Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Fapte ale demnității românești

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua

Ziua Creatorului

Weekendul trecut am organizat o excursie la schiturile din Vâlcea, cu "reședința" la Vârful Romanu din Munții Buila Vânturarița, mai precis la Mănăstirea "Alina-Maria" aflată la 1700 de metri altitudine.

Deși se anunța vremea rea, ploi, ninsoare, vânt și frig, am avut o vreme excelentă și Dumnezeu ne-a ajutat putând să urcăm cu bine în vârful muntelui și să ne bucurăm de peisaje și de atmosfera duhovnicească.

Ne-am adunat cu toții vineri seara la Pensiunea La Cristian din Vârful Romanu. După un drum aglomerat până la Horezu, a urmat un drum forestier de 40 de minute la finalul căruia când am ajuns pe platou am descoperit aerul curat și rece, peisajul de noapte care se vedea minunat din vârf de munte, și stelele de pe cer... o altă lume... departe de civilizație. Deși era programat să mergem la mănăstire la priveghere la ora 23.00, părintele stareț Filimon, ne-a spus că e bine să ne odihnim și dimineață la ora 07.30 să ne adunăm cu toții și participăm la Sfânta Liturghie.

Bun sfat ne-a dat părintele, căci până să ne adunăm toți se făcuseră ora 10 seara, și majoritatea obosiți după servici și după drum, n-ar fi avut putere să se bucure de slujba de noapte.

Sâmbătă dimineață, când s-a făcut lumină, vântul bătea puternic, atât de tare încât nu puteai sta în picioare. La acea altitudine pe platoul Mănăstirii Alina-Maria puterea naturii se simte mai strașnic. Aici înțelegi cât e de mic omul în fața puterii lui Dumnezeu și a naturii create de El.

Ne-am adunat cu toții în biserica frumos pictată a mănăstirii și am dat răspunsurile la Sfânta Liturghie. A fost o slujbă foarte frumooasă de care ne-am bucurat. A urmat apoi micul dejun oferit de cei trei viețuitori ai acestui sfânt locaș în trapeza mănăstirii, o sală lungă și frumos amenajată, având masa în centrul ei.

Vremea se liniștise și era puțin trecut de ora 10... Ne-am urcat în mașini și am coborât în Horezu și apoi am plecat spre Schitul Pătrunsa, mergând cu mașinile până sus, după Schitul Pahomie, până la troiță. Am lăsat mașinile acolo și apoi am luat-o pe jos. Afară se încălzise, ieșise soarele și după 2 ore de stat în mașină simțeam nevoie să ne mișcăm. Am plecat în drumeție până la Pătrunsa cu gândul de a-l întâlni pe părintele Valerian.

Când am ajuns acolo ne-au întâmpinat măgărușii care duc povară a bagajelor. Ne-am jucat puțin cu ei, le-am dat câte un măr de mâncare și apoi am intrat în biserica cea mare. Aici ne-a întâmpinat un părinte care a fost ghidul nostru timp de o oră împrejurul mănăstirii, arătându-ne osuarul, biserica mică, și capela de spovedanie iar apoi la final poftindu-ne la masă.

Monahi cumsecade au primit la masă 35 de oameni pe nepregătite, deși ei cară din greu alimentele până sus.

La masă printre altele ne-au servit cu o pâine frământată și coaptă de ei, de nu-ți venea să te mai oprești savurând-o. O bunătate... ca pâinea caldă...

După câteva ore de zăbovit și sperând că părintele Valerian va apărea, auzisem că e plecat prin apropiere, am pornit înapoi spre mașini. Aveam în plan să oprim și la schiturile Pahomie și Iezer.

Pe drumul de întoarcere ne întâlnim cu părintele stareț care era pe ATV împreună cu un alt monah. Eu neștiind că e starețul l-am întrebat de părintele Valerian iar el ne-a spus că e undeva în urmă și ar trebui să apară. L-am așteptat, am sperat că-l vom vedea dar până la urmă n-a rânduit Dumnezeu să ne întâlnim cu el.

Între timp am vizitat Schitul Pahomie, un loc aparte în monahismul românesc, tare pitoresc și frumos. Iar apoi la final am oprit și la schitul Iezer. Aici maicile drăguțe ne-au întâmpinat cu o colivă bună ca masă de seară, și ne-a mai dat și la pachet.

Se făcea noapte și am pornit cu mașinile iarăși spre Vârful Romanu.

Pe la 9 seara ne-am adunat cu toții. Am gustat câte ceva și apoi am avut o seară de discuții pe tema Adevărului. Așa s-a terminat și ziua de sâmbătă.

Duminică, 29 octombrie 2017, am participat iarăși la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Alina-Maria. Și de data aceasta Alex și Claudia Bălan au susținut corul de la strană pentru răspunsurile Sfintei Liturghii, parcă mai frumos decât ieri.

După slujbă, părinții ne-au invitat la masa de prânz ca-n familie. A fost tare frumos. La final am vizitat și paraclisul mănăstirii și apoi ne-am jucat cu cei doi câini husky.

Părinții ne-au primit aici cu dragoste și s-au bucurat să ne aibă în mijlocul lor. Și noi ne-am bucurat să fim două zile parte din familia lor.

Am plecat apoi spre casă, vizitând în drum spre plecare Mănăstirea Hurezi, Mănăstirea Bistrița și Mănăstirea Surpatele.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

(Claudiu Balan)

 

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Pr. Crăciun Opre

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia