Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Dragii mei am rămas dator să vă povestesc cum a fost în tabăra de tineri a asociației Oastea Domnului de la Mănăstirea Neamț din perioada 16 – 22 august 2013. Așa cum vă anunțasem la începutul lunii august, asociația noastră a fost invitată să participe cu un grup la această tabără. Poate pentru că anunțul a fost pus prea din scurt, doar cu o săptămână înainte, și poate pentru că mulți din voi nu cunoașteți cine este Oastea Domnului, reticenți fiind, din partea Asociației Ortodoxia Tinerilor am participat doar eu și Nicoleta Vică, la care se adaugă și dragul nostru prieten Mihail Bostan, care este ostaș, dar el a venit la invitația Oastei.

În primul rând aș vrea să vă mărturisesc sincer că pentru mine cele șase zile petrecute în această tabără au fost o oază duhovnicească. Acolo l-am simțit pe Dumnezeu mai aproape, m-am rugat mai mult, am stat mai mult în mijlocul naturii și în curțile casei Domnului, lângă biserică.

Pentru cei dintre voi care nu știți ce este Oastea Domnului, vă voi da câteva repere în mare și dacă vreți să aflați mai multe puteți intra pe site-ul oasteadomnului.ro.

Mișcarea Oastea Domnului a fost inițiată din inspirația Duhului Sfânt, în noaptea Anului Nou 1923, de către preotul sibian Iosif Trifa, cu binecuvântarea Mitropolitului Ardealului, Nicolae Bălan.(Ce este Oastea Domnului – Preot Iosif Trifa, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2011, p.6. - cartea apărută cu binecuvântarea IPS Laurențiu Streza – Mitropolitul Ardealului). Mișcarea Oastea Domnului este apărută în sânul Bisericii Ortodoxe Române și are ca inițiator un preot ortodox care a încercat să revitalizeze viața creștinilor din acea perioadă, făcând acest lucru cu binecuvântarea mitropolitului Ardealului de atunci, IPS Nicolae Bălan. Anul aceasta Oastea Domnului a împlinit 90 de ani de la înființare și printre oamenii de baza care au stat la baza acestei revitalizări a credinței în poporul român se află: Părintele Iosif Trifa, Traian Dorz și Ioan Marini.

Membrii Oastei Domnului mai sunt denumiți și ostași și participă regulat la slujbele bisericii ortodoxe din comunitatea în care trăiesc. În plus ei se întâlnesc o dată sau de două ori pe săptămână la adunările lor, care pot avea loc chiar în biserică sau într-o altă încăpere din localitate. La întâlnirile lor ei abordează probleme legate de credința în Dumnezeu și de viața morală a creștinului. La adunările lor mare parte din timp este dedicat cântărilor, care așa cum aveam să descopăr sunt excepționale.

Este adevărat că dealungul timpului, datorită vitregiilor perioadei comuniste, unii ostași au trecut la cultele neoprotestante. Chiar și astăzi în sânul Oastei există oameni depărtați de Biserică, care au deraiat de la credința dreaptă, și care au adunările lor separate de biserica și de preotul din acea comunitate.

Ce vreau să mai știți este faptul că Oastea Domnului este începând din 1990 sub oblăduirea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și în mod regulat Sfântul Sinod primește rapoarte de activitate în legătură cu activitățile Oastei în țară. Astăzi Oastea Domnului are zeci sau chiar sute de mii de adepți în localitățile României.


Sorin și Alina Tănase, împreună cu cei cinci copii ai lor, ne sunt prieteni de câteva luni, și la invitația lor am acceptat să mergem în această tabără. Ei au fost organizatorii și cunoscându-i și știind ce oameni buni și calzi sunt, am acceptat cu ușurință invitația lor.

Sunt bucuros că am cunoscut Oastei Domnului nu din cărți sau din auzite ci direct, în mijlocul lor. La Mănăstirea Neamț am întâlnit oameni extraordinari, suflete mari și pline de blândețe, oameni care-i voi păstra în inimă și-i voi reîntâlni cu drag.

Tema taberei a fost „Μărturisind credința – Tinerețea cea de toate zileleiar fiecare zi a fost împărțită în sesiuni de discuții, drumeții pe munte sau vizite pe la mănăstiri. În total, cu tot cu organizatori, cu invitați și cu tinerii, am fost peste 60 de persoane. Am fost cazați la Seminarul Teologic Liceal Ortodox Veniamin CostachiMănăstirea Neamț, o instituție de învățământ de elită în sânul Bisericii Ortodoxe Române.

La început, în primele ore de când am ajuns, eu personal m-am simțit puțin ciudat, cam ca la școală... din cauza cadrului instituțional oarecum neadecvat unei tabere (cazare în camere de cămin, masă la cantina seminarului și discuții în sălile lor de curs) dar aveam apoi să descopăr în ce cadru natural minunat se află seminarul. M-a impresionat biserica seminarului, închinată Sfântului Ioan Iacob Hozevitul – o construcție măreață în stil ștefanian, care chiar atunci era pictată la exterior. Rar am văzut biserici pictate pe pereții de afară, iar aceasta era și mai dragă sufletului datorită stilului picturii, foarte dulce, curat, și cu o cromatică aparte.

Pe lângă biserică era o alee de iarbă, cu băncuțe, cu floricele, cu pomi fructiferi... unde dimineața veneam cu drag și-mi făceam canonul de rugăciune, în razele soarelui și pe iarba plină de rouă. Ce idee minunată! O alee delimitată stânga dreaptă de borduri dar în mijloc fără asfalt, ci doar cu iarbă verde. Acest detaliu mi-a rămas întipărit în minte ca o dorință a conducerii Seminarului de a păstra totul cât mai mult în cadrul natural, într-un peisaj în care omul se ridică mai lesne cu gândul la Dumnezeu. În spatele bisericii este construită cu mult bun gust și dăruire o căsă de pelerinaj, cu flori în glastre, și înconjurată de iarbă verde, copăcei și cu o fântănă arteziană.

Părintele Ioan Mihoc, directorul Seminarului și frate cu părintele Vasile Mihoc de la Sibiu, ne-a primit cu multă dragoste și a avut mereu grijă ca totul să se desfășoare în bune condiții.

Vineri, 16 august 2013, am ajuns la Mănăstirea Neamț în jurul orei prânzului. Am luat masa, ne-am odihnit puțin și seara ne-am întâlnit la discuții. Am făcut cunoștință unii cu alții și am cântat. La început cântările mi se păreau oarecum ciudate, dar pe parcursul taberei am ajuns să le îndrăgesc, versurile fiind de o adâncime extraordinară, realizate în mare parte de Traian Dorz, un om pe care-l consider sfânt. Tot în această seară organizatorii m-au rugat să le prezint în câteva minute tinerilor cartea „Μii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie”.

Spre sfârșit unul din invitații taberei, domnul Radu Românașu, doctor în istorie și profesor la Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării din Oradea, ne-a ținut un minunat cuvânt de învățătură, ca punct de start pentru tema taberei.

Spre bucuria mea, Dumnezeu a rânduit să stau în cameră cu domnul profesor Radu Românașu, cu Mihail Bostan, prietenul nostru drag, și cu domnul Samuel, sau Sami, cum îi zic apropiații – un om aproape de 60 de ani, carismatic și plin de viață, alături de care nu te plictisești niciodată. Luni de dimineață a sosit în tabără și domnul Gelu Săvărășan, doctorand în teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj, și profesor de religie. Mihail Bostan i-a cedat locul și fratele Gelu a venit în cameră împreună cu noi. Vă imaginați ce bucurie a fost pentru mine să stau în cameră cu un profesor universitar, cu un doctorand în teologie și cu un om plin de experiență la vârsta de aproape 60 de ani, toți apropiați de Dumnezeu, toți evlavioși și sinceri în credința lor. Și toate acestea s-au așezat fără să le calculeze cineva, întâmplător... proniator. Slavă Domnului!

Inițial eu vroiam să plec acasă de a 3-a zi pentru a avea timp să pregătesc excursie spre Bușteni din weekendul următor, dar când l-am cunoscut pe fratele Gelu, luni dimineață, și am văzut că stă cu noi în cameră, m-am răzgândit. Am zis în sinea mea: Nu are rost pentru două zile câștigate să pierd o asemenea experiență, o asemenea întâlnire.

Tot timpul petrecut împreună la sesiunile de discuții dar și în cameră a fost plin de dialoguri teologice și duhovnicești, care pe mine personal m-a îmbogățit și m-a împlinit.

De altfel am rămas prieten cu fratele Radu dar și cu fratele Gelu. Pe domnul Gelu Săvărășan l-am și invitat la excursia noastră din Munții Bucegi și a acceptat cu drag. Acolo l-am cunoscut mai bine și mi-am dat seama ce om extraordinar este și câteva avem de învățat. Iar fratele Radu Românașu ne-a oferit câteva sute de citate ortodoxe din colecția lui impresionantă, adunată dealungul anilor din viețile sfinților și scrierile lor. Și pe fratele Radu l-am invitat la tabăra pe care urmează să o organizăm în toamnă la Băile Herculane și în Serbia.

Sâmbătă, 17 august 2013, am început ziua cu excerciții de înviorare în curtea seminarului. Toți așezați în cerc, la două brațe depărtare unii de alții, am început să facem mișcare în răcoare dimineții. A fost cu adevărat înviorător. O idee foarte bună, pe care o vom aplica și noi în taberele următoare.

După masa de dimineață, am trecut iarăși la o sesiune de discuții, intrând concret la primul subpunct al temei: Întâlnirea omului cu Dumnezeu. Fratele Radu Românașu a fost cel care a susținut această temă, foarte bine argumentată cu argumente din scrierile Sfinților Părinți. După aproximativ două ore, ne-am împărțit pe grupuri de câte 10-15 persoane și am ieșit afară pe iarbă, fiecare grup găsindu-și un locșor preferat. Pe grupuri am luat tema și am discutat-o mai în detaliu, mai personal, raportat la fiecare în parte. Grupul din care am făcut și eu parte, am găsit un loc tare frumos exact în fața casei de pelerinaj.

A urmat iarăși masa de prânz, două-trei ore de odihnă și după-amiază am plecat într-o drumeție pe munte spre Schitul Pocrov, la 3-4 kilometri de Mănăstirea Neamț. A fost o plimbare plăcută, un traseu ușor care urca pe un drum forestier. Sus când am ajuns, am avut bucuria să întâlnim un părinte din cadrul schitului cu care am stat la discuții. Părintele, fusese ostaș în tinerețe, și din acest motiv ne-a primit cu bucurie.

Ne-am întors acasă. După masă a urmat sesiunea de discuții de seara la care s-a alăturat și un grup de copii / adolescenți de la un centru de plasament de lângă Tulcea, împreună cu educatoarea lor. Au rămas alături de noi, urmând programul, până-n ultima zi când au plecat. Și uite așa grupul se mărise cu încă aproape 20 de persoane.

Duminică, 18 august 2013, a fost pentru mine ziua cea mai frumoasă. Am participat cu toții la Sfânta Liturghie în biserica Sfântului Ioan Iacob Hozevitul. Noi am dat răspunsurile la strană și părintele Ioan Mihoc a slujit minunat din sfântul altar. A fost o liturghie scaldată de lumina soarelui dar și de lumina Duhului Sfânt. Mi-a plăcut mult... M-am simțit tare bine... Predica părintelui a fost tare isteață, trecând prin argumente de la înmulțirea pâinilor de către Domnul Hristos la cotracepție, la controlul creșterii populației, și la încrederea oamenilor în grija și milostivirea lui Dumnezeu.

După-amiază am vizitat împreună Mănăstirea Neamț cu biserca, muzeul, paraclisul, osuarul și librăria. Seara la sesiunea de discuții două persoane au prezentat felul în care l-au cunoscut pe Dumnezeu, pentru a-i încuraja și pe ceilalți să-și mărturisească fără teamă credința lor în Dumnezeu.

Luni, 19 august 2013, domnul Marian Grăjdan, membru fondator al ASCOR București, a ținut un cuvânt de învățătură, urmând în continuare temele din program. După-amiază am mers cu toții pe jos până la zimbrărie... o altă plimbare plăcută prin natură, care ne-a ajutat să ne detașăm puțin de cele ale lumii.

Seara a urmat apoi o altă sesiune de discuții. De fiecare dată înainte de aceste sesiuni și după, unul din tineri, era încurajat să se roage lui Dumnezeu cu voce tare, în numele întregului grup. Este un exercițiu tare frumos, care te învață multe și te ajută să vezi sinceritatea celui care se roagă. Iar tu cel care te rogi să-ți vezi nimicnicia și să-ți frângi inima în două pentru a mulțumi și cere lui Dumnezeu în numele tuturor.

Marți, 20 august 2013, sesiunea de discuții de dimineață a ținut-o domnul Gelu Săvărășan, un om care captivează prin smerenia și blândețea sa, dar dublează în același timp cu cunoștințe foarte solide de teologie.

Am uitat să vă spun că între timp venise tot aici la seminar un grup de tineri ascoreni din Bacău împreună cu un preot. Părintele săvârșea zilnic Sfânta Liturghie dimineața în biserica seminarului, alături de tineri săi, care dădeau răspunsul la strană. Cu această ocazie, am putut participa și noi la Sfânta Liturghie, atât luni dimineață cât și marți dimineață, nu doar duminică.

Marți după-amiază am fost în excursie cu autocarul la Cetatea Neamțului, un obiectiv turistic refăcut și foarte interesant de vizitat. Apoi am mers la casa lui Ion Creangă din Humulești, dar era închis. Am putut să vizităm doar lângă o grădină amenajată cu personaje din poveștile sale.

Seara, deși nu era ultima, dar pentru a fi solidari cu grupul celor de la Tulcea, organizatorii au făcut un mare foc de tabără, înalte 4-5 metri, undeva pe pajiștea din fața Seminarului. S-a cântat, s-au jucat jocuri, s-a discutat... totul într-o atmosferă decentă și duhovnicească.

Miercuri, 21 august 2013, eu am plecat de dimineață, pentru că joi trebuia să ne adunăm deja în Sinaia pentru excursia din Munții Bucegi.

Am plecat cu multă bucurie din tabără. M-am încărcat duhovnicește. Am stat printre oameni care cu sinceritatea îl caută pe Dumnezeu. Am stat printre tineri curați și frumoși, printre oameni care mâine vor fi creștini de bază ai Bisericii Ortodoxe Române și a neamului nostru românesc.

Am plecat cu un gând. Noi creștinii ortodocși cântăm în biserici la slujbe imne de laudă aduse lui Dumnezeu, Maicii Domnului și sfinților, dar în afara bisericii, la alte întâlniri, cântăm cântece lumești care n-au nicio legătura cu viața în Hristos, ba dimpotrivă sunt pline de păcate și lucruri urâte. Cei de la Oastea Domnului îi cântă lui Dumnezeu, în orice împrejurare, și la nuntă, și la adunare, și la ziua de naștere, și la supărare, și la bucurie, și la o întâlnire de familie, și la ziua onomastică... oricând ei aduc laudă lui Dumnezeu. Ce cântări minunate au! Căutați cartea Să cântămcare are peste o mie de cântece, în mare parte scrise de Traian Dorz, care apare cu binecuvântarea IPS Streza, Mitropolitul Ardealului.

Atât eu cât și Nicoleta Vică, care a participat și ea pentru prima oară la o astfel de întâlnire a Oastei Domnului, am fost foarte încântați și pe viitor, dacă vom putea, vom răspunde invitației lor.

Miercuri am aflat apoi că s-a mers în excursie la Mănăstirea Agapia, apoi la Mănăstirea Sihăstria și la peștera Sfintei Teodora de la Sihla. Un minunat mod de a termina o tabără dedicată mărturisirii credinței în Dumnezeu.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Mulțumim lui Sorin și Alinei pentru tot sprijinul lor și pentru invitație.

Doamne ajută!

 

(Claudiu Balan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești