Tăgăduirea lui Dumnezeu a adus durerea fărădelegii comunist-ateiste
Trăim într-un veac agitat, plin de mari prefaceri si fărădelegi. Luminată de dumnezeiestile învătături ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, lumea, din beznele în care era, s-a ridicat treptat la cunoasterea adevărului, a binelui, la respectul omului, la un frumos progres moral si spiritual.
S-a putut realiza o cultură si o civilizatie crestină. S-a iesitla lumină. Omul nu mai e idolatru; nu mai e jertfit zeilor. Femeia nu mai e roaba bărbatului. Toti au devenit fii ai lui Dumnezeu.
National, progresul a mers lent si cuceririle spirituale si sociale s-au făcut cu jertfe mari. Bunăoară, românii ardeleni abia în 1848 au iesit din iobăgia austriacă. Şi România abia în 1878 aiesit de sub suzeranitatea Turciei.
Un salt enorm s-a făcut în 1918, după primul război mondial, când s-a proclamat principiul autodeterminării popoarelor, în urma căruia s-au format statele nationale. Dar după al doilea război mondial s-a produs o cădere neasteptată, o prăbusire care ne-a dat înapoi cu sute de ani: 100 de milioane de oameni au fost vânduti sovieticilor fără stirea lor.
Poate fi ceva mai nedrept si mai înspăimântător? Şi totusi, trei oameni de stat, cinici si mari betivani, au putut face acest act rusinos. Socotindu-se atunci stăpâni ai lumii, s-au suprapus puterii lui Dumnezeu pe care L-au tăgăduit prin actul lor.
Cutremurătoarea fărădelege s-a făcut din necredintă si tăgăduirea existentei lui Dumnezeu. Deci au venit marile dureri si suferinte ale popoarelor care au pătimit în temnitele si lagărele comuniste. Prin aceasta s-a restabilit echilibrul spiritual al lumii.
Detinutii au ajuns în asupriri si mari cazne, în marile lor trăiri interioare să înlăture îndoielile, si să capete pas cu pas certitudinea existentei lui Dumnezeu. În conditii extreme de distrugere, ei au rezistat si zeci de ani, desi toată stiinta lumii arată că într-un astfel de regim nu se poate rezista mai mult deun an. Cum au putut rezista atât? Prin puterile lor? Nu! Ci prin ajutorul ce l-au primit de la Dumnezeu. Prin harul Sfântului Duh. Ei au trăit sub scutul lui Dumnezeu si au ajuns la convingerea deplină, desăvârsită, că Dumnezeu este. Dar nu numai că El este, ci si că El ajută, apără, sprijină pe cei ce-L iubesc. Şi stă si de vorbă cu ei, căci L-au adus pe Dumnezeu în inima lor.
Supravietuirea detinutilor, după dramaticele suferinte prin care au trecut, este o dovadă peremptorie a existentei luiDumnezeu. Ei sunt niste martori ai existentei lui Dumnezeu si ai nebuniei tăgăduirii existentei lui Dumnezeu, ei aduc lumii mărturia lor, si ea e adevărată si sinceră, căci nu numai cuvântul,ci ei însisi sunt această mărturie.
Această mărturie o aduc si eu care abia după 13 ani de temnită am ajuns să am dovada existentei lui Dumnezeu si să mă conving de realitatea existentei Lui. Şi să pot spune: eu nu mai cred, ci stiu că există Dumnezeu. Nimeni nu-mi poate zdruncina această convingere rezultată din fapte trăite, autentice.
Azi nori negri se ridică la orizont. Forte oarbe, satanice, sunt în plină desfăsurare si luptă. Dumnezeu e tăgăduit de ele mai mult ca oricând. Sfânta Lui Biserică, stâlpul adevărului, e amenintată cu distrugerea ei. Însăsi rasa umană, care merge acum înapoi, e amenintată în existenta ei. Acum ea se distruge, lent, biologic si spiritual. Viitorul apare nesigur. Şi nici un profet nu apare să arate lumii calea salvării ei.
Căutând în Biblie, găsim cuvintele lui Iisus: «Eu sunt calea, adevărul si viata…» cei chemati spre mântuire stiu de acum calea. Şi Hristos e Dumnezeu; atotputernic, nebiruit, stăpân peste toate. (Isaia cap. 43, vers 3 si următoarele).
(Pr. Nicolae Grebenea – Amintiri din întuneric)
Nota noastră: Și totuși Dumnezeu a rânduit un profet care să arate lumii calea salvării ei. Iar profetul acesta strigă de dincolo de mormânt: „Întoarcerea la Hristos”
Laura-optimista
martie 5, 2011 @ 10:32 pm
Aşa este… Foarte impresionantă mărturia acestui părinte, care a trecut prin experienţa dramatică a dictaturii regimului totalitar ateu comunist. Din punct de vedere politic, acel regim anticreştin şi contrar umanităţii a dispărut din ţara noastră, dar ateismul, din păcate, încă nu a fost învins. Nouă, tinerilor creştini de astăzi, ne revine datoria ca, bucurându-ne cu recunoştinţă de libertatea religioasă, dăruită nouă de Dumnezeu, să continuăm, prin tot ceea ce facem, lucrarea celor care, prin jertfa lor, au pus capăt persecuţiilor din perioada regimului comunist. Să nu îngăduim ca situaţiile critice, prin care a trecut Biserica noastră, să se repete, ci să luptăm, folosind doar armele duhovniceşti (credinţa, nădejdea, dragostea, curajul, înţelepciunea, milostenia şi toate celelalte virtuţi creştine), pentru păstrarea "credinţei date sfinţilor o dată pentru totdeauna".
În decembrie 1989, tineri de vârsta noastră şi-au dat viaţa, strigând din întreaga lor fiinţă: "-)umnezeu există!"; să nu dispreţuim mărturisirea lor, ci să o ducem mai departe!
Tatăl nostru ceresc să ne dăruiască nouă, tuturor tinerilor creştini, puterea de a-L iubi pe El din toată fiinţa noastră şi de a ne dărui Lui cu hotărâre, fără a ne mai lăsa influenţaţi şi abătuţi din drum de către multele ispite ale lumii acesteia! Să dea Dumnezeu să fim, pentru semenii noştri care încă nu au ajuns la credinţă, prieteni adevăraţi şi, în această calitate, să-i ajutăm pe toţi să găsească drumul către Tatăl Cel iubitor, Care-i aşteaptă pentru a le oferi comoara cea mai de preţ şi unica fericire adevărată.
Doamne ajută!