Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

 

Tu de ce crezi in Dumnezeu

 

     

  Euharistia continua

 

   

Dragilor, mai jos voi așeza câteva gânduri despre tabăra noastră de vară din Munții Apuseni, mai precis de la Lupșa. Apusenii sunt o zonă superbă, cu foarte multe de oferit turiștilor: trasee montane, peșteri, ghețari, exploatări miniere, mănăstiri, schituri, biserici, cascade, muzee și o istorie bogată și tumultoasă a localnicilor.

Locația taberei a fost Casa Apuseană, o pensiune foarte frumoasă aflată chiar gard în gard cu Mănăstirea Lupșa din județul Alba, cu proprietari credincioși și binevoitori, cu un personal cumsecade și foarte amabil. Am stat aici 8 zile și ne-am bucurat de peisajul superb din jur și mai ales de duhul cel bun al Mănăstirii Lupșa, de slujbele la care am participat aproape în fiecare zi.

Tabăra noastră a fost în același timp și o școală de vară în care am parcurs împreună cu domnul profesor Gheorghe Butuc Evanghelia după Ioan pentru a înțelege mai bine lucrarea Domnului nostru Iisus Hristos. Am avut și o seară de film românesc cu două filme extraordinare ale lui Dan Pița: "Fefeleaga" și "Duhul aurului".

Față de anii precedenți de data aceasta am avut 12 copilași ai familiilor participanților, fapt ce a adus un oarecare plus de bucurie prin inocența și veselia lor.

În timpul zilei am fost mai mereu plecați în căutarea acestor locuri superbe. În prima zi de călătorii, duminică 23 iulie 2017, am vizitat Peștera "Ghețarul Scărișoara" un loc unic în România, intrarea în peșteră făcându-se printr-un avem adânc de câțiva 24 de metri, în groapă aflându-se unul dintre cei mai mari ghețari din Europa. La ieșire am aflat în apropierea o pajiște frumoasă, cu căpițe de fân, și ne-am relaxat mâncând plăcite tradiționale și stând în tihnă la vorbă, copilașii zburdând pe dealuri.

Luni 24 iulie 2017 am urcat cu mașinile până sus în satul Geamăna pentru a vedea biserica scufundată în sterilul deversat de la mina de cupru din apropiere. Un peisaj pe cât de spectaculos pe atât de îngrijorător. Pare un pustiu în mijlocul naturii verzi. De aici am plecat curajoși spre cele două mănăstiri de la Ponor. După mai mult de 2 ore, pe un drum greu accesibil și chinuitor, am ajuns sus la Mănăstirea de maici "Sfântul Spiridon" unde s-au retras fetele și noi băieții mai sus la Mănăstirea de călugări "Sfântul Nectarie". Accesul bărbaților este interzis în mănăstirea de maici și accesul femeilor interzis în mănăstirea de călugări.

După un drum greu și cu peripeții, una din mașini având probleme, am ajuns în sfârșit în acea oază de rai. Din rânduiala bunului Dumnezeu am ajuns chiar la momentul mesei (la ora 15.00) maicile și călugării primindu-ne cu drag, înfometați fiind de dimineață. Pentru mine, acel loc e atât de departe de lume, și atât de aproape de cer, încât nu aș mai fi plecat. Izolați în vârf de munte și între pereții unei mănăstiri superbe, sufletul se bucură de Dumnezeu, și spune ființei întregi: "Ai ajuns acasă, odihnește-te!"

Marți 25 iulie 2017 am pornit spre Salina Turda, una dintre cele mai frumoase din țară și probabil cea mai spectaculos amenajată. Aici am zăbovit aproape 3 ore, după care am plecat spre Mănăstirea "Schimbarea la Față" din Cheile Turzii așezată pe un deal pitoresc de nu mai dădeam plecați de acolo. Pe ultimele ore ale după-amiezii am plecat și la drumeție pe Cheile Turzii dar ploaia ne-a întors repede din drum.

Miercuri, 26 iulie 2017 a fost zi de drumeție pe munte până seara. Am mers până la Cetățile Ponorului pe un traseu accesibil dar destul de lung. "Cetățile" Ponorului sunt defapt o peșteră maiestoasă,  considerată cel mai grandios fenomen carstic al României. La dolina 2 am coborât până jos, vreo 50 de metri până la baza peșterii unde curge un râu, La început perspectiva drumului părea întunecoasă și cu cât coboram cu atât se lumina din ce în ce mai mult, ochiul învățându-se cu lumina slabă. Am ajuns până la urmă jos unde se vedea așa de frumos atât urcușul cât și legătura cu dolina 1. De aici am urcat în zona de belvedere de un se văd stâncile în măreția lor și apoi am coborât spre mașini. Un traseu de 8 ore dus-întors dar care ne-a răsplătit din plin efortul, bucurându-ne cu peisajele superbe și peșterile capitvante. La întoarcere am trecut și pe lângă o stână de unde am putut cumpăra și brânză de oi pentru "acasă".

Joi, 27 iulie 2017 am rezervat-o vizitării Roșiei Montante. Pentru mine era a 3-a oară când o vizitam dar mi-aduc aminte cum îmi imaginam acest loc, ca fiind pustiu, stâncos și dezolant. E chiar invers, e verde, frumos și îmbietor, dar plin de o istorie dureroasă pentru neamul nostru românesc. Am începuit vizita noastră cu fosta exploatare minieră Alburnus Maior, în care l-am avut ghid pe carismaticul Dorin Rus, fostul director al exploatării, un om extraordinar, care știe atât de multe și are un discurs așa de atractiv încât ai sta ore în șir să-l asculți.

De aici am plecat spre Tăul mare (un lac aflat pe-un vârf de munte) într-un mic traseu, dar ploaia ne-a speriat repede și când să ne întoarcem am fost nevoiți să ne adăpostim sub copaci. Un om cu suflet mare ne-a primit în curtea sa și ne-a adăpostit. Ne-a servit cu o țuică și apoi ne-a vorbit cum a luptat alături de alți frați din zonă pentru apărarea Roșiei Montane. A fost o experiență frumoasă, aflând varianta poveștii Roșia Montană de la localnici și nu din mass-media.

Vineri 28 iulie 2017 a fost ultima zi de plimbări dar și cea mai frumoasă. Prima oprire a fost la Casa Memorială Avraam Iancu din Incești, un muzeu foarte bine pus la punct și un loc din care pleci plin de curajul pe care-l prinzi din viața unui dintre cei mai mari români ai istoriei. De aici am mers în apropiere la Cascada Pișoaia, pe un drum foarte ușor de 10 minute.

Următorul popas a fost Mănăstirea Valea Bistrei cu hramul „Sfinţii Ierarhi Iorest şi Sava”, un loc unic pe acest pământ. O gură de rai la propriu. Mănăstirea e așezată pe un deal așa de frumos, și totul e construit cu atâta finețe, simplitate și bun-gust, că parcă nu-ți cred ochii că omul poatre construi așa ceva. Maicile ne-au primit cu drag, ne-au ostoit setea cu un pahar de socată și copiii s-au jucat în curtea plină de verdeață. Mie mi-a rămas în suflet acest loc minunat și m-aș întoarce cu drag. Vi-l recomand din suflet.

În ultima parte a zilei am vizitat Schitul Poșaga și izvorul Maicii Domnului din apropiere. Oarecum obosiți și fără chef am zis să mergem mai aproape de munte ca să vedeme măcar din mașină Cheile Poșagăi. Am ajuns la un punct unde mașinile nu au mai putut înainte și am plecat pe jos, căutând o zonă de belvedere. După vreo 30-40 de minute de urcat am ajuns sus pe munte aproape de o stână... și de aici se vedea atât de frumos... Oriunde priveai doar munți și frumusețe, și sufletul tresălta la minunțiile din jur.

A fost ultimul obiectiv vizitat al taberei, dar atât de frumos încât ne făceam planuri când să ne întoarcem și să revedem aceste locuri.

Cam asta a fost tabăra de vară, o întâlnire între prieteni, cu oameni noi și vechi, cu Dumnezeu care vine în taină între oameni, și care-i împrietenește, îi așează în același gând, îi unește.

Foarte frumos a fost!

Slavă ție Doamne, slavă Ție!

(Claudiu Balan - Asociația Ortodoxia Tinerilor)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Excursie

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

 

 

Ediția a 3-a a cărții