Tăcere (…pentru cei morţi de prea puţină dragoste)
TĂCERE…
…pentru cei morţi
de prea puţină dragoste
Oraşul e plin de tăcere şi noapte,
I-atâta-ntuneric şi geru-i cumplit,
Şi gem de-ncleştare pietrele toate
Şi plânge pe ele un bătrân rătăcit.
Iar vântul năprasnic obrazu-i loveşte
Şi geru-l străpunge în ochi fără milă.
Şi cade ninsoare şi viscolul creşte
Şi lacrimi amare de gene s-anină.
Cu câtă durere şi-aduce aminte
Că-n casa bunicii, copil cănd era,
Aveau pe măsuţă lumina cuminte
A candelei care spre Domnul ardea!
Ce dor îi apasă pe suflet acuma,
Când pietrele-i crapă de ger sub călcâi!
Cu ochii în lacrimi priveşte lumina,
Întinde o mână, dar candela…nu-i.
Un zâmbet amar pe buze s-aşterne.
Prea grea e povara, prea multă durere!
Pe umeri zăpada din ceruri se cerne.
Nu-i nimeni pe stradă să-l vadă cum piere.
Deodată-nainte, zăpada se-aude
Cum scârţâie greu sub paşii mergând
Ai unui străin, bătrânul îl vede
Uşor cum spre el s-apleacă oftând.
Pe frunte-l mângâie cu dragoste-adâncă
Şi ochi-i sărută cu dor neajuns.
E-atâta lumină pe faţa lui blândă
Şi are o tristeţe cu greu de pătruns.
Bătrânul o mână încet îi cuprinde
Şi-o duce cu drag spre buzele lui
Şi vede astfel că pe mână se-ntinde
O rană adâncă, o rană de cui.
Obrazul brăzdat de ani şi de chin
Se-apropie cald de rana cea sfântă.
Cu mâini tremurânde o mângâie lin
Suspină adânc, sfios o sărută.
Se vede din nou copil şi ar vrea
Să-şi plece obrazul pe pieptul cel cald,
Aşa cum făcea cu tata cândva,
Şi-l stânge în braţe şi zdrenţele-i cad.
Se simte deodată pe braţe purtat.
Oraşul rămâne cu gerul lui, jos
Şi trupul cu zdrenţe adoarme uitat.
Bătrânu-L priveşte în ochi pe Hristos.
(Talita)
flinutz
ianuarie 7, 2009 @ 11:39 am
trist, dar adevar grait-ai…
felicitari pentru versuri!
talita
ianuarie 7, 2009 @ 7:12 pm
Multumesc, Flinutz!
nu-s ele asa reusite(versurile), dar… sper sa transmita bine mesajul.
ionutz
ianuarie 8, 2009 @ 12:47 am
Crede-ma ca versurile sunt extraordinare mi-a luat ceva timp sa descifrez mesajul!
Guest
august 21, 2010 @ 2:19 pm
O poezie a unei adevarate POETE !
FELICITARI ! :love:
oana s
august 21, 2010 @ 9:57 pm
poezia este extraordinara am plans!!
FELICITARI
Guest
august 22, 2010 @ 11:14 am
Si eu, dar mi-a fost rusine sa spun :love:
Laura-optimista
august 22, 2010 @ 7:07 pm
Cât de frumos… şi cât de trist! 🙁 🙁
RDF
august 22, 2010 @ 7:26 pm
Daaa…e splendid mesajul transmis! :love: E ceea ce-mi zicea Laura-optimista:”Fericirea ti-o gasesti in ceea ce este esntial, in relatia cu Dumnezeu.” 🙂 De ce sa lasam timpul sa treaca! TREZITI- VA! sa ne trezim cu totii! Sa ne incalzim sufletele la lumina candelei, cea care ne aduce aminte ca intai a fost Lumina, ca Dumnezeu este Lumina, ca noi suntem fii ai Luminii, precum ne numeste Sf.Ap.Pavel…LUMINA LUMII…lumineaza tuturor!Domnul sa va binecuvanteze!
RDF
august 22, 2010 @ 7:26 pm
Si sa va lumineze la timp!:*
Georgeta
noiembrie 13, 2010 @ 10:07 am
Autoarei
Dumnezeu sa te ajute, Talita!
elena
octombrie 30, 2011 @ 10:12 am
Poezia aceasta merita publicata…Minunata!
Ludmila Doina
octombrie 30, 2011 @ 11:27 am
[b]Nu am cuvinte ![/b]