Tabara de primăvara de la Zărnești a Asociației Ortodoxia Tinerilor (8-12 mai 2013) – impresii și fotografii

Hristos a înviat! Ne-am întors cu bine din tabăra noastră de la Zărnești și am vrea să împărtășim cu voi câteva impresii în legătură cu locurile pe care le-am vizitat și lucrurile pe care le-am făcut împreună.

Tabăra a avut loc în săptămâna luminată și am simțit din plin bucuria Învierii Domnului în aceste 5 zile. Ne-a binecuvântat Dumnezeu cu zile frumoase și calde și am putut să ne mișcăm în voie în mijlocul naturii, fără a fi limitați în vreun fel. Programul a fost încarcat, adăugându-se și alte locații decât cele stabilite inițial.

În total am fost 24 de tineri din câteva orașe ale țării, majoritatea venind din București. Fără a plănui, 5 dintre noi am venit cu mașinile. Acest lucru ne-a permis ca toți să încăpem în mașini și să ne putem deplasa de la un obiectiv la celălalt fără trenuri, autobuze, sau microbuze.

Miercuri, 8 mai 2013, la ora 08.30 am plecat din București și nu după mult timp am făcut o mică oprire la Mănăstirea Sinaia. Aici ne-am închinat în biserica mica, și am intrat în chilia Părintelui Gherontie Puiu, ctitorul mănăstirii, cel care a zidit bisericuța din lemn la îndemnul Maicii Domnului. Părintele era blând și vesel, era încă în putere. Ne-a binecuvântat și apoi în curtea mănăstirii, unul dintre tinerii monahi ne-a ținut un scurt și frumos cuvânt de învățătură.

Am plecat și peste câteva minute am oprit sus la Pârâul Rece, la un peisaj superb pentru a lua masa pe iarbă. La pensiunea din Zărnești am ajuns după-amiază. Ne-am cazat, i-am așteptat și pe cei care veneau din alte orașe. Apoi spre seară am urcat în mașini și am plecat spre Plaiul Foii, o zonă montaă excepțională. În drum am făcut la stânga pe un drum de pământ și am început să urcăm cu mașinile până la Schitul „Colțul Chiliei”. La doar câteva minute de urcat am parcat mașinile într-o poieniță, drumul devenind din ce în ce mai greu. Ne-am luat rucsacii și am urcat la pas.

Schitul „Colțul Chiliei” se află chiar la baza munților Piatra Craiului, într-o zonă mirifică, izolat de lume. Totul era verde iar, soarele încă mai strălucea pe cer, aerul era cald. După ce ne-am oprit pe băncuța de la poartă să ne odihnim, am intrat în biserică, unde se slujea vecernia. În Biserica erau la strană cântărețul și un ierodiacon. Având în grupul nostru și tineri cântăreți bisericești ne-am alăturat repede la strană și am început să cântăm „Hristos a înviat!” și celelalte cântări ale joii luminate. După slujbă a venit și părintele stareț care ne-a invitat înăuntru la un cei și la o felie de cozonac. Părintele ne-a și ținut un scurt cuvânt de învățătură, răspunzând cu răbdare întrebărilor noastre. Bucuros de frumoasa cântare de la strană, părintele diacon ne-a invitat și vineri de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii să urcăm la schit și să cântăm, mai ales că această sărbătoare este ca un al doilea hram al comunității lor monahale. Am acceptat cu bucurie.

Se însera și am coborât încet-încet la pensiune în Zărnești. Am luat masa și apoi am început prima seară de discuții pe tema împărăției cerurilor. Iată fotografii din prima zi:

Joi, 9 mai 2013, după micul dejun am urcat cu mașinile până sus în satul Măgura… un sat pitoresc și tare frumos… aproape că nu te mai săturai să privești împrejurimile. Ne-am oprit în diverse locuri să ne fotografiem și să ne bucurăm unii de alții. Apoi am urcat până la Mănăstirea Peștera care are hramul „Sfintei Treimi”. După ce câțiva din noi s-au jucat bătând toaca din curtea mănăstirii, am coborât cu mașinile în Moeciu de Jos. De aici ne-am îndreptat către complexul Cheile Grădiștei. Am lăsat mașinile acolo în parcare și am început să urcăm pe jos pe drumul asfaltat până sus la Fundata Cheile Grădiștei, un complex turistic nou, așezat pe vârf de munte într-un peisaj dulce și liniștitor.

Am urcat greu, era ora prânzului, soarele bătea puternic, dar încet-încetișor am străbătut cei 5 kilometri în aproape două ore. Sus ne-am retrat în pădure la umbră și am mâncat merindele din rucsacele noastre. După masă am mers pe terasa restaurantului Fundata-Cheile Grădiștei și am mâncat câte ceva dulce și am băut câte o limonadă, bere sau suc. Vederea de pe terasa restaurantului este superbă și aproape că nu-ți mai vine să pleci.

După această am plecat spre Cheile Dâmbovicioarei pe traseul Bran – Rucăr, renumit pentru a fi printre cele mai frumoase culoare montane din România. Pe parcurs am oprit într-o poieniță cu iarbă proaspăt crescută și multe floricele galbene (păpădii).. Aici ne-am descălțat în picioarele goale și ne-am jucat puțin.

Spre ora 18.00 am ajuns la Peștera Dâmbovicioarei pe care am vizitat-o, având ca ghizi doi copilași frumoși. Cu ultimele puteri am încercat să mergem și spre Cabana Brusturet, dar nu după mult timp ne-am oprit. Am făcut o baie cu picioarele în râul Dâmbovița și apoi ne-am întors spre pensiune.

A urmat masa și apoi a doua seară de discuții având ca temă pildele rostite de Mântuitorul Hristos despre Împărăția Cerurilor. A fost o zi obositoare și plină… dar foarte frumoasă. Iată fotografii din a doua zi:

Vineri, 10 mai 2013, așa cum îi promisesem părintelui am urcat la schit ca să dăm răspunsurile la strană pentru Sfânta Liturghie. Când am ajuns lumea deja se adunaseră, era cald iar slujba a fost săvârșită în altarul de vară în mijlocul poieniței de la baza muntelui. A fost cu adevărat o gustare a Împărăției Cerurilor atât sufletește cât și vizual. Rar ai ocazia să participi la un astfel de moment. După predica curajoasă a părintelui stareț, am coborât să luăm masa de prânz.

După masă am plecat spre Râșnov. Aici am vizitat Cetatea Râșnovului, având ca ghid voluntar un tânar tare simpatic. Ne-am simțit bine aici în cetate, vizitând, observând și aflând lucruri foarte importante. După aceasta am mers la Peștera din Râșnov, descoperită și amenajată recent. Aici ne-am plăcut mult mai ales pentru faptul că am cântat „Hristos a înviat”… acustica fiind minunată. A fost o senzația rară… să cântăm în inima pământului laudă lui Dumnezeu, Cel ce a Înviat pentru noi după ce S-a pogorât la iad. Ghidul care ne-a îndrumat prin peștera ne-a făcut și o supriză: ne-a cerut acordul să stingă luminile din peșteră pentru a simți toți ce înseamnă întunericul perfect al unul astfel de loc, unde nu pătrunde niciun firicel de lumină.

La ieșirea din peșteră unii din noi ne-am dat cu tiroliana… A fost distrativ… Pentru toți a fost prima oară când am trăit această senzație.

Se făcuse seară, eram puțin obosiți… dar am hotărât să mergem la Schitul Bran. După un drum destul de lung, în care ne-am și încurat puțin, am ajuns cu mașinile la apusul soarelui în vârfului munteleui la Schit. Aici ne-am odihnit sufletele aproximativ o oră… Pentru mine personal fiind unul dintre cele mai frumoase locuri din România… o adevărată minune.

Așa s-a încheiat și ziua a treia, cu masa și cu o sesiune de discuții având ca temă pe Maica Domnului, chipul al Bisericii, chip al Împărăției Cerurilor. Iată fotografii din a treia zi:

Sâmbătă, 11 mai 2013, am pornit șase mașini (între timp a mai apărut una) spre Mănăstirea Șinca Nouă. Acest așezământ este recent construit, chiar lângă rămășițele unei foste biserici. Este așezată în pădure, într-o poieniță, un loc foarte retras. Era dimineață, soarele strălucea curat, iar păsările cântau completându-se așa de frumos, ca într-o simfonie a unui mare creator de muzică. Un alt loc care m-a străpuns în inimă, m-a rănit, și mi-a îndulcit tot trupul cu acea liniște și pace.

În biserica mănăstirii se aflau și moaștele Sfântului Nectarie din Eghina care izvorau un mir tare frumos mirositor.

Am plecat apoi spre Mănăstirea Șinca Veche. Mai întâi am vizitat grota și apoi biserica. Încântător totul… foarte frumos amenajat, cu bun gust, cu sfințenie… un loc minunat…

De aici am plecat spre Poiana Brașov, unde am urcat cu telecabina până sus pe vârful Postăvaru. Platoul de sus este un loc perfect pentru a vedea toată zona Văii Prahovei, Brașovul și împrejurimile, dar și toți masivii muntoși dimprejur. Un 360 de grade încântător.

Am coborât și după o mică peripație, în care Ionuț, unul dintre participanții grupului nostru s-a pierdut fiind găsit destul de repede, am plecat în Piața Sfatului. Aici multă gălăgie, sărbătorile orașului… foarte aglomerat… am plecat repede după ce am mâncat câte ceva.

Am ajuns la pensiune. Era seară iar gazdele noastre ne-au pregătit o masă mai specială încheiată cu un tort.

Fiind ultima seară am hotărât să mergem într-o poiană să facem foc de tabără. Am plecat cu mașinile spre Plaiul Foii și pe la 11 noaptea noi căutam lemne prin pădure cu lanternele. În 20 de minute focul deja ardea și am început să dansăm o horă în jurul lui. Raul ne-a cântat apoi la chitară și la final am cântat „Hristos a înviat” și câteva cântări din Canonul Învierii. Iată fotografii din a patra zi:

Duminică, 12 mai 2013, din 22 mai rămăsesem doar 16, o parte din participanți au plecat acasă de sâmbătă seară, iar o parte duminică dimineață. Am mers la Sfânta Liturghie la biserica nouă din Zărnești, la părintele George Bota. Slujba a fost încântătoare, plină de pace și lumină… printre cele mai frumoase la care am participat. La sfârșit părintele ne-a ținut un cuvânt de învățătură despre Sfinții Rafail, Nicolae și Irina, cei care l-au ajutat să le vindece copilașul, Siluan. Părintele ne-a povestit toate necazarurile prin care a trecut cu Siluan încă de la naștere și până acum câteva luni, fiind operat și suferind ciroză hepatică și suportând o refacere a căilor respiratorii. A fost o adevărată mărturie de credință, foarte încurajtoareă pentru noi.

După aceea am luat masa de prânz, ne-am luat la revedere de la gazde și am plecat spre casă… dar nu pe același drum pe unde am venit ci de data această prin Curtea de Argeș, ca să ne oprim la Sfânta Filoteia, ocrotitoarea asociației noastre. Aici ne-am închinat cu bucurie moaștelor și apoi am plecat spre București. Iată fotografii din ultima zi:

Am ajuns toți cu bine acasă, și cu o oarecare părere de rău că s-a terminat. A fost o tabără plină de locuri frumoase dar și de oameni frumoși. Ne-am împrietenit și ne-am bucurat unii de alții, mărind încă puțin familia Asociației Ortodoxia Tinerilor.

Slava lui Dumnezeu pentru toată purtarea de grija cu care ne-a ocrotit!

(Claudiu Balan)