Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

 

Tu de ce crezi in Dumnezeu

 

     

  Euharistia continua

 

   

Dragilor, voi împărtăși cu voi în acest articol câteva gânduri despre turul nostru în Europa Centrală. Gândul de a organiza acest pelerinaj mi-a venit vizitând Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet plimbându-mă la etajul 2 și văzând expoziția Samaritenii din Markowa. M-a impresionat gestul a 9 familii de polonezi din satul Markowa care au ascuns în casele lor alte familii de evrei, riscându-și viața. Așa a fost și cazul familiei Ulma. La 24 martie 1944, toți membrii familiei, inclusiv cei şase copii mici și Wiktoria, care era însarcinată, impreună cu evreii pe care-i ascundeau (Saul Goldman şi cei patru fii ai săi, care în Markowa erau numiţi Szalli, cele două flice şi nepoata lui Haim Goldman, probabil Lea Didner, împreună cu fiica ei, al cărei nume nu se cunoaşte, precum şi Golda Grunfeld) au fost ucişi de către jandarmii germani, după ce a fost descoperiți de un polițist polonez din Lancut.

Ce inimă mare! Să-ți riști viața ta, a soției și a celor 7 copii ai tăi pentru a salva viața altei familii și a altor copii. Au murit ca martiri dându-și viața pentru aproapele lor. În acele momente citindu-le povestea s-a aprins în mine o mare dorință de a vizita lagărul de la Auschwitz și Polonia, o țară unde credința în Dumnezeu încă este normă și firesc.

Ne-am adunat puțini, doar 6 persoane. Am vrut să anulăm excursia, dar a așezat Dumnezeu în așa fel lucrurile încât atunci când îmi venea acest gând, nu puteam anula. Ba că trebuia să plătesc taxe de penalizare la hoteluri, ba că Florin ne închiriase deja o mașină pentru că el nu mai putea merge, și deja plătise. Era duminică pe la ora 13.00 cu doar 15 ore înainte de plecare și noi încă discutam dacă plecăm sau nu.

Am fost să închiriez mașina dar iarăși am întâmpinat probleme, îmi cereau 1200 de euro garanție și eu nu aveam așa mulți bani, plus alte taxe de vreo 300 și ceva de euro care nu apăreau pe site când Florin a făcut rezervarea online. Am renunțat și până la urmă și Florin, cumnatul meu (membru fondator al asociației noastre) mi-a dat mașina lui.

Luni, 11 septembrie 2017

Așa se face că luni dimineață la ora 5 eram deja în mașini și pregătiți de plecare. Am fost două mașini, câte 3 persoane în fiecare mașină. Silviu înainte de a ne întâlni mă sună și îmi spune că pe Gabriela o doare un dinte și că vrea să meargă la stomatolog. La 5 și câteva minute ne-am întâlnit vizavi de AFI Palace la un cabinet stomatologic non-stop așteptând ca medicul s-o lecuiască pe Gabriela.

Slavă Domnului! Nu a fost nimic grav și în câteva minunte am plecat. Scopul era să ajungem după-amiează la Budapesta și s-o vizităm. La ora 16.00, ora Ungariei eram deja în fața blocului unde aveam apartamentul închiriat. După ceve peripeții cu plata taxei de parcare, am plecat la plimbare.

Știam că Budapesta e frumoasă, auzisem, văzusem fotografii, dar ne-a întrecut toate așteptările. Este una dintre cele mai frumoase capitale ale lumii. Pentru că eram cazați chiar aproape de centru, în doar câteva minute de mers pe jos am ajuns la Podul cu Lanțuri traversând Dunărea, apoi am ajuns la funicularul din Dealul Castelului Buda. Era plin de flori, atmosferă relaxată și liniștită. Am urcat pe jos până în vârful dealului. De sus Budapesta se vedea așa frumos! Am ajuns în curtea Palatului Sándor, de aici având priveliște în toate părțile. Apoi am mers până am ajuns la Biserica Matthias, o biserică catolică cu o arhitectură superbă, construită pe la mijlocul secolului al XIII-lea. Pe esplanada din spatele ei mișunau mulți turiști, atracția principală fiind Bastionul Pescarilor, o terasă încântătoare în stil neogotic  și neoromanic aflată pe malul drept al Dunării. De aici priveliștea era așa de frumoasă că nu ne mai dădeam plecați.

Ne-am fotografiat, ne-am minunat și ușor ușor s-a înserat... Ni se făcuseră foame, așa că ne-am așezat la o terasă în apropiere și am mâncat ceva. De aici am plecat spre Palatul Parlamentului care se afla pe cealaltă parte a Dunării.

Pe malul stâng al Dunării se află Promenada Dunării, un loc unde oamenii se adună bucurându-se unii de alții, în special tineri. Ne plimbam pe faleza lor și ne miram de cât de frumos poate fi acest oraș. Priveam pe celălalt mal și vedea numai capodore arhitecturale, biserici, castele, terase, clădiri... o încântare. În câteva minute am ajuns la Palatul Parlamentului, cea mai mare clădire din Ungaria, veche de aproximativ 100 de ani, cu o arhitectură neogotică de o simetrie și frumusețe încântătoare. Eu nu îmi mai puteam lua ochii de la ea... așa de frumoasă mi se părea această clădire.

Am zăbovit pe o bancă în fața ei și apoi am plecat înapoi spre cazarea noastră. Pe drum am ajuns iarăși la colțul Podului cu Lanțuri și am dat de un concert live pe terasă. Ne-am bucurat și noi câteva minute și apoi am plecat la culcare.

Vă recomand cu drag Budapesta... o destinație superbă, unul dintre cele mai frumoase orașe ale lumii.

Marți, 12 septembrie 2017

Am renunțat la micul dejun ca să plecăm mai repede și să ajungem la Bratislava, capitala Slovaciei. Tot astăzi urma să vizităm și Viena. Două capitale într-o zi... cam mult... dar acesta era programul și trebuia să ne pliem pe el. Pe la aproximativ 10 dimineață am ajuns în Bratislava, o capitală mică dar frumoasă, un oraș neaglomerat și liniștit. Am vizitat centrul vechi și Catedrala Sfântul Martin din Bratislava și apoi în drum spre Castelul Bratislava am zăbovit la un restaurant să mâncăm ceva. Prețurile erau foarte mari, așa că am mâncat doar câteva o ciorbă și apoi am plecat.

Am urcat pe terasa din fața Castelului și ne-am bucurat de belvedere, de Dunărea noastră dragă și apoi am plecat spre Viena. Mai aveam doar 80 de kilometri. Între timp afară începuse ploaia. Până ne-am cazat la hotel, până am plătit parcarea și ne-am pregătit s-a făcut ora 5 seara. Am luat un autobuz spre centrul Vienei încântați că avem șansa să vedem un loc de legendă. Ajunși în fața Operei aveam varianta să ne plimbăm pe jos pe străduțe și să vedem ce putem în câteva ore, sau să luăm un autobuz supraetajat și să plătim un tur de o oră și ceva care ne va arăta principalele obiective ale Vienei, plus un ghid audio cu explicații largi.

Am ales turul cu autobuzul decapotat cu ghidul audio, pentru 24 de euro de persoană. Cam mult dar... cine știe când mai ajungem la frumoasa Vienă. Eram îmbrăcați cam subțire și vântul ne-a înfrigurat rapid, dar ne bucuram măcar că vedeam de sus frumusețile arhitecturale. Nu are rost să vă înșir aici toate obiectivele pe care le-am văzut în tur, dar vă voi spui impresia mea despre acest oraș. Viena nu e o simplă capitală cu un centru vechi, Viena este un colos cultural, artistic, economic, universitar, politic - un centru al omenirii moderne. Ca să vizitez Viena și să-i prinzi duhul îți trebuie câteva zile bune, dacă nu cel puțin o săptămână. Muzee imense, catedrale înalte, clădiri impunătoare, teatre, cafenele, restaurante, alei pietonale, magazine multe... Viena e copleșitoare, este de departe altceva.

"Orașul a fost secole la rând capitală imperială și reședință a familiei imperiale de Habsburg, ceea ce a dus la dezvoltarea sa ca unul dintre cele mai importante centre culturale și politice ale Europei. Cotat fiind drept al patrulea oraș pe plan mondial, cu o populație pe atunci de două milioane de locuitori, Viena era depășită doar de Londra, New York și Paris. La sfârșitul primului război mondial capitala Austriei a pierdut un sfert din populația sa. La propunerea Republicii Austria, centrul vechi al orașului Viena precum și castelul Schönbrunn, mărturii vii ale domniei familiei imperiale de Habsburg, au fost trecute de UNESCO pe lista monumentelor patrimoniului mondial.  De-a lungul timpului Viena a fost capitala Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, a Imperiului Austriac și, între 1867-1918, a Imperiului Austro-Ungar. " (Wikipedia)

Seara ne-am retras la un restaurant japonez la sugestia lui Carol. Am mâncat ceva fierbinte și picant și apoi ne-am întors la hotel.

E mult spus că am viztat Viena. Am dat o tură prin Viena și am reținut ce trebuie vizitat pe viitor... dacă va mai rândui Dumnezeu să ajungem acolo.

Miercuri, 13 septembrie 2017

Obiectivul era să ajungem să vizităm lagărul de la Auschwitz. Abia pe la ora 15.00 am ajuns în Polonia la Oświęcim, localitatea pe care germanii au botezat-o în limba lor Auschwitz, aproximând pronunția poloneză.

Lagărul de la Aushwitz este un mare teatru al suferinței, unde au suferit și murit aproximativ 1,1 milioane de oameni: evrei, polonezi, țigani, ruși și de alte naționalități. E cutremurător ce ajunge omul fără de Dumnezeu, o fiară căreia nu-i mai este milă nici măcar de un copilaș. Aici la Auschwitz au fost gazați și arși în crematorii peste 232.000 de copii. Atât de mult sânge nevinovat s-a vărsat aici, atâta suferință, încât ar trebui ridicată o măreață catedrală în numele lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care transformă toată suferința lumii în iubire și răscumpărare.

Nu voi intra în detalii despre istoria lăgărelor de concentrare de la Auschwitz, pentru că nu este aici cazul, dar e o pagină de istorie a omenirii pe care ar trebui s-o știm toți. La intrare în lagăr scrie ironic: "Munca te va face liber". Poate ar trebui scris: "Omenitatea fără de Dumnezeu devine o fiară."

Spre seară am vizitat și lagărul de la 5 kilometri depărtare, Auschwitz - Bierkenau unde se află platforma feroviară unde ajungeam trenuri cu condamnați din toată Europa. Cei buni de muncă erau trimiși în lagăre, iar cei slabi, bolnavi, copiii erau duși la camerele de gazare.

Se făcuse noapte și am plecat spre vila unde urma să ne cazăm. O casă superbă aflată în mijlocului unei oaze verzi a naturii. Ce loc frumos!

Joi, 14 septembrie 2017

Ne-am trezit în mijlocului unui loc plin de verdeață... Ne-am bucurat de împrejurimi și apoi am plecat spre Cracovia, unde speram noi să participăm la Sfânta Liturghie închinată Înălțării Sfintei Cruci.

Am ajuns destul de devreme, pe la ora 9.30 în fața bisericii ortodoxe din Cracovia, doar că atunci am aflat, că biserica de aici slujește pe calendarul vechi, și în acea zi nu se săvârșea Sfânta Liturghie.

Am avut măcar bucuria să ne închinăm și să zăbovim puțin în rugăciune.

Aveam o zi la dispoziție să vizităm Cracovia, al doilea oraș al Poloniei și cel mai vechi. Așezat pe râul Vistula are o vechime de 14 secole. Cracovia a fost în mod tradițional unul dintre centrele politice, academice, culturale și artistice ale Poloniei, dar și un important centru economic. A fost capitala Regelui Poloniei din 1038 până în 1569, apoi capitala Commonwealth-ului Polono-Lituanian între 1569 și 1795, oraș liber între 1815 și 1846, capitala Marelui Duce al Cracoviei între 1846 și 1918, și capitala Voievodatului Cracoviei din secolul 14 până în 1998.

Am început vizitând piața principală din orașul vechi, apoi Muzeul subteran Rynek, apoi Basilica Sfânta Maria și turnul ei. De aici am plecat spre Castelul Wawel și catedrala Wawel, locuri minunate de pe malul Vistulei. Am făcut și o plimbare cu barca pe râul Vistula și apoi spre seară am vizitat Cartierul Evreiesc. În acest cartier am intrat într-o biserică catolică și ne-am nimerit chiar la săvârșirea liturghiei catolice. A fost interesant să vedem cum slujesc ei, cum cântă, cum se roagă.

Se făcuse seară și ne era foame. Am rămas să mâncăm la o terasă un falafel gustos... dar după puțin timp ne-a prins ploaia. Am alergat după mașini și apoi am plecat sper hotelul nostru care se afla lângă aeroport.

Având proaspete în minte amintirile de la Auschwitz am vizionat împreună în camera de hotel un film artistic dedicat acestui lagăr de concentrare.

Vineri, 15 septembrie 2017

Aveam un drum lung de străbătut, aproximativ 300 de kilometri până în capitala Poloniei, Varșovia. Am ajuns greu, drumul fiind foarte aglomerat din cauza circulației restricționate de lucrări. Abia spre după-amiază ne-am cazat la Centrul Barnabitow și apoi am plecat spre Catedrala Mitropolitană Ortodoxă Sfânta Maria Magdalena. Când am ajuns noi am putut vizita doar paraclisul de jos numit  „Strădanii lui Iisus Hristos“, unde se săvârșea paraclisul Sfântului Nectarie. Am stat bucuroși deși înțelegeam doar "Bucură-te".. Am vorbit cu un părinte bătrân care mai știa despre România: Ceaușescu, Nadia, Hagi, București și încă vreo câteva nume... A fost o oază de bucurie duhovnicească pentru noi, clipele petrecute aici.

Apoi am vizitat centrul vechi al orașului. Varșovia este un oraș în care se vede că s-au investit foarte mulți bani și într-un mod deosebit. La anul 1945 Varșovia era bombardată și multe clădiri istorice dărâmate. De atunci și pănă astăzi, aceste clădiri au fost refăcute și arată de parcă au câteva sute de ani și sunt doar renovate.

Era vineri seară și am intrat în 3 biserici catolice, în fiecare din ele se săvârșea liturghia, și erau prezenți destui creștini polonezi. Polonia, un centru catolic al lumii, se remarcă evident prin credința cetățenilor ei, oameni interesați încă de valorile Evangheliei și de Hristos. Spre deosebire de Viena, Budapesta și Slovacia, în Polonia aici am văzut copii pe stradă, familii cu copii... o priveliște rară pentru natalitatea Europei.

Am încheiat seara mâncând un falafel... și plimbându-ne pe podul care traversează Vistula.

Sâmbătă, 16 septembrie 2017

A fost poate ziua cea mai anostă, cu un drum de parcurs de aproximativ 700 de kilometri până în Debrecen, majoritatea pe drumuri naționale. Am socializat între noi, am ascultat muzică, ne-am rugat, am oprit pe aici pe colo pentru a face câte o pauză și în final spre seară am ajuns în Debrecen, în Ungaria.

Aici am vizitat centrul orașului și ne-am oprit la o terasă pentru a mânca ceva.

Duminică, 17 septembrie 2017

Am trecut granița și am plecat spre Oradea. Aici am participat la Sfânta Liturghie la catedrala ortodoxă din centru. Era ultima zi și mai aveam mult de mers până spre casă. Pe drum ne-am oprit la un han și am mâncat în voie, fără a ne grăbi... Am depănat amintiri și începeam să ne întristăm că se termină frumoasa noastră excursie.

Aproape de Hunedoara un părinte a făcut cu mâna pentru a-l lua la ocazie. Discutând cu el ne-a sugerat să trecem și pe la Părintele Arsenie Boca pe la Prislop, pentru că e aproape. Deși eram în întârziere și gps-ul ne spunea că vom ajunge pe la 10 noaptea, am hotărât în unanimitate, și foarte încântați să mergem la sfântul nostru drag. Nu vă pot explica ce bucurie simt mereu în preajma mormântului părintelui Arsenie Boca... e ceva nepământesc.

Acesta a fost ultimul nostru obiectiv, după care am plecat spre București. Am ajuns la miezul nopții cu bine.

A fost o tur minunat, cu oameni frumoși, cu locuri încântătoare, care au schimbat ceva în noi.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

(Claudiu Balan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Excursie

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

 

 

Ediția a 3-a a cărții