„Țara mea și mândra mea” pe acompaniamentul lui Dumitru Fărcaș
Vă invităm să ascultați un cântec minunat, o încurajare să ne iubim țara și neamul, astăzi când ne amintim de înaintașii noștri care prin mica Unire de la 24 ianuarie 1859 au pus bazele României de astăzi.
„Moroșeni mă ascultați
Dușmanilor nu vă dați!
Cât o fi român, român, pe pământul lui stăpân
Să-și cânte cântările,
Să-și lumine zările,
În Vârful Pietrosului, în Valea Mureșului.
C-am și eu la mine acas’ un petec de ogor
Pe carii taică-l meu mi l-a lăsat.
Și mai am la mine acas’ o mândră-n pridvor.
Am pe mândra mândrelor din sat.
Ogorul meu și mândra mea
Doar Dumnezeu le poate lua.
Dar știu că nu mă lasă singur să rămân
Că și Dumnezeu e-un bun român.
Țara mea… și mândra mea.
Mi-am scris pe inima din piept vreo două nume:
„Românie”, și cu „Mândrea mea”,
Asta-i tot ce am pe lume.
Țara mea… și mândra mea.
Multe țări o fi-n lume, dar eu nu le știu,
Multe mândre or fi peste hotar,
Eu aicea am crescut, trăit din tată-n fiu,
Și-am iubit o fată de plugar.
Aici am fost
Aici voi sta,
N-am niciun loc altundeva.
N-am să vin să-mi iau mândra de pe pământul tău,
Dar nici tu să nu vii pe al meu.
Țara mea și mândra mea.
Amândouă laolaltă să-nflorească,
Și mă rog lui Dumnezeu așa:
Eu să mor,
Dar să-mi trăiască țara mea și mândra mea.”