Taina de a înţelege şi de a fi inteles!
Din ce in ce mai mult ne trezim racnind unii la altii din simplul motiv ca celalalt „nu aude” sau „nu intelege”. Este sau nu este asa? De obicei aceasta departare intre doua persoane apare cand la mijloc intervin argumentele contradictorii. „Eu am dreptate, nu tu”, „tu eventual i-ati niste ochelari sa vezi mai bine….ca nu ai dreptate”. Haideti sa facem „dreptatea” bucatele atunci, nu? Din pacate acolo in interiorul fiecaruia ne macinam pentru ca celalalt nu doreste sa auda ce spunem.
Da, sa auda si sa inteleaga. De ce n-am putea sa spunem de exemplu: „Eu inteleg ce spui, dar nu sunt de acord, uite care e parerea mea”. Prin aceasta evitam si mania si cearta si probabil o eventuala bataie. Argumentele noastre in contradictoriu uneori le folosim din mandrie si pentru a arata „cat de prost” este celalalt si pentru a-l umili si pe deasupra mai aveam si pretentia de a ne face auziti….Cum? Racnind la celalalt?
De cate ori nu era Hristos indreptatit sa racneasca ori la ucenicii sai ori la evrei, ori la farisei pentru a se face auzit, caci El era dreptatea insasi!? Dar nu a facut acest lucru din iubire, pentru ca El respecta libertatea oamenilor de a gandi si de a dori sa auda Cuvantul Sau sau nu. Si va mai zic o taina pe care o sa o descoperiti daca invatati sa va spuneti opinia contrara in mod pasnic.Veti reusi sa comunicati si poate celalalt de langa voi vazand ca il intelegeti (chiar daca nu sunteti de acord cu el in cele din urma) va cugeta la cele discutate si poate i se va lumina mintea. Nu proiectand nevoia noastra de a domina pe ceilalti vom reusi sa ne apropiem de ceilalti, ci intelegandu-i si integrandu-i ca pe o durere de a noastra in noi insine si atunci vom putea sa auzim si sa intelegem si sa fim auziti si intelesi la randul nostru. Oare cum mai ascultam noi glasul lui Dumnezeu, daca glasul unei biete fapturi omenesti nu o auzim?
Aveti grija ca inimile voastre sa nu fie departe….caci s-ar putea sa nu mai stie acestea sa se reintoarca pe cale si sa se (re)cunoasca.
Doamne ajuta!
(Ionut)
gabriela tudor
mai 28, 2010 @ 12:08 pm
Ma bucur ca se gandeste cineva la acest aspect, foarte important, al comunicarii dintre oameni. Cred ca cea mai buna cale este sa-i vedem pe ceilalti ca fii ai aceluiasi Tata, Tatal Ceresc, si sa incercam sa ne punem in locul lor. Numai asa ii punem intelege. Iar noi ar trebui sa avem macar o mica parte din duhul blandetii pentru a ne face intelesi. Asadar…Slava intru cei de Sus lui Dumnezeu, pe pamant pace, intre oameni bunavoire!
omp
mai 28, 2010 @ 2:00 pm
„Nu proiectand nevoia noastra de a domina pe ceilalti vom reusi sa ne apropiem de ceilalti, ci intelegandu-i si integrandu-i ca pe o durere de a noastra in noi insine si atunci vom putea sa auzim si sa intelegem si sa fim auziti si intelesi la randul nostru.”
Pretioasa aceasta „taina”, multumim!
RDF
mai 28, 2010 @ 3:39 pm
Doamne ajuta! E un articol care ar trebui sa ajunga la urechile multora, dar se pare ca, din pacate, nu toti cei ce au urechi de auzit AUD!…:sad: Intai de toate, ar trebui sa avem rabdare si sa ne ingaduim unul altuia prin iubire, caci aceasta e cea mai mare porunca a Domnului:” iubiti-va unii pe altii,faceti bine celor ce va urasc pe voi, binecuvantati pe cei ce va blesteama ca sa fiti fii ai Tatalui vostru Cel din Ceruri”(Matei, cap.6)…E dureros sa vorbesti nepoliticos doar pentru a-i arata celuilalt ca „e prost” sau ca „a gresit”…sa nu uitam, deci, ca „Dorinta de egalitate a cauzat caderea lui Lucifer!”(sfantul Grigorie de Nazians).