frumos traseu cu telescaunul din toate câte le-am văzut. 20 de minute de plimbare prin rai.
Ajunși sus, ne-am avântat la joacă. Ne-am dat la vale cu cauciurile pe o pistă amenajată, spre deliciul tuturor.
Am coborât înapoi la baza telescaunului și vederea era mai frumoasă decât la urcare. Dacă ajungeți în Vatra Dornei să nu ratați acest obiectiv, mai ales că este și destul de ieftin.
De aici am mers să vizităm Muzeul de Etnografie și apoi Muzeul de Științe ale Naturii și Cinegetic. Ne-am întors la pensiune, am luat masa și ne-am odihnit la prânz. Afară începuse firav să plouă…
Într-un final, după ora 17:00 am hotărât să plecăm spre Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” Gheorghiţeni – Dorna Arini, ctitorie a Î.P.S. Teodosie al Tomisului. Am stat câteva minute la slujbă și am rămași surprinși de frumusețea acestui locaș.
De aici ne-am propus să ajungem la Mănăstirea Catrinari din comuna Panaci. Din păcate, din vina mea, ne-am rătăcit unii de alții și doar o parte din noi au ajuns să viziteze mănăstirea, ceilalți căutând drumul pe o direcție greșită.
S-a făcut seară, ne-am adunat la ale noastre. Fiind miercuri, ne-am adunat în rugăciune, afară, în foișor, și am citit la ora 22:30 împreună cu toți ceilalți cititori ai site-ului nostru, Acatistul Acoperământului Adormirii Maicii Domnului. A fost tare frumos!
Joi, 31 iulie 2014
A fost o zi lungă.
Mai întâi am plecat cu mașinile spre comuna Ciocănești, pe valea Bistriței Aurii, ajungând la Mănăstirea Sf. Voievod Ștefan cel Mare. Zi frumoasă de vară, senin, soarele strălucea frumos, temperatura era numai bună.
De aici, am parcat mașinile mai sus puțin și am plecat pe jos pe drumul forestier până la Mănăstirea Sfânta Cruce, aflată în gol de munte, în apropierea culmii Suhardului.
Peisajele din jur erau nemaipomenite, eram departe de lume, peste tot o liniște plăcută, care te îndemna la rugăciune și apropiere de Dumnezeu.
După o oră de stat în iarbă, de gustat ceva și de vorbit cu părintele de aici, am început un urcuș anevoios până la Vârful Faraoane. Cu cât urcam, cu atât tufișurile de afine erau mai multe și mai bogate. Ajunsesem să călcăm pe ele ca pe iarbă… Erau zone ca un covor plin numai de afine.
Ajunși în vârf, ne-am odihnit… și flămânzi visam la masa de la stână, pe care ne-o promisese Iulian. Spre bucuria noastră, mai aveam puțin de acolo. Am coborât câteva sute de metri și am ajuns.
Oile erau plecat la păscut, iar aici rămăsese doar baciul. Un om în jurul vârstei de 50 de ani, vesel și plin de viață, care ne-a primit cu drag.
Obosiți, ne-am așezat la mesele de lemn și pe pajiștea din jurul stânei…. Peisajul era încântător. Ce ne puteam dori mai mult? Acolo ar fi fost bine să locuim… în vârf de munte, fără nimic din cele ale lumii…
Baciul ne-a servit cu câte o bucată de caș de oaie cu sare. Apoi cu urdă și un păhărel de vin. Între timp pe foc era în pregătire balmoșul, un ameste de apă, bucăți de caș și mălai.
Tare ne-a plăcut aici. Nimic din cele dimprejur nu-ți aduceau aminte de tehnologie și de lume, ci totul te făcea să te gândești la viața de țară curată și simplă.
După aproximativ jumătate de oră, baciul ne servește cu un balmoș aburind și gustos, spre deliciul tuturor.
Parcă nu ne mai venea să plecăm, mai ales când priveam dealul care ne sta înainte să-l urcăm. Încet, încet am făcut drumul întors spre mașini și Iulian ne invitase la el acasă pentru a lasă sec. După un drum lung… ajungem acasă la dragul nostru prieten, și ne așezăm la o masă mare întinsă în curte. Eram 50 de oameni, jumătate de nuntă. Doamna Iuga ne-a servit bucuroasă din bucatele pe care ni le pregătise. Copii săreau în trambulină, uitând de cele ale gurii, iar noi ne refăceam după o zi grea de mers pe munte.
Vineri, 1 august 2014
Prima zi a Postului Adormirii Maicii Domnului. Dis de dimineață am plecat spre biserica din Dealul Floreni, unde părintele ne aștepta la Sfânta Liturghie. Aici, împreună cu domnul profesor Gheorghe Butuc am dat răspunsurile la strană.
Părintele ne-a invitat apoi la un mic dejun gustos, după care am plecat spre Mănăstirea Sihăstria Rărului.
Undeva la dreapta din Câmpulung Moldovenesc am ajuns pe un drum forestier. Am lăsat mașinile și am pornit pe jos până la mănăstire.
Un adevărat rai duhovnicesc este acest locaș. Înconjurată de pădure de jur împrejur, ferită de lume și simplă prin arhitectură, Mănăstirea Sihăstria Rarăului este o adevărată oază de bucurie. Ne-am închinat în biserica, am stat puțin și apoi am avut marea bucurie să-l cunoaștem și să-l ascultăm pe părintele Ioan Neagoe, duhovnicul mănăstirii, în vârstă de 83 de ani. Așa frumos ne-a vorbit părintele, cu atâta iubire și pace, încât transmitea în sufletele noastre har peste har.
După acest cuvânt minunat, am fost invitați la masă, după care am mers în foișor să ne odihnim puțin la umbră. Apoi părintele Marcu a venit și ne-a ținut un scurt cuvânt de încurajare pentru a ne implica în acțiunile de voluntariat care se desfășoară în țara noastră, în special celor dedicate copiilor defavorizați și celor cu patima alcolului.
Am plecat spre casă, după o zi în care sufletul s-a hrănit din belșug cu harul lui Dumnezeu.
Seara am vizionat filmul „Întoarcerea (2003)”, un film rusesc realizat ca o parabola la venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Au urmat apoi discuții, la început în contradictoriu, dar care au dus ușor ușor spre un consens luminos.
Sâmbătă, 2 august 2014
Ultima zi plină a taberei. Destinația: Mănăstirea Rarău și apoi spre Pietrele Doamnei. Am plecat cu mașinile spre Pojorâta, o localitate învecinată cu Câmpulung Moldovenesc, iar de aici am urcat pe asfalt până la Cabana Rarău. Din acest punct am pornit pe jos timp de o oră și ceva până la Mănăstirea Rarău.
Departe în munți, mănăstirea Părintelui Daniil Sandu Tudor, este o frumusețe, situată de multe ori deasupra norilor, cei care s-au retras aici, cu greu mai pot fi atinși de cele ale lumii. Un peisaj splendid și multă liniște.
Ne-am închinat în biserică, icoanelor făcătoare de minuni și apoi am fost primiți la masă. A urmat apoi un drum direct către Pietrele Doamnei. Un drum anevoios, dar care promitea un peisaj care-ți tăia respirația, atunci când ajungeai în vârf.
Așa s-a dus și a 7-a zi a taberei noastre. Am ajuns la pensiune, am mâncat și am făcut în apropiere un foc de tabără, unde am mai stat la discuții. Domnul profesor a trasat câteva repere importante ale temei de discuții pe care am abordat-o în tabără, iar eu am prezentat proiectele asociației pentru cei mai noi.
Duminică, 3 august 2014
Ziua a 8-a și ultima. O parte din participanți s-u despărțit de noi încă de dimineață, Ceilalți am plecat la Sfânta Liturghie în satul Coșna, la Iulian în sat. Aici am dat răspunsurile la strană, dirijați de domnul profesor.
La sfârșit, în curtea bisericii ne-am luat rămas bun, unii de la alții, și ne îmbrățișam cu părere de rău, dar și cu bucurie pentru momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună.
A fost o tabără superbă, și îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate. Îi mulțumim și Maicii Domnului, sub a cărei ocrotire am fost în toate aceste zile. Deasemenea mulțumim și Sfintei Filofteia de la Argeș, ocrotitoarea asociației noastre și tuturor sfinților.
În spatele tuturor acestor prilejuri de pelerinaje la schituri și mănăstiri, de drumeții pe munte și peisaje frumoase, stau multe relații între oameni, care nu se pot povesti. Multe povești de viață, care ne-au trezit conștiințele și ne-au încurajat să iubim mai mult pe aproapele nostru.
V-am povestit doar cele văzute, dar pe cele nevăzute, adică prieteniile care s-au creat, inimile care s-au înmuiat, relațiile care s-au înfiripat între noi, numai Dumnezeu le știe.
A fost frumos!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
(Claudiu Balan)
Irina
august 5, 2014 @ 8:11 pm
Superbe fotografiile! (locurile, oamenii, fărâmele de tradiție românească la văzul cărora ne tresare inima…)
Ludmila Doina
august 6, 2014 @ 10:14 am
Va multumim ca ati impartit cu noi aceste bucurii !
Doamne ajuta !
Laura Stifter
august 8, 2014 @ 12:25 pm
Bine aţi revenit, dragilor! Mă bucur tare mult pentru voi! 🙂
Să ştiţi că n-am uitat, pe 29, că a fost ziua comunităţii noastre, dar am văzut anunţul că nu răspundeţi la comentarii, aşa că m-am gândit să revin când vă întoarceţi din tabără. 🙂
La mulţi ani, Ortodoxia Tinerilor! Dumnezeu să fie cu noi toţi şi pe voi, Claudiu şi Dan, să vă ajute Domnul să coordonaţi în continuare toate aceste proiecte minunate pe care le-aţi iniţiat!
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a descoperit această minunată comunitate creştină (nu doar virtuală, ca alte grupuri de credincioşi iniţiate pe internet), o familie duhovnicească, cu oameni minunaţi alături de care m-am format şi progresez spiritual! Nu ştiu dacă voi conştientizaţi cât de mult îi ajutaţi pe tineri (fiindcă voi sunteţi smeriţi…), dar Dumnezeu vă va răsplăti pentru modul în care vă împliniţi, zi de zi, misiunea asumată!
Hristos în mijlocul nostru!
Andrei
august 12, 2014 @ 9:04 pm
Cele mai mari orgii,aici le-am facut.Mi-a placut foarte mult,in special bilele alea multe de pe toaca.