Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Hristos a înviat! Dragilor, am rămas dator cu câteva gânduri din tabăra din Delta Dunării, mai precis de la Sfântu Gheorghe, din săptămâna Luminată a Paștilor.

Pentru mine personal este a doua oară când merg în deltă, prima oară a fost la Sulina acum doi ani, iar aici la Sfântu Gheorghe, mi s-a părut mult mai frumos aici... poate pentru că am prins comunitatea în timp de sărbătoare (pe 6 mai urmau să sărbătorească pe Sfântul Gheorghe, pe calendarul vechi). Ca toate taberele din săptămânile luminate de peste ani, și acesata s-a remarcat printr-o bucurie și lumină aparte, atmosfera grupului fiind secondată sufletește de prezența nevăzută a Domnului Hristos, Cel Înviat.

Înainte de toate mulțumim prietenei noastre Anca Simion, născută și crescută în Sfântu Gheorghe, care ne-a primit cu căldură și ospitalitate la Pensiunea Delta Marina, și care a avut grijă să ne facă un progam plin cu de toate. Am avut și ploaie și vreme bună, Domnul rânduind, ca întotdeauna, toate spre binele nostru.

Marți, 3 mai 2016, a treia zi de Paști

Ne-am întâlnit cu toții la Murighiol la debarcader în parcarea privată Star 2000, unde am lăsat mașinile 6 zile (pentru cei interesați ne-a costat 12 lei pe zi și totul a fost în regulă). De aici Anca a venit și ne-a luat cu două bărci mari de viteză.

În mai puțin de oră am ajuns la pensiune, unde am fost întâmpinați cu multă ospitalitate. Afară încă nu începuse ploaia dar era înnorat. Am mâncat de seară și apoi am plecat într-o plimbare prin sat. Ne-am oprit la biserică, l-am salutat pe părintele paroh, am aflat care va fi programul sărbătorilor în data de 6 mai și apoi am hotărât să mergem până pe pe plajă. Doar că la scurt timp a început ploaia și ne-am descurajat mulțumindu-ne să mergem puțin faleza Dunării și apoi să ne întoarcem spre "casă".

Seara am rămas la discuții pe tema taberei: „Despre îngeriși apoi ne-am retras la somn.

Miercuri, 4 mai 2016

Dimineața am luat micul dejun și pentru că afară ploua serios și era și frig, am zis să mai așteptăm până la orele prânzului, poate se va mai opri. Între timp am făcut o scurtă sesiune de discuții, după care am primit vizita lui Eduard Acesnte, sau Eddy așa cum îi spun apropiații, fost inspector de mediu, ornitolog, băștinaș, iubitor și apărător al deltei, omul care a reușit să ne capteze atenția și să ne fascineze pe parcursul acestei tabere.

Eddy, vorbește în continuu cu multă pasiune, mai ales despre deltă și viața pescarilor, a păsărilor și a animalelor de aici... În atmosfera caldă a sălii de mese din pensiune, care are ca priveliște Dunărea și micul port de la Sfântu Gheorghe, Eddy ne-a vorbit cu harta Deltei în față despre cum a apărut acest loc minunat și despre istoricul satului Sfântu Gheorghe.

După două și ceva de discuții am început să văd cu alți ochi pescarii, oamenii locului, bărcile și balta, așa cum numesc ei canalele deltei. Ploaia s-a oprit și am hotărât să plecăm iarăși spre plaja de la Marea Neagra. Traseul l-am făcut în 45 de minute, mai ales că vântul bătea puternic. În ciuda vremii neprietenoase am avut bucuria să vedem două lebede, dar și vaci și cai lăsați liberi prin împrejurimi.

Tot stând în frig și ploaie, în liniște și vânt, în natura frumoasă și curată, am înțeles că fiecare tip de vreme are taina ei, are înțelesul ei, îți oferă o stare anume. Această vreme mă încuraja foarte mult să mă întorc către sufletul meu, să contemplez, să mă rog, să mă gândesc la lucrurile esențiale ale vieții.

Am ajuns pe plajă... ne-am bucurat să vedem marea învolburată și să stăm în vântul puternic... Când stai prea mult la oraș, începi să apreciezi natura indiferent de vremea de afară. De aici am hotărât să mergem pe plajă până la punctul în care brațul Sfântu Gheorghe al Dunării de se varsă în mare.

Prin jurul orei 16 ne-am întors la pensiune, murați și înfrigurați.

După masa de seara, Anca ne-a pregătit o surpriză: o seară de film la cinematrograful super modern din cadrul complexului Green Vilage.

Joi, 5 mai 2016

Dimineață am plecat cu bărcile la o plimbare pe canale. Încă era frig și înnorat, dar noi eram proaspeți și dornică să explorăm unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ. Am mers cu 2 bărci, una acoperită și alta descoperită. Familiile și copilașii și o parte din grup au mers în cea acoperită, condusă de Nea Vanea și cei mai curajoși în cea descoperită condusă de Paul. Iar ca lucrurile să fie echilibrate, în barca noastră cea descoperită și bătută de vânt și ploaie a venit dragul nostru ghid Eddy.

Pe tot drumul Eddy ne-a vorbit de păsări și obiceiurile lor. Am ajuns să fiu mult mai atent la ele și chiar să le îndrăgesc în mod special. Am mers cu bărcile până la o ghețărie, locul unde pescarii înainte lăsau peștele cu gheață și sare la păstrat.

Vremea potrivnică ne-a făcut să ne retragem repede din plimbare. Barca descoperită mai avea un defect: avea motorul mai slab și mergea de două ori mai încet. Iar ca treaba să fie și mai bună s-au agățat la motor câteva ierburi care îngreunau înaintarea. Așa că a trebuit să stăm încă 15-20 minute în frig și ploaie ca să o repare Paul. Dar am îndurat, ne-am rugat și l-am tot ascultat pe Eddy care era în elementul lui, parcă afară ar fi fost 30 de grade. Ne cerea să-i punem întrebări, pentru că aceasta e bucuria lui: să ne împărtășească din lucrurile pe care le știe și le-a trăit în deltă.

Am avut ocazia să vedem multe păsări dar și doi mistreți, unul din ei traversând canalul prin fața noastră.

Am ajuns într-un final acasă, înfrigurați și uzi. Spre după-amiază am plecat spre biserică la vecernia Izvorului Tămăduirii și a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Pentru cei care nu știți parohia din sat aparține de Patriarhia Română, dar ca excepție, i s-a îngăduit să slujească după calendarul vechi ca o concesie făcută localnicilor majoritari ucrainieni... dar acum românizați.

Și ca Dumnezeu să vădească minunile sale lămurit, exact în timpul vecerniei, a răsărit soarele, după 2 zile de vreme mohorâtă, frig și ploaie. Slăvit este Dumnezeu Cel ce-și cinstește sfinții care L-au mărturisit pe pământ și mult bine au făcut.

După vecenie, părintele ne-a miruit și am plecat să ne mai plimbăm puțin în soare...

Seara am stat iarăși la discuții și apoi ne-am retras către somn.

Vineri, 6 mai 2016 – Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii

Zi de sărbătoarea în toată comunitatea... Afără soare, senin, frumos, de parcă Dumnezeu a deschis cerul doar în Sfântu Gheorghe pentru plăcutul său, mare pătimitor. Dimineața la ora 08.00 s-a auzit imnul României, iar pe Dunăre două vapoare militare ale Marinei au acostat ca să accentueze atmosfera de sărbătoare a localnicilor.

Am mers cu toții la Sfânta Liturghie. Curtea plină de oameni, biserica asemenea, slujba se derula frumos cu cântările învierii. Preoții au făcut sfințirea apei afara în cinstea Născătoarei de Dumnezeu și apoi împreună cu părintele protopop de la Tulcea și alți oaspeți clerici au slujit Sfânta Liturghie. Ne-am împărtășit și apoi la final în curte oamenii s-au așezat la masă.

Gospodinele, în spatele bisericii lucrau ca niște furnicuțe de zor, bucuroase că pot fi de ajutor părintelui și se pot pune în slujba Domnului. Pe foc erau 4 ceaune mari de borș de pește și alte bunătăți.

Nu am putut intra în prima tură la masă, dar ne-am ostoit foame cu colivă, cozonac și fructele pe care le-am primit de pomană în biserică.

După vreo oră jumătate, Dumnezeu a rânduit să încăpem toți la o singură masă mare, ca o familie frumoasă. Am mâncat, ne-am bucurat de atmosfera caldă a țăranilor și a felului frumos în care ei sărbătoresc și apoi am plecat la plimbare.

Soarele era sus pe cer, și vremea ne încuraja să ne tot plimbăm. Am mers să vizităm navele vechi de război la Marinei Române și apoi am rugat-o pe Anca să ne mai organizeze o mică plecare în baltă.

Așa se face că am ieșit cu Nea Vanea și Paul și cu aceleași bărci în Marea Neagră și am văzut cormoranii. Am avut ocazia să mergem mai încet și chiar uneori să oprim motoarele bărcilor ca să auzim păsările și broaștele. Am ajuns într-un loc superb de unde am putut vedea o colonie de pelicani.

La întoarcere, în sat era sărbătoare (horă) și am zis să mergem și noi. Așa se face că ne-am dus la căminul cultural unde se dansa muzică populară de nu puteai sta liniștit pe margine. Ne-am încadrat și noi împreună că oamenii locului și ne-am bucurat la dans.

Seara au fost artificii și noi am rămas pe terasa pensiunii la povești cu Costeluș, taximetristul nostru drag, depănând amintiri despre clienții lui și îmtâmplările lor.

Așa s-a terminat o zi de sărbătoare frumoasă, care ne-a ajutat să-i înțelegem mai bine pe cei mai buni pescari de sturioni din România și unii dintre cei mai buni din lume. Adevărat e că o călătorie face mai mult decât o bibliotecă de cărți citite.

Sâmbătă, 7 mai 2016

Vremea frumoasă se instalase de-a binelea în deltă. Programul zilei cuprindea o excursie cu bărcile pe canele până la Pădurea Carorman (Pădurea Pădurea Neagră) și apoi întoarcerea spre casă abia seara, drumul fiind destul de lung.

Vremea frumoasă a impulsionat și păsările să iasă din cuiburile lor. Așa se face că am văzut egrete, pelicani, cormorani, pescăruși, stârci, lopătari și altele pe care nu le știu numele. Nuferii aveau boboci galbeni și în câteva zile probabil urmau să înflorească.

La Caraorman ne-au așteptat două tractoare care ne-au plimbat prim pădure, ne-au dus apoi la dunele de nisip ca să ne jucăm și undeva pe la orele 15-16 ne-am oprit la o masă în casa unui țăran, care ne-au ospătat cu bucurie cu un borș de pește delicios, pește afumat, icre și un pește prăjit.

Ne-am întors spre casă... Era ultima seară. Am rămas pe pontonul din fața pensiunii la o limonadă și apoi când s-a înnoptat, după masă, am plecat pe plajă să vedem cerul înstelat și marea.

A fost un spectacol extraordinar. Era prima oară când am stat pe o plajă noaptea, care nu este luminată de nicăieri. Marea și cerul parca se uneau formând o sferă iar stelele strălucea fascinant.

Am cântat „Hristos a înviat” sub cerul liber și am zis câteva rugăciuni bucurându-ne de acest mare privilegiu de a fi oaspeții creației lui Dumnezeu.

Duminică, 8 mai 2016

De dimineață ne-am îmbarcat și am plecat spre Murighiol iar de aici am luat mașinile și am plecat spre Mănăstirea Halmyris unde am participat la Sfânta Liturghie și la masă.

Aceasta a fost excursia noastră la Sfântu Gheorghe... A fost foarte frumos. O experiență cu totul aparte. Delta Dunării este un loc unic în România și în lume.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate și pentru toți oamenii frumoși pe care i-am cunoscut!

(Claudiu Balan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești