Tanarul… Erou pentru Hristos

17

Acum cateva zile m-am gandit sa citesc din scrierile Arhimandritului Arsenie Papacioc, cat si din minunatele scrieri ale Parintelui Arsenie Boca. Doi oameni atat de simpli, dar cu un grai si cu o intelepciune nemarginita, fiind doi dintre cei mai importanţi si mai de seama duhovnici ai Ortodoxiei.

Numai Dumnezeu este cel care ne descoperă înţelesurile unei scrieri, oricât de mult ne-am chinui noi, nu putem cuprinde mesajul in totalitate. Printre cuvintele pline de talc si de adevar ale Parintelui Arsenie Papacioc, un citat mi-a atras atentia in mod deosebit: ,,Aşa să fie un tânăr: un mare erou pentru Hristos.”

Ma gandesc, cum poate un tanar contemporan sa fie un erou? Si mai ales…nu un oarecare erou. Nu vorbim despre un ,,erou” la jocurile de noroc, sau un ,,erou” din filme, ci despre un erou pentru Hristos. Cand faci ceva pentru Hristos, nu doar ca devii erou, ci descoperi modalitatea de a trai, prin comuniune, omul în fiinţa lui Dumnezeu şi Dumnezeu în fiinţa omului. A fi erou pentru Hristos, inseamna a te darui lui Dumnezeu in totalitate. A lupta pentru dobandirea Vietii Vesnice, pentru Cununa cea Nevestejita a Mantuirii.

O sa intrebati: ,,mai vor tinerii sa lupte pentru aceasta? Oare nu e prea frumoasa tineretea?”. Hristos e tineretea noastra. Fara El mai putem fi tineri? Indiferent de varsta, Hristos prin Invierea Sa, ne face pe noi netrecatori, vesnici, tineri. Ne scoate in cale Treapta ce duce spre vesnicie, spre nemurire, spre Viata.

,,Cum sa ma daruiesc lui Dumnezeu in totalitate?” Intr-adevar, cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăm Lui pe noi înşine, pe viaţă- spune Parintele Arsenie Boca. Poate multi cand veti citi aceste cuvinte, va veti gandi la calugarie. Ei bine, aici nu vorbim despre calugarie, nici despre Taina Cununiei. Oare nu va ganditi ca atata timp cat il marturisim pe Hristos oriunde si oricand, ne daruim pe noi insine, ne incredintam Lui? Ortodoxia este credinta drept-maritoare, prin aceasta il marturisim pe Dumnezeu. De ce ne numim ortodocsi daca ne este teama sa-L marturisim pe Hristos, ne este teama de rasul lumii?

Un prieten spunea că ,,Ortodoxia nu înseamnă numai haine negre, lumânări, tămâie, slujbe nesfârşite săvârşite într-un limbaj depăşit, că nu înseamnă neapărat iad veşnic şi draci care au ca „job description” să te chinuie în mod special pe tine şi altele asemenea…Ortodoxia pe cât este de sobră, pe atât este de sublimă când ajungi să o cunoşti.” Asadar, ma intorc la cuvintele Parintelui Arsenie Boca: ,,sa ne dam Lui pe noi insine, pe viata”- nu inseamna a te indeparta de lume, de prieteni; nu inseamna a te inchide in tine insuti ca intr-o celula, a fugi de toti cei dragi si de lumea in care traiesti. Sa ne daruim pe noi Ziditorului, inseamna a-I darui inima-cea care simte, traieste, plange si se bucura in fiecare clipa; Inseamna a-I da sufletul- cel ce la fiecare ruga se imbraca cu haina cea neintinata a Bucuriei celei Vesnice. Pentru asta trebuie sa luptam inca de tineri; darul pentru El este adevaratul si singurul examen care nu trebuie ratat. Sa incercam sa lucram cu folos la mantuirea noastra, sa invatam sa traim azi si acum. Prin asta ne daruim Lui, prin aceasta devenim eroii pentru Hristos.

Suntem tineri, si e firesc sa cautam fericirea. Numai ca de multe ori o cautam pe cea lumeasca; de cea duhovniceasca ne instrainam prin propriile noastre fapte. A fi fericit nu inseamna a te izola de trecut. Domnul nu este doar tineretea noastra, ci este si fericirea. Fericirea nu o gasim fugind la manastire; nu o gasim nici in lume. Nu o gasim intr-o chilie, nici intr-o discoteca. O descoperim chiar in adancul inimii noastre. Daca il avem pe Hristos acolo, putem spune ca in camara inimii a luat nastere un izvor nesecat si vesnic al fericirii neasemanate si negraite.

Un mare dramaturg francez, Victor Hugo, spunea ca ,,fiecare isi culege fericirea de acolo de unde o seamana”. Oriunde vom semana aceasta fericire, roadele se vor imbogati; virtutile si talantii se vor inmulti datorita faptelor noastre bune.  Fericirea este oferita si traita numai celor care sunt gata sa-L primeasca pe Hristos in interiorul lor. Suntem ,,gata” doar prin neincetata pregatire, prin neincetata comuniune cu El; prin post si prin rugaciune. Prin vointa, si nu prin putere. Caci, ce putere avem noi sa biruim toate ispitele ce ne vin pe parcursul acestei calatorii? Puterea este numai de la El, vointa ne apartine. Tot scriitorul Victor Hugo spune ca ,,Oamenii nu sunt lipsiţi de putere, ci de voinţă.” Din voinţă se naste credinta, nadejdea, iubirea chiar, care este cea mai inalta dintre virtuţi; precum si alte trepte ce duc spre Mantuire. Cu cat inaintam mai mult pe aceasta Scara, cu atat de apropiem de Dumnezeu, cu atat vointa si credinta ne este intarita.

Eroii pentru Hristos au dreptul la toate bucuriile acestei vieti. Au dreptul la singuratate, dar au si dreptul la iubire. Eroii pentru Hristos sunt asemenea sfintilor, care au indurat nenumarate suferinte si chinuri pentru Cel ce a Inviat din morti, dandu-se jertfa oamenilor. Un erou intotdeauna se distinge prin vitejie și prin propriul curaj. Niciodata nu se intoarce de la lupta, lasandu-si capul in jos si lacrimile lasand sa cada in urma sa. Un erou pentru Hristos stie sa se bucure si de un pahar cu apa pe care Domnul il daruieste. Acesta stie cand trebuie sa vorbeasca, si  cand trebuie sa taca. Un erou pentru Hristos stie cand trebuie sa planga, si cand sa zambeasca. Parintele Arsenie Papacioc ne indeamna sa avem mereu un zâmbet ascuns în inimă. Un tanar ce I se daruieste lui Dumnezeu in totalitate, trebuie sa stie să moara şi să învieze în fiecare zi. Sa stie sa aprecieze fiecare clipa daruita de Domnul, sa se bucure de intreaga creatie, de fiecare moment cat si de fiecare incercare. Caci si incercarile ne sunt spre folos, desi de multe ori negam acest aspect. Ne lasam deseori doborati de incercari, ne intristam si cadem in capcana inselatoare a diavolului. Insa timpul tristetii nu-i atunci când suntem nefericiti, ci acela în care savârsim raul– ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur. Nu prin bucurie invatam sa alungam raul, ci prin incercari.

Nu trebuie sa vedem viata in roz; fiindca nici nu este asa. E un paradox sa te gandesti ca vei fi fericit in fiecare clipa a vietii, si defapt sa realizezi ca te afli pe marginea prapastiei. Suntem tineri si ar trebuii sa ne deconspiram, precum ne spune marele regizor Dan Puric : de vestita filosofie…,,Traieste-ti clipa” care de multe ori este altoita cu o filozofie budista. Crestinii sunt cei care se pregatesc in fiecare clipa, se bucura, plang, muncesc…fac totul pentru Hristos. Un tanar nu trebuie sa alerge la bogatie, pentru a fi erou. Multi traiesc dupa principiul ,,a trai pentru a avea”. A fi erou pentru Hristos, traieste pentru El si nu pentru sine.

Hristos traieste defapt in noi, se roaga tainic in interiorul nostru. De noi depinde daca ii deschidem usa inimii, daca il lasam sa salasluiasca in camara launtrica. Cheia se afla in rugaciune. Prin rugaciune neincetata deschidem in noi insine poarta ce duce spre pocainta. Lucrul cel mai important în rugăciune este de a sta în faţa lui Dumnezeu cu mintea coborâtă în inimă.-  ne spune Sfântul Teofan Zăvorâtul.

Sa stam in fata Domnului cu iubire si credinta, sa ne coboram mintea in adancul inimii, precum ne invata acest mare Sfant al Ortodoxiei. Sa devenim eroi pentru Hristos, tineri marturisitori ai Invierii Sale celei necuprinse de mintea omeneasca. Sa cugetam in rugaciune si sa inaintam in dragostea fata de El si fata de aproapele, pe care Datatorul ne-o scoate in cale neincetat. Dragostea este singura cale ce duce spre îndumnezeire. Dragostea este puterea dumnezeiasca revarsata din firea omului in unire si comuniune cu Domnul Hristos, singurul Stapan al vietii noastre. Numai din dragoste, si prin dragoste devenim eroi pentru Hristos.

Inchei cu cateva cuvinte ale Sfantului Apostol Pavel, despre importanta dragostei, descrisa in Epistola catre Corinteni.

Domnul sa ne calauzeasca  pasii pe Calea ce duce spre Imparatia nedeslusita a Vesnicei Bucurii, iar sufletele, candele luminoase sa ne fie pe parcursul acestei vieti. Hristos a inviat!

,,Dragostea nu cauta ale sale, toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata. Si acum ramin acestea trei: Credinta, Nadejdea, Dragostea. Iar mai mare dintre acestea este Dragostea”…

(Georgiana)

(Visited 4 times, 1 visits today)