Tabără de ziua națională a României la Sfântu Gheorghe (29 nov. – 2 dec. 2014). Impresii și fotografii.

Doamne ajută. Dragilor, ne-am întors cu bine din tabăra dedicată zilei naționale a României la Sfântu Gheorghe, organizată de Asociația Tradiția Românească. Este al doilea an când se organizează acest frumos pelerinaj. Asociația noastră a fost invitată iarăși cu un grup. De fapt relațiile dintre noi sunt așa strânse, și ne-am întâlnit în atâtea ocazii în ultimii ani, încât nu ne mai identificăm ca fiind dintr-o asociație sau alta, ci simplu și firesc, ca frați în Hristos.

Ne-am strâns în jur de 80 de persoane și am plecat din București cu un autocar etajat, o imensitate de autovehicul. Aveam de multe ori impresia că este un bloc în mișcare. Vederea de sus a drumului îți oferă o priveliște cu totul aparte, chiar și asupra locurilor pe care le-ai mai vizitat.

Sâmbătă, 29 decembrie 2014, în jurul orei 7, am plecat îmbrăcați în costume naționale din București spre Brașov, prima oprire fiind Prima Școală Românească din Șcheii Brașovului. Am pornit la drum cu rugăciunea, iar Dumnezeu și ocrotitorii noștri, Sfântul Apostol Andrei și Sfânta Filofteia ne-au ocrotit permanent. Totul a ieșit perfect, nici măcar un mic incident sau vreo neplăcere. Dumnezeu a fost cu noi, învăluindu-ne cu grija Sa.

Am ajuns după ora 10 în Brașov. Afară era frig, pe jos era gheață și uneori ne țineam cu greu echilibrul. La Prima Școală Românească ne-a așteptat părintele prof. dr. Vasile Oltean, un om cald, care ne-a înveselit din primele secunde ale discursului său. Ne-a vorbit mult despre istoria acelui locaș sfânt insistând pe istoria prezenței neamului românesc în teritoriile dintre Carpați.

Am stat o oră și jumătate în acest loc, l-am colindat cu bucurie pe părintele Vasile, ca răsplată pentru informațiile prețioase pe care ni le-a pus la suflet.

De aici am plecat spre Mănăstirea Mărcuș. Din păcate zăpada și gheața ne-au împiedicat să ajungem la fetițele pe care maicile le au în grijă.

Următoarea destinație a fost Parohia Mărtănuș, la câțiva kilometri de Târgu Secuiesc, aflată într-un sat cu câțiva români. Afară ningea și autocarul își făcea drum tot mai greu pe asfaltul acoperit și prin ninsoare. Am ajuns pe înserate. Eram đeja obosiți și părintele Dan împreună cu soția și creștinii din parohie ne-au primit la căldurică, cu o masă bogată.

Am mers apoi în micuța biserică și am stat la slujba vecerniei și litiei. Împreună cu bătrânul dascăl de la strană, care de 55 de ani slujește aici, am dat și noi răspunsurile la strană. Între timp afără ningea continuu, și aveam impresia că suntem într-o altă lume, departe de orașele zgomotoase și de viața noastră tulburată. La final, i-am colindat cu bucurie în suflet, încredințați că facem un lucru tare bun… Copilașii de sus din cafas, cu steagurile României, și jos în biserică adulții, aveau ochii mari și zâmbetul larg pe buze, ascultând colindele vechi ale neamului nostru.

Ne-am despărțit voioși și încredințați că Dumnezeu ne-a făcut de ambele părți un mare dar: nouă colindătorilor, că am gustat din simplitatea și credința unor creștini care locuiesc la sat, și lor că le-am adus vestea bună a nașterii Domnului în cântece frumoase.

Am plecat spre Sfântu Gheorghe, deși speriați puțin că zăpada ne va împiedica să plecam. Încet încet „micul” nostru autovehicul și-a croit drum până la Sfântu Gheorghe, unde ne-am cazat.

A doua zi, de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, îmbrăcați în costume naționale am mers la Sfânta Liturghie în Parohia Ozun la părintele Teodor, care ne aștepta cu drag. Aici, după o frumoasă liturghie, am colindat, ne-am împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, și apoi am participat și la Taina Sfântului Maslu săvârșită de un sobor de preoți. Deși timpul era înaintat, și noi eram obosiți, totuși am plecat încărcați de la biserică, având pe Duhul Sfânt în inimile noastre. Este al doilea an când venim aici de sărbătoarea Sfântului Andrei, și s-a format o frumoasă tradiție, pe care sperăm s-o împlinim și în anii următori.

De aici am plecat la masă și apoi direct la Muzeul Spiritualității Românești din Sfântu Gheorghe care se află chiar la subsolul catedralei ortodoxe. Aici am participat la o seară românească, cu diferite luări de cuvânt, colinde, cântece patriotice, lansări de carte și alte discuții despre situația românilor care se află în minoritate în mijlocul fraților de etnie maghiară din această zonă.

Seara, am mers la masă și apoi am plecat împreună la un restaurant din oraș, la un vin fiert sau un ceai fierbinte. Am intrat aproximativ 70 de oameni înăuntru și am continuat cu bună dispoziție o zi plină ochi. Am cântat „La mulți ani” celor 4 fete care purtau numele de Andreea și apoi am cântat „La mulți ani” României. Am atras cu ușurință atenția celor aflați împreună în restaurant. La sfârșit, ca totul să fie și mai frumos, am cerut voie chelnerilor să-i colindăm. Au acceptat și la ușa restaurantului le-am cântat două colinde și am plecat apoi spre căminul Colegiului Național Mihai Viteazul, unde eram cazați.

Ajunși, am cântat iarăși, am făcut repetiții… și veselia a continuat până târziu în noapte.

A treia zi, pe 1 decembrie 2014, de ziua națională a României, am plecat iarăși spre catedrală unde se aflau și alte grupuri de tineri din Brașov, Sibiu sau alte zone ale României, și împreună ne-am rugat la Sfânta Liturghie. Am cântat iarăși colinde și cântece patriotice pentru românii veniți în catedrală, și apoi am plecat în marș spre statuia voievodului Mihai Viteazul din Piața Unirii.

Coloana de participanți se întindea pe câteva sute de metri. Drapelul României flutura de peste tot, și atmosfera era de sărbătoare…

Ajunși în Piața Unirii din Sfântu Gheorghe, am intrat primii pe scenă și am colindat timp de 30 de minute, spre bucuria românilor care așteptau în frig manifestațiile dedicate zilei naționale. A urmat grupul de la ASCOR Sibiu, apoi grupul de la ASCOR Brașov, apoi fanfara militară, discursuri ale autorităților și depuneri de coroane florale la statuia marelui nostru domnitor.

Așa s-au terminat pentru noi manifestațiile dedicate zilei naționale a României, după care am stat la masă, ne-am făcut bagajele și am plecat spre casă. În autocar am depănat momentele frumoase petrecute împreună, am consolidat prietenia dintre noi, și ne-am despărțiți cu nădejdea că aceste 3 zile nu au fost întâmplătoare, ci rânduite de Dumnezeu pentru sufletul fiecăruia dintre noi.

Mulțumim organizatorilor din Asociația Tradiția Românească, și preoților din Episcopia Covasnei și Harghitei care ne-au primit cu brațele deschise. Vom reveni cu bucurie pe aceste meleaguri.

Pentru mine personal, a fost o excursie care m-a întârit în Adevăr, și mi-a arătat ce frumos este Dumnezeu în oamenii de lângă noi.

Doamne ajută!

(Claudiu Balan)