Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Fapte ale demnității românești

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Tabere ortodoxe

Dragilor, am rămas datori cu câteva impresii din tabăra noastră de primăvară din Grecia. A fost o tabără aparte, cu destule ispite și alte mici obstacole, pe care cu ajutorul lui Dumnezeu le-am trecut cu bine. Dacă anul trecut plecam către Sfântul Nectarie și Sfântul Efrem și ceilalți sfinți dragi nouă în grup mare de 30 de oameni, de data aceasta ne-am adunat doar 8 persoane. Slavă Domnului că a rânduit așa...

Pentru această excursie am închiriat un microbuz de 8 persoane fără șofer, pentru că aveam la dispoziție doar o mașină mică. De la acest microbuz ni s-au tras peripețiile noastre. Ca niciodată în alte tabere am avut multe emoții înainte de a-l închiria, având în vedere că veneam după un eșec de închiriere a unor mașini în tabăra noastră din Italia din 2016 în care până la urmă am mers cu trenurile.

Miercuri, 26 aprilie 2017

Dimineată, fără să ne grăbim ne-am adunat cu toții în aeroportul Otopeni unde au ajuns Diana, Alina și Radu și am plecat spre Giurgiu. Deși în planul inițial vroiam să ieșim din țară pe la 5-6 dimineață, ne-am trezit că am ajuns la vama Giurgiu la ora 12-13, ziua în amiaza mare.

Pentru că oricum eram în întârziere am zis că putem să mai facem o excepție și să oprim și la Basarabovo în Bulgaria, la Mănăstirea Sfântului Dimitrie, ocrotitorul Bucureștilor. Am prins vreme bună și ne-am bucurat de acest loc frumos.

Dragilor, acum câteva zile am fost într-o excursie foarte frumoasă la Mănăstirea Râmeț. O zonă superbă în Carpații Apuseni. Dumnezeu ne-a rânduit vreme bună și ne-am putut bucura de liniște și pace în acest loc binecuvântat de Dumnezeu. Maicile de la mănăstire ne-au primit cu drag și noi am simțit în suflete harul lui Dumnezeu și lucrarea lui în acest loc.

Am avut vreme să facem și un traseu pe cheile Râmețului, mergând pe malul apei doar până la un punct, de unde ar fi trebuit s-o luăm prin apă până la brâu, ceea ce nu era tocmai confortabil, apa fiind foarte rece și distanța de parcurs una considerabilă.

Patru dintre noi am urcat cu mașina lui Mihai de teren pe muntele din spatele mănăstirii pentru a ajunge pe cealaltă parte spre Mănăstirea Ponor, 30 de kilometri. Peisajele de sus sunt superbe, Munții Apuseni fiind o încântare pentru vizitatori. La Ponor am fost mai întâi la mănăstirea de călugări, finalizată recent. O bijuterie duhovnicească închinată Domnului, având hramul Sfântului Nectarie, un loc departe de lume, cu rânduială ca la Muntele Athos și cu multă pace. Am rămas la slujbă, apoi am fost invitați la masă și spre seară am plecat înapoi spre Mănăstirea Râmeț unde eram cazați. Am fost apoi și la mănăstirea de maici care se află puțin mai jos și este închinată Sfântului Spiridon. Și aici un loc atât de frumos, cu o biserică pictată și la exterior asemenea celor din Bucovina. Pictura extraordinară a celor două mănăstiri de la Ponor este realizată, din câte am auzit, de maicile de acolo.

Doamne ajută! Dragilor în acest articol vreau să împărtășesc cu voi câteva impresii din turul nostru prin țările balcanice. A fost o excursie de o săptămână neașteptat de frumoasă, cu un grup de oameni care s-au împrietenit ușor și care au fost în același gând.

Eu vizitasem până acum doar Bulgaria și Serbia iar celelalte țări au fost o premieră pentru mine. Am fost plăcut surprins de Skopjie, capitale Macedoniei, de Muntenegru cu reliefurile ei extraordinare și stațiunile de pe coasta adriatică, de Dubrovnikul Croației, de relieful Bosniei, dar și de capitala Albaniei, Tirana.

Ziua 1. Luni, 13 martie 2017

Ne-am întâlnit pe dealul Patriarhiei în București și am plecat spre Bulgaria. Stabilisem să nu mai intrăm în Sofia pentru că am fi întârziat și am fi ajuns noaptea în Skopjie. La ora 5 dimineața, afară era întuneric și ploua și vremea era rece. Până am ajuns la Giurgiu și am trecut vama, afara s-a luminat și prima noastră locație era chiar după graniță, la Basarabovo, mănăstirea Sfântului Dimitrie cel Nou. În jurul orei 07.30 am ajuns la poartă, și spre surprinderea noastră era deschis. Afară ploaia se oprise și Dumnezeu ne-a îngăduit să vizităm mănăstirea și peșterile săpate în stânci. Un loc liniștit, dar fără a fi o vatră de viețuire monahală în adevăratul sens al cuvântului, ci mai mult un loc sfânt deschis publicului ca un muzeu.

Dragilor, am rămas dator să vă împărtășesc impresiile mele din tabăra de revelion de la Piatra Fântânele din Pasul Tihuța.

Ca de obicei, tabăra de revelion a fost și anul acesta o reuniune de familie, în care ne-am bucurat unii de alții. A rânduit Dumnezeu și zăpadă, așternută chiar cu o zi înainte de a sosi noi, pregătind-o parcă pentru toți turiștii care urmau să petreacă sfârșitul de an în această zonă.

Pasul Tihuța este o zonă superbă la 1100 de metri altitudine, oriunde întorci capul vezi doar șiruri de munți care nu se mai termină, cu vârfuri mai domoale și cu brazi, cu căsuțe de vară aruncate ici colo. Casele mici aveau ca scop adăpostirea pe timp de vară a țăranilor din satele vecine, care veneau aici pentru fânețuri. Peisajul este înfrumusețat de Mănăstirea Piatra Fântânele și obștea frumoasă de maici, condusă de Părintele Gavriil, un om cu multă pace și har de la Dumnezeu. Lângă mănăstire s-a construit și cea mai înaltă cruce din România, la granița dintre Transilvania și Moldova, cândva despărțite, astăzi amintind de sângele vărsat de înaintașii noștri pentru unitatea neamului românesc și a credinței ortodoxe.

Doamne ajută! Dragilor, am rămas în urmă cu impresiile despre taberele la care am participat. Totuși aș vrea să împărtășesc cu voi câteva gânduri.

Tabăra de ziua națională a României din 2016 a fost una specială, din mai multe motive. În primul rând pentru că în fiecare zi am participat la Sfânta Liturghie, în al doilea rând pentru că am întâlnit oameni extraordinari care ne-au împărtășit din trăirea lor în Hristos, și în al treilea rând pentru că am avut zăpadă, prima zăpadă pe această iarnă și ne-am bucurat.

Miercuri, 30 noiembrie 2016 - Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României

Am plecat de dimineață din București în jurul orei 7 spre Pitești pentru a participa la Sfânta Liturghie în paraclisul ortodox al fostei închisori Pitești, amenajat chiar în așa numita "Camera 4 spital" unde s-a vărsat mult sânge nevinovat.

Prima supriză a fost că aici slujea ca invitat alături de părintele rânduit, părintele Ștefan de la Schitu Lacu din Sfântul Munte Athos. Părintele a mărturisit la predică cum nici el nu avea în plan să slujească în această sărbătoare aici, dar Dumnezeu călăzuiește pașii noștri așa cum știe el mai bine. Așa s-a făcut că am avut parte de o slujbă frumoasă și de o predică smerită și cu mult har din partea părintelui Ștefan.

 

Dragilor, am rămas datori cu câteva gânduri din excursia noastră din Italia, din luna septembrie. Inițial am fost puțin dezămăgit că ne-am adunat doar 10 tineri, dar apoi după ce am văzut cum s-a desfășurat întreaga experiență, dau slavă lui Dumnezeu că a așezat lucrurile așa cum a considerat El că este mai bine.

Ziua 1: Marți, 13 septembrie 2016

Ne-am întâlnit toți pe 13 septembrie dimineață la ora 4 în aeroportul Otopeni. Veseli, puțin obosiți, gata pentru o excursie frumoasă... și mult așteptată. Aventurile au început chiar de la primii pași, Mircea descoperind din discuțiile cu noi că biletul de avion cumpărat îi permite doar un bagaj mare de cabină și nicidecum un bagaj de cală, așa cum avea el. Am întrebat care ar fi diferența de preț și am aflat că era 50 de euro dus și 50 de euro la întors, adică aproape cât a costat biletul dus-întors.

Mircea, zglobiu și inventiv, mereu pus pe șotii, a găsit repede soluția: a pus toate hainele într-o sacoșă de supermarket pe care i-a oferit-o Anca, iar geamantanul l-a „aruncat la gunoi”... Nici asta nu avea voie... l-a încredințat oamenilor de la securitate, care l-au aruncat.

Am urcat în avion și am plecat... Zborul a decurs lin și în mai puțin de două ore am ajuns în aeroportul din Treviso, foarte apropiat de Veneția. În cele două zile cât am stat în zonă, aveam să ne familiarizăm cu aceast aeroport, la care ajungeam adesea fără voia noastră....

De aici am luat autubuzul până la Mestre, ne-am lăsat bagajele în gară și apoi plecat cu un alt autubuz spre Venezia... Era o dimineață de toamnă superbă, cu un cer senin, cu soarele strălucind pe cer și cu o temperatură plăcută pentru a vizita unul dintre cele mai frumoase orașe ale lumii... poate cel mai frumos. În scurt timp am ieșit cu autobuzul din orașul Mestre, destul de aglomerat și cu un iz de urbanitaterespingător... și am ajuns pe podul care lega pământul Italiei de insula Venezia. În primele secunde ai un mic șoc, când treci de pe străzile orașului aglomerate în apele oceanului, pe un pod superb și înainte îți stă o capodoperă a umanități: Venezia – orașul construit pe ape.

Am rămas dator cu câteva gânduri despre sfârșitul nostru de săptămână de la Mănăstirea Casian în care am organizat o mini-tabără cu tema "Ernest Bernea și taina satului românesc".

În primul rând mulțumim părintelui stareț Iustin Petre, care a binecuvântat întâlnirea noastră și ne-a primit cu drag, la fel și părinților din această mănăstire, care ne-au devenit prieteni, și care au participat alături de noi la sesiunile de discuții.

Scopul taberei a fost să aflăm mai multe despre viața omului Ernest Bernea, filosof, sociolog, etnograf, eseist, poet şi prozator și fost deţinut politic în regimul Carol al II-lea și în comunism, dar și despre vasta lui operă, care se află în curs de publicare. Ca invitat l-am avut pe domnul Daniel Mazilu, doctor în filozofie, absolvent de teologie și colaborator apropiat al Editurii Predania, unul dintre cei care s-au ocupat îndeaproape de publicarea scrierilor marelui filosof român.

Tema principală a fost cartea „Maramureșul, Țară Românescăscrisă de Bernea, pe care am prefațat-o prin două filme de arhivă, unul din anii '60 realizat de americani despre țăranii din Maramureș și unul realizat de Dimitrie Gusti și echipa sa prin anul 1936. Prezentarea și discuțiile au decurs firesc și atrăgător după vizionarea fiecărui film, pentru că imaginile filmate cu câțiva zeci de ani în urmă ne introduceau oarecum în viața țăranului român, mult diferită de cea de astăzi. Am văzut cum muncea la câmp sau în gospodărie, cum se îmbrăca, cum își cosea hainele, cum mergea la biserică, cum se veselea în sărbători, cum își sărbătoria nunta și alte lucruri frumoase din viața țăranului român.

Tabere

Pr. Crăciun Opre

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești