Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Au trecut câteva zile de când ne-am întors din tabăra noastră de la Belgrad, și din păcate nu am avut timp să scriu câteva impresii. Am prins o vreme excelentă deși se anunța ploaie aproape în fiecare zi. Pentru mine a fost a două oară când vizitez Belgradul, și mi-a plăcut mult.

Prima data, am fost în Belgrad acum doi ani, fiind într-o tabără la Băile Herculane, și am văzut doar catedrala Sfântul Sava și parcul Kalemagdan. De data aceasta am stat cinci zile, și ne-am putut face o impresie mai cuprinzătoarea asupra orașului și a oamenilor.

Belgradul e un oraș frumos, viu, și vi-l recomand tuturor ca locație pentru o vacanță de weekend sau chiar pentru mai multe zile. Poate mi-a plăcut așa de mult și datorită grupului cu care am fost, oameni extraordinari, credincioși, cu bun simț... Ne-am înțeles bine, ne-am bucurat unii de alții, ne-a unit Dumnezeu într-un Duh bun. Îmi place cum spune părintele Arsenie: "Doamne... Cela ce vii în taină între oameni!". Și între noi a venit Dumnezeu în taină, și ne-a stat alături pentru a ne împrieteni și apropia de El, mai ales mulțumită iubirii Lui și a rugăciunilor Sfântului Sava, ocrotitorul Serbiei, a Sfântului Nicolae Velimirovici, a Sfântului Iustin Popovici și a Sfântei Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, a cărei moaște au stat câțiva zeci de ani în Belgrad.

Ziua 0 – miercuri, 23 septembrie 2015

Am plecat din București 5 mașini în jurul orei 20.30. Ne-am întâlnit în parcarea Auchan Militari, am făcut cunoștință cei noi cu cei vechi, și cei noi cu cei noi, Andrei ne-a împărțit stațiile walkie-talkie și a pornit la drum. Era deja noapte și scopul era să ajungem dimineață în Belgrad.

Drumul a fost liniștit, și în jurul ora 2.30 dimineața am ajuns la Porțile de Fier la granița cu Serbia. Din Brașov plecaseră în jurul orei 23.00 o altă mașină cu prieteni de-ai noștri care urmau să treacă vama prin județul Timiș, și să ne vedem cu ei direct în Belgrad.

Odată intrați în Serbia, deși drumul pe defileul Dunării este superb, fiind noapte n-am putute vedea nimic, șofând ca într-un joc video, văzând doar lumina farurilor și drumul. Oboseala și-a spus cuvântul, am mai oprit și într-un final am ajuns în Belgrad la ora 7 ora României, parcând la Hotel Vozarev. Am sperat că vom putea primi camerele mai repede, dar erau deja ocupate și abia după ora 12.00 ne puteam caza. Cu dezamăgire am aflat că ora locală era 6...

De stat în mașini eram sătui și am hotărât ca până la urmă să plecăm la plimbare prin Belgrad până la ora prânzului și apoi să dormim bine la amiază și în jurul orelor 4-5 pe seară să începem programul stabilit de vizitare a obiectivelor.

Ziua 1 – joi, 24 septembrie 2015

Zis și făcut, era ora 6.30 și noi am plecat la plimbare spre centru, magazinele încă nu se deschiseseră, și unii oameni abia plecau spre servici. Eram amețiți de atâta oboseală dar ușor-ușor ne-am trezit. Am trecut printr-un parc și am ajuns la Catedrala Sfântului Apostol și Evanghelist Marcul. Apoi am trecut prin fața Parlamentului și după ceva timp am ajuns în centru, ne-am așezat la o terasă frumoasă, am mâncat ceva, am băut câte o cafea și ne-am mai revigorat puțin. Am continuat plimbarea spre centru și am ajuns până la podul peste râul Sava cel mai apropiat de cetatea Kalemagdan și de aici ne-am întors spre hotel.

Ne-am cazat și ne-am pus la odihnă. Întremați cu puțin somn, având mintea limpede, pe la ora 16.30 ne-am regrupat și am plecat 27 de inși la plimbare pe jos prin Belgrad. Era greu uneori să ne regăsim, mai ales că erau foarte scumpe convorbirile telefonice în roaming. Primul obiectiv a fost Catedrala Sfântul Sava în fața căreia Mădălin ne-a expus un scurt istoric al locului și semnificațiilor lui sentimentale pentru sârbi. Am vizitat apoi biserica mică de lângă catedrală, care avea același hram, unde chiar atunci se sâvârșea un acatist închinat Maicii Domnului. Am rămas și noi puțin la slujbă și apoi am plecat. Vroiam să ajungem spre cetatea Kalemagdan pe jos, dar văzusem de dimineață că drumul nu e chiar scurt și ar fi mai bine să luăm un autobuz.

Așa am făcut și în câteva minute de plimbare am ajuns la intrarea în centrul vechi, în zona pietonală plină cu magazine, terase, restaurante și alte asemenea modalități de a fi împreună. E zona cea mai aglomerată, dar și cea mai vie a orașului, aici am simțit din plin pulsul orașului. Am trecut centrul vechi și chiar la intrarea în cetate am dat de un concert în parc al unei formații grecești. Ne-am fotografiat cu un cosmonaut, am ascultat puțină muzică bună și am intrat apoi în cetate.

De aici peisajul este superb. Se vedea râul Sava cum se varsă în Dunăre chiar în fața cetății. Nu după mult timp a început să plouă și ne-am adopostit într-un mic tunel al cetății. Ca să nu ne plictisim cât așteptam oprirea ploii, am început să cântăm. Andreea, care cântă în catedrala Patriarhială din București și Marius care e cântăreț bisericesc ne-au ajutat să luam tonul și să ducem melodiile până la capat. A fost pentru mine un moment plin de bucurie dumnezeiască.

Ploia se mai oprise puțin și am ieșit pe partea cealaltă a cetății. Ni se făcuseră foame, era deja noapte și am început să căutăm un loc să mâncăm. Am găsit undeva prin centrul vechi. Ne-am comandat câte ceva din bucătăria lor tradițională și ne-am bucurat unii de alții ca într-o familie frumoasă și bineplăcută Domnului.

Aproape de ora 10, am plecat spre hotel... adormind buștean.

Ziua a 2-a, vineri, 24 septembrie 2015

Ne-am trezit cu forțe noi, am mâncat bine și am plecat spre Muzeul Nikola Tesla... La fel, în grup, încolonați aleatoriu, pe străzile înguste ale orașului, ghidați foarte bine de Alexandra și Marian, am ajuns ușor la muzeu. Doar că ghidul în linba engleză urma să vină abia la ora 15.00. Am rezervat o întâlnire la acea oră și am plecat spre Muzeul Automobilului care se află la 15 minute depărtare de mers pe jos.

Belgradul, deși fiind capitala unei țări care nu este în Uniunea Europeană, totuși a fost atins de același duh al globalizării. Același duh comercial pe străzile orașului... doar că lipseau hypermarketurile. Sârbii au știut să-și păstreze micile afaceri de familie și să-și întărească în felul acesta clasa de mijloc.

Am vizitat muzeul automobilului... Ne-am fotografiat cu mașinile, am testat o bicicletă futuristă prin muzeu, și era deja ora prânzului. Am căutat un loc să mâncăm. Am nimerit un restaurat cu mâncăruri eco, și ne-am comandat câte ceva sănătos. Am stat la vorbă, am mai legat prietenii și ne-am grăbit repede să ajungem la Muzeul Tesla.

Aici la muzeu, era deja plin de turiști străini. Ne-am așezat într-o sală pentru a urmări un scurt documentar despre marele om de știință. Tesla este de departe unul dintre cei mai mari oameni de știință a lumii, revoluționând viața de zi cu zi în lumea modernă cu descoperirile sale.

A urmat apoi câteva experimente care ne-au lăsat cu gura căscată. Într-un din ele, un transformator producea un câmp electric atât de puternic încât în prezența lui se produceau descărcări electrice asemenea fulgerelor, iar dacă țineai un neon în mână ți se aprindea, fără să fie conectat la niciu un fir. Pentru mine a fost una dintre cele mai interesante experiențe din această excursie.

Într-o oră și puțin am ieșit din muzeu și urma să mergem spre Zemun, partea cea mai pitorească a Belgradului, cu faleza Dunării, cu case vechi, străduțe înguste, bărcuțe, restaurante și terase frumoase... un loc mai puțin aglomerat, dar deosebit de frumos, cu atmosfera unei vieți de țară decât cea a unei mari capitale.

Am vizitat mai întâi turnul Milenium din Zemun, numit și turnul lui Iancu de Hunedoara, pentru că acolo a avut tabăra în care a luptat împotriva turcilor. Din turn se vedeau panormic împrejurimile, cele două râuri, Belgradul, pădurea și casuțele din zonă. Un loc superb...

Am coborât, ne-am fotografiat și am coborât pe faleza Dunării la o plimbare în răcoarea serii. O seară cu adevărat plăcută... Ne-am jucat pe un ponton, am intrat cu picioarele în apă și apoi ne-am retras la un restaurant simpatic cu o atmosferă aparte, chiar acolo pe faleză.

Pentru că n-am putut sta prea mult, urmând ca un alt grup să vină în restaurant după ora 20.00, ne-am întors la hotel. Cei care au mai avut putere au rămas și la discuții, la o seară interesantă despre viața și scrierile Sfântului Nicolae Velimirovici.

Ziua a 3-a, sâmbătă, 26 septembrie 2015

A fost o zi dedicată celor două mănăstiri: Celjie și Lelic. Am plecat cu mașinile în jurul orei 9 spre Valjevo, un mic oraș la vreo 100 de km nord-est de Belgrad. De aici la doar câteva minute, ascunsă într-o pădure frumoasă se afla Mănăstirea Celjie unde a viețuit Sfântul Iustin Popovici, un sfânt contemporan cu noi, trecut la Domnul în 1979 și canonizat de Biserica Ortodoxă Sârbă în 2010.

Afară era soare și cald. Am lăsat mașinile sus la drum și am coborât pe jos prin pădure vreo 2 kilometri. Mănăstirea Celjie este de o frumusețe aparte, atât prin partea cea veche a zidului, bisericii și chiliilor cât și prin impunătoarea și superba biserică nouă realizată în stil athonit.

Ne-am închinat la moaștele Sfântului Iustin, care abia anul trecut au fost luate din mormânt și așezat în biserica veche pentru închinare.

Una din maici ne-a primit cu ospitalitate în trapeza mănăstirii oferindu-ne ceai și cafea. Ce loc frumos să te retragi și să-ți închini viața lui Dumnezeu!

De aici am plecat spre Mănăstirea Lelic, acasă la Sfântul Nicolae Velimirovici. Spre surprinderea noastră, odată ajunși acolo, parcarea mănăstirii era plină de mașini, iar în biserică era în desfășurare Taina Cununiei pentru doi tineri sârbi. A fost o experiență interesantă, pentru că am simțit mai bine duhul vieții lor, tradițiile și muzica lor. Într-un fel a fost ciudat, să regăsim atâta forfotă într-o mănăstire, pe care acum doi ani o găsisem atât de liniștită și plină de pace.

Cât s-a terminat nunta, am vizitat casa natală a Sfântului Nicolae, iar apoi am reușit să ne închinăm și la moaștele sale în biserică.

De aici ne-am întors spre Belgrad. Era ultima seară și aveam program să facem o plimbare cu barca. După mici peripeții, am reușit să ne adunăm cu toții pe faleza Dunării. Cu ajutorul lui Dumnezeu am găsit un vaporaș foarte frumos, a cărui proprietar sârb făcuse turul lumii de la Belgrad la Chicago și înapoi la Belgrad în 2 ani de zile. Un om simpatic, foarte deschis, vorbitor de limbă germană, a acceptat să ne plimbe o oră pe Sava cu ambarcațiunea sa.

A fost așa de amabil încât mulți dintre noi au stat la timonă și au condus vaporașul, trecând chiar și pe sub stâlpii unui pod.

Era la înserat și am prins Belgradul exact când s-au aprins luminile și am văzut toate cele 5 poduri frumoase, cetatea Kalemagdan, catedrala patriarhală, și am ajuns până la vărsarea în Dunăre, aproape de zona Zemun. Unii au stat sus în bătaia vântului, alții în cabina căpitanului, unii la pupa alții la prova. A fost o seară superbă... care a întregit părerea noastră despre Belgrad, după atâtea plimbări pe jos pe toate bulevardele și străduțele.

Ne-am întors spre hotel, și ne-am oprit la un restaurant chinezesc unde am mâncat ceva rapid, dar foarte gustos.

Ziua a 4-a, duminică, 27 septembrie 2015

Am făcut bagajele și am plecat spre catedrala patriarhală unde urma să participăm la Sfânta Liturghie. Spre marea mea suprindere, mi-a plăcut foarte mult la slujbă deși nu înțelegeam mai nimic și trăim că temerea că slujba va fi în stil rusesc. Cântarea corului, foarte apropiată de cea românească, și slujirea simplă a unui singur preot și a unui singur diacon, au fost o revărsare de har peste sufletul meu. La sfârșitul liturghiei am avut bucuria să observ că se împărtășeau 30 de copii și peste 50 de adulți, ceea ce e cu adevărat de admirat, mai ales într-o catedrală.

La ora 10.30 totul era gata și după ce ne-am miruit am plecat într-o ultima plimbare pentru a lua suveniruri pentru cei de acasă.

Aceasta a fost tabăra noastră la Belgrad. Am plecat cu sufletul plin de acolo și dacă va binevoi Dumnezeu mă voi întoarce cu drag, oridecâteori am ocazia. Am plecat cu prieteni noi și cu oameni care mi-au rămas în suflet.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

(Claudiu Balan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești