Tâlharul – primul rod!

Tâlharul – primul rod !

La altare n-am dus jertfa,

Nici o mierla de cand sunt,

N-am stiut de rugaciune,

N-am avut nimica sfant.

O putere un balaur,

Imi da branci mereu sa prad,

Vai destul vorbii strajerul,

Locul tau e acolo-n iad.

Si cu mana lui intinsa,

Ii arata in jos sub cer,

Intr-o gura de intuneric,

Flacari vii intr-un crater.

Se uita ingrozit  strainul,

Iar apoi incet  sopti,

Da acolo, dar asculta inainte de-a muri,

Osandit fiind la moartea

Cea mai grea mai blestemata,

Tintuit pe lemnul Crucii,

Am vazut hulit de gloata,

Un profet murind alaturi,

Ba mai mult decat profet,

Nu era un om de lume.

Caci sub fruntea de namet,

Ii plutea in ochi o pace

Si-o indumnezeire-n grai.

El mi-a spus privindu-mi fata :

Azi vei fi cu mine-n rai !

Si acum o intrebare,

Un cuvant mai am de spus,

Daca tot ce vad e Raiul,

Nu-i pe-aicea acel Iisus ?

O Iisus e aici in slava,

Tot ce vezi ii apartine,

Dar de ce ti-acoperi fata,

Hohotind, sau plangi straine ?

Rogu-te o vorba numai ,

Nu stiu cum sa spun amarul.

Daca e Iisus aicea ,

Spune-i c-a venit Talharul !

Vino poarta ti-e deschisa,

Domnul ii vorbeste in prag,

Il priveste lung talharul

Pasii-napoi se trag.

E Iisus acest arhanghel

In vesminte sclipitoare ?

Parul nu-i al lui, nici braul

Nici camasa de ninsoare,

Dar privirea blanda ochii, El E,

Si-a cazut gramada,

Cum ?  da cine il ridica ?

Ochii lui nu pot sa creada,

Doamne sunt murdar si-n zdrente,

Si isi stranse vorba-n dinti,

Eu in haine de lumina,

Eu talharul printre Sfinti ?

Si luandu-l bland cu sine,

Stralucitul voievod,

Langa tron mergand si zise :

El mi-a fost intaiul rod.

Si acum sa stie oricine

Unde a intrat talharul,

Nu-i pe lume om sa creada,

Si sa nu-l primeasca Harul.

Nu-i pacat pe care Domnul

Nu si-a pus fagaduinta,

Unul singur nu se iarta,

Niciodata , necredinta !

(Carla)