Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Dragilor, ne-am întors cu bine din tabăra de la Lupșa. Am petrecut momente frumoase împreună, și pentru asta îi mulțumim lui Dumnezeu, Cel ce ne-a unit și ne-a purtat de grijă.

A fost o tabără mai specială de data aceasta, și poate pentru că și tema a fost mai specială: Sfânta Euharistie. A rânduit Dumnezeu să mergem într-un loc minunat: Mănăstirea Lupșa, un focar duhovnicesc pentru acea zonă a țării și pentru tot neamul nostru. O mănăstire care urmează pe cât posibil rânduiala Mănăstirii Essex, așa cum a lasat-o părintele Sofronie. De altfel nu departe de acel loc se află și chiliuța părintelui Rafail Noica, unde părintele stareț Melchisedec merge să ceară iertare și sfat.

Au fost 5 zile deosebite pentru că pensiunea la care am locuit se află chiar lângă gardul mănăstirii, și ne simțeam ca și cum am fi în mănăstire. Au fost deosebite pentru că dimineața de la 7 mergem la Sfânta Liturghie și ne bucuram de cât de firesc și frumos pot sluji acești monahi. Se împrtășeau aproape toți monahii și frații prezenți la slujbă, și alături de ei și o parte dintre noi. Eu personal n-am mai întâlnit nicăieri în țară așa duh curat și sfânt în rugăciune.

Seara când ne întorceam din plimbările noastre mergeam la vecernie și la utrenie, și ne linișteam sufletul în mângâierea lui Dumnezeu.

Mai jos puteți vedea fotografii din tabără:

Miercuri, 10 septembrie 2014

Ne-am adunat fiecare din zona lui către Casa Apuseană, o pensiune aparte, în care poți veni oricând să te liniștești. În jurul orei 18.00 eram deja toți adunați. Ne-am cazat, și am mers la slujba de seară. Era primul nostru contact cu mănăstirea și viețuitorii ei.

Slujbele se făceau în biserica mare, nou construită. De cum deschizi ușa acestui locaș sfânt, simți Duhul lui Dumnezeu, percepi lumina lină, și cântarea dulce a stranei. Catapeteasma e prima care te uimește cu icoane pictate în acel duh bizantin care înalță sufletul către cele Dumnezeiești. Apoi am observat că hramul bisericii este Sfântul Siluan Athonitul, și e prima biserică unde-l văd pe sfântul iubirii pictat așa de mare și de frumos chiar pe catapeteasmă. E o încântare.

Slujbele se desfășoara încet, dulce, fără ca vreunul din participanții activi (preot, diacon, cântăreți) să-și dorează a afișa veleitățile artistice (voce, intonație, etc.). Totul e simplu, firesc, curat și dulce. Și de aceea toate-ți merg la inimă.

Am mers apoi la masa de seară și apoi la discuții. Ne-am prezentat unii către alții, pentru că printre noi erau și participanți noi și apoi am pornit la treabă. Domnul profesor Gheorghe Butuc ne-a prezentat prima temă a taberei: Caracterul euharistic al Sfintei Scripturi”. A fost o seară minunată, cu multe informații noi și interesante. Mai jos puteți asculta înregistrarea prezentării:

Joi, 11 septembrie 2014

Ne trezim și în răcoare dimineții mergem la ceasuri și la Sfânta Liturghie. De data aceasta slujba urma să se facă în biserica micuță de lemn și veche de la 1421, dar restaurată așa de frumos încât e bijuteria mănăstirii. În interiorul ei aveam o senzație puternică de intimitate, de depărtare, de toate cele ale lumii, de dezlipire din acest timp.

Slujbele au continuat la fel de lin și frumos...

Ne-am împărtășit și apoi cu inimile pline de darurile lui Dumnezeu am mers la masa de dimineață.

Era prima zi în care urma să vizităm împrejurimile.

Prima oprire: Mănăstirea Aiud și Monumentul „Calvarul Aiudului”. După mai mult de o oră de mers am ajuns. Am traversat pe jos cimitirul orașului, cândva groapa de gunoi și marginea urbei, și apoi am vizitat locul în care s-a construit o biserică-momument în cinstea deținuților politici, condamnați pe nedrept, aruncați în groapa de gunoi a orașului, care și-au dat viața pentru neamul demnitatea neamului românesc, murind în chinurile temniței crunte de la Aiud.

Mănăstirea era în construcție și nu am putut-o vedea, dar biserica era deja gata și lucrările sunt în toi.

Am plecat apoi spre Mănăstirea Rîmetea, un locaș nou înființat, dar aparte prin arhitectura bisericii și a corpului de chilii. Am poposit mai mult la pangar, cumpărând cele ce ne-a bucurat sufletul.

Am plecat apoi către Schitul Sub Piatră, undevă mai adânc în munți, care datează din secolul XVIII. Un loc frumos și departe de cele ale lumii.

Mai jos puțin am poposit pe iarbă și am mâncat ce aveam pe la noi.

De aici la doar câțiva pași se afla Huda lui Papară, una dintre cele mai frumoase peșteri din lume. Am ajuns până la intrare, am intrat în apă puțin, dar nu am putut trece mai departe. Probabil din cauza unor căderi de roci, peștera a fost închisă. Oricum merită efortul de ajunge acolo.

Ne-am întors spre casă, puțin obosiți. Am stat la ultima parte a slujbei și apoi am luat masă. A urmat a doua seară de discuții, de data această axată mai mult pe probleme practici, cu întrebări adresate domnului profesor.

Vineri, 12 septembrie 2014

După slujbă și masă am pornit spre galeriile romane de la Roșia Montană. Aici am avut parte de o plăcută surpriză: ghidul nostru, domnul Dorin Rus, fost director al exploatării de la Roșia Montană, ne-a uimit pe toți cu pregătirea tehnică și economică a domniei sale, și în plus de asta cu iubirea care o arată față de neamul nostru, dar și prin credința sa în Dumnezeu.

Ne-a vorbit aproape o oră în continuu și nu ne mai săturam să-l ascultăm. Un om cu carismă aparte, care face cât tot aurul extras până acum din acei munți dar și cât cel care încă se mai află acolo. În tot acest timp am înțeles mult mai bine luptă care se dă acolo pentru bogățiile pământului nostru, și interesele politice și economice. Mai jos puteți asculta o parte din discursul dânsului:

Apoi am urcat în centrul vechi al orașului și am ajuns la biserica romano-catolică, unde am întâlnit un localnic tare binevoitor și iubitor, care ne-a vorbit despre viața din aceste locuri și mai apoi ne-a condus către un mic lac din apropiere, aflat într-o zona retrasă și frumoasă. Aici am și poposit puțin pentru a lua masa.

Următorul popas: Peștera Scărișoara, o minunăție de loc.

După ce am parcurs un drum lung, și am urcat cu mașinile în vârf de munte într-un peisaj ce-ți tăia respirația, am ajuns la peșteră. E prima peșteră în care am intrat prin a coborî... o coborâre spectaculoasă printr-o vegetație bogată, ce-ți lăsa impresia unui grădini magnifice. Am ajuns jos la ghețarul Scărișoara și ne-am bucurat de acel loc magnific.

La întoarcere ne așteptau plăcintele calde cu afine „ca la bunica”, pe care le comandasem unei localnice care vindea de a le gurii în parcare. A fost un moment tare gustat” de tot grupul.

Pe drumul de întoarece am oprit și la Mănăstirea Albac, un locaș nou, dar tare frumos așezat și îngrijit, un mic colț de rai.

Am plecat spre casă, obosiți...

A urmat a treia seară de discuții pe tema caracterului euharistic al Sfintei Tradiții.

Sâmbătă, 13 septembrie 2014

Am început ziua ca de obicei cu Sfânta Liturghie. De data această a slujit la altar, în bisericuța veche de lemn, părintele stareț. A fost o slujbă deosebită, presărată adesea cu rugăciuni ale Sfântului Siluan Athonitul, citite cu multă evlavie de părintele stareț Melchisedec... Deosebit de frumos.

Am mâncat și am plecat spre Salina Turda, una dintre cele mai frumoase din Europa, amenajată modern. O zi calduroasă, numai bună pentru a căuta răcoarea în mijlocul pământului.

Fiind un grup mare, am primit un ghid, care ne-a arătat frumusețile salinei.

Am stat aproape 3 ore și ne-am plimbat cu barca, am jucat mini-golf și tenis de masă. Am urcat și am coborât multe scări, dar a fost un efort binecuvântat pentru plămânii noștri. Când am ieșit la suprafață simțeam deja în piept o prospețime, pe care n-am simțit-o niciodată. Ne-am simțit ca o familie...

Am ieșit la suprafață, și ne-am oprit prin centrul Turdei să mâncăm câte ceva.

Se făcuse târziu și aveam gânduri de întors acasă. Până la urmă am decis să mergem la Cheile Turzii, care erau doar la 10 km depărtare. A fost o alegere minunată, peisajele stâncoase combinate cu râul și vegetația au fost pe gustul tuturor. Plimbarea noastră prin chei timp de două ore a fost cred în topul celor mai frumoase momente ale taberei.

N-au lipsit nici peripețiile. Mihai, într-un avânt bărbătesc de a-și arăta puterea a mers cu mâinile pe o sfoară metalică legată de la o parte către cealaltă a râului, agățată la 4 metri deasupra apei. Ajuns la mijlocul sforii l-au lăsat puterile, și l-a apucat un cârcel. De aici au început temerile noastre și s-a întors cu greu către mal, și tocmai înainte de a pune piciorul pentru a se salva, a căzut în apa mică doar de 40-50 de centimetri, plină cu pietre. Slavă Domnului! Nu a pățit nimic și a scăpat cu bine. Spre deliciul tuturor, am salvat pe telefon peripeția, și am arătat-o tuturor. Mihaia a căpătat și o lecție dumnezeiască, dar și atenția și grija tuturor.

Se făcuse ora 19.00 și ne-am întors spre casă. Am stat la masă și am început a patra seară de discuții, la fel de frumoase ca și precedentele.

Disucțiile „oficiale” s-au continuat cu cele neoficiale până tărziu în noapte.

Duminică, 14 septembrie 2014 – Praznicul Înălțării Sfintei Cruci

Zi de mare sărbătoare la Lupșa și în toți Apusenii, pentru că Mănăstirea Lupșa își serba hramul. Mii de oameni au venit din împreujurimi, iar ca oaspete de onoare a venit chiar ÎPS Irineu, Arhiepiscopul Albei Iulia.

Parcările erau pline de zeci de mașini, iar dimineața a început cu Sfântul Maslu și apoi cu Sfânta Liturghie săvârșită afară în noul altar de vară, abia terminat.

A fost foarte frumos. La final, după predica înaltului și după ridicarea în rang de arhimandrit a părintelui stareț Melchisedec pentru munca deosebită întreprinsă duhovnicește și administrativ în mănăstire, au coborât în mulțime 3 preoți, cu 3 potire mari și au împărtășit pe românii veniți cu bucurie.

A fost un final de tabără deosebit. Am stat la masa de prânz, ne-am îmbrățișat, ne-am pupat, și am plecat spre casele noastre, cu dor în suflet.

A fost o tabără deosebită, în care am coborât în pământ de mai multe ori (peșteră, galerie, salină, etc.) ca simbol pentru tema principală a taberei: Sfânta Euharistie, prin care Domnul Hristos se pogoară la fiecare împărtășire în noi înșine, în iadul nostru, în pământul nostru uscat și adesea neroditor. Am postit 3 zile din cinci, ca semn că Sfânta Euharistie se ia cu pregătire, nu oricum. Am vorbit despre Euharistie într-un loc unde monahii se împărtășesc zilnic, și trăiesc pentru unirea cu Hristos, ca vorbele să se unească cu faptele. Și unii ne-am și împărtășit în fiecare zi, pentru a și gusta din Hristos Euharistic, nu doar a vorbi despre el.

Mulțumiri aducem domnului profesor Gheorghe Butuc, din partea tuturor participanților, pentru dragostea cu care ne-a vorbit despre Sfânta Euharistie, și pentru împlinirea în faptă a celor zise.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Vă așteptăm alături de noi la următoarea întâlnire!

Mai jos puteți vedea câteva fotografii cu Mănăstirea Lupșa:

(Claudiu Balan)

 

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Curs online interactiv (live) de introducere în Taina Sfintei Liturghii

Revista Creatorul Universului

Pr. Crăciun Opre

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Tabere

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești