Târgurile de Crăciun și Ortodoxia nu au nimic profund în comun

Ascultă podcastul și pe Soundcloud sau Apple Podcasts.

Cine a vizitat cel puțin odată un târg de Crăciun recunoaște clar că sunt fascinante și fură ochii vizitatorilor… doar doar le vor fura și inimile. Dacă ar fi să ne gândim astăzi la cele mai frumoase târguri de Crăciun din Europa, așa numitele „Christmas markets”, realizăm că au devenit adevărate parcuri de distracții, adevărate atracții turistice, un fel de locomotivă de adus turiști din întreaga lume. De precizat că aceste târguri se prezintă într-un fel aparte, nu ca orice parc de distracții, ci ca un fel de mici orășele „spirituale” care aduc „magia Crăciunului” și atmosfera aceea de bucurie în inimile oamenilor, și în mod special ale copiilor.

De exemplu Viena are nu unul ci mai mult târguri de Crăciun, de fapt cele mai frumoase din Europa și astfel vizitatea capitalei austriece devine în luna decembrie o atracție pentru întreaga lume. Astăzi târguri de Crăciun frumoase sunt mai peste tot pe mapamond, din Europa până în Americi ba chiar și în Asia necreștină. Cele mai multe târguri de Crăciun se găsesc în Germania, fiind renumite pentru tradiția lor mai ales cele de la Nurnberg, Koln, Dresda Freiburg și Stuttgart.

Cum au apărut aceste târguri/piețe în istoria umanității?

Potrivit istoricilor, Rudolf I de Habsburg a autorizat organizarea în oraș a două târguri anuale, dintre care unul de Crăciun. La acest târg erau puse în vânzare produse de consum curent. Primele relatări referitoare la târgurile de Crăciun datează din secolul al XIV-lea, și vin din Germania, numai că denumirea era ”Târgul de Sfântul Nicolae”, sfântul patron al copiilor, sărbătorit la 6 decembrie. De aici se puteau cumpăra bunătăți și jucării din lemn, pentru a fi dăruite copiilor cuminți.

Primul document care relata despre un târg de Crăciun datează din 1434, din timpul lui Frederic al II-lea de Saxa, și se referea la un ”Striezelmarkt”, care avea loc la Dresda, în lunea dinaintea Crăciunului. Este prima oară când este menționat în scris un târg în aer liber asociat Crăciunului. Reforma Bisericii Catolice a perpetuat tradiția, rebotezând-o în ”Christkindlmarkt” (Târgul Copilului Hristos).

Târgul de Crăciun din Strasbourg datează din 1570, cel din Nurnberg din 1628. În secolul al XIX-lea, Christkindelsmarik (în alsaciană) se ținea la Frohnhof între catedrala Notre Dame din Strasbourg, Palatul Rohan și actuala Piață a castelului și avea loc cu opt zile înaintea Crăciunului și până la mesa de la miezul nopții de Ajun. (Sursa: evenimentulistoric.ro)

Cum sunt târgurile de Crăciun astăzi

Astăzi târgurile de Crăciun în Europa încep cu 4 săptămâni înainte de Crăciun, de obicei la sfârșitul lunii noiembrie și se termină după Crăciun undeva la începutul lunii ianuarie. Sunt amenajate de obicei în piețele cele mai populare din orașe, în zonele istorice și pietonale cele mai frecventate, de obicei în fața unei catedrale catolice sau luterane.  Au în centrul lor un brad imens împodobit cât mai frumos posibil, și toată piața e plină de lumini, care fascinează oamenii. Piața e plină de căsuțe cu meșteșugari care vând produse artizanele, ornamente, mâncare și băutură, îmbrăcăminte și accesorii. Toate căsuțele sunt împodobite și amenajate de zici că ești în povești…

La toate acestea se adaugă un patinoar, scene cu spectacole live, carusele pentru copii, restaurante și terase și multe decorațiuni luminoase la tot pasul, în formă de îngeri, clopoței, moș crăciuni, beteală, lumânări de zici că ești într-un film creat de Disney. Cu adevărat e greu să reziști unui asemenea spectacol omenesc și să nu fii captivat, mirat și atras.

Dar care este legătura cu nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, cu venirea Lui pe pământ în mijlocul nostru?

Piesa de teatru cu ieslea de la Betleem și închinarea la iesle

Târgurile sunt amplasate în fața catedralelor creștine dar oamenii le vizitează din ce în ce mai puțin. Sărbătorirea Nașterii Domnului a fost mutată din casa Lui în piață pentru că oamenii nu mai înțeleg mare lucru din ce se întâmplă în slujbele și rugăciunile din biserică.  Francisc de Assisi a fost primul care a făcut acest pas în secolul XIII când s-a hotărât să sărbătorească într-o nouă manieră Crăciunul.

„În biserica din Italia în care se găsea a reconstituit staulul de la Betleem și astfel a început închinarea la iesle în Biserica Latină. În jurul acestui moment a creat un fel de piesă de teatru care reprezintă începutul pieselor de teatru religios din Italia, contribuind astfel la intensificarea elementului dramatic.

Piesa de teatru religios, care își are de fapt originea în Liturghie, avea în centrul ei Împărtășania și teme religioase și reprezenta o ajustare la noul duh al vremurilor, pentru a face religia mai interesantă, mai în acord cu viața cotidiană, mai apropiată de credincioși, ca și cum Ortodoxia nu ar fi suficientă.” (Pr. Serafim Rose)

Astăzi și de sute de ani în târgurile de Crăciun chiar se află reconstituită din figurine în mărime naturală scena nașterii pruncului Iisus, loc în care oamenii se adună și văzând-o își amintesc ce este de fapt Crăciunul și unii privind-o chiar încearcă să se roage lui Dumnezeu și să se gândească la El.  Ce e ciudat este că această scena cu figurine a Nașterii Domnului, străină de spiritualiltatea creștină a apostolilor și a Bisericii lui Hristos, este înconjurată de o atmosferă lumească cu muzică de toate felurile și cu miros de grătare și vin fiert, cu vacarmul unei mulțimi de oameni adunată acolo să se simtă bine, să se distreze, nu să se roage.

Oamenii din occident nu mai vor și nu mai simt să sărbătorească Crăciunul în biserică, așa cum o făceau în primul mileniu, în liniște și pace, în rugăciune și în Duhul Sfânt, în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, în pregătire sufletească cu post, spovedanie și Împărtășanie, în comuniune unii cu alții și în ascultare de preotul sau episcopul lor. Cu cât s-au îndepărtat de Dumnezeu cu atât au început să ceară Bisericii să renunțe la exigențele sale. Biserica Catolică a făcut multe concesii renunțând la lungimea slujbelor, la lungimea postului și la exigențele poruncilor lui Dumnezeu, dar oamenii în loc să se apropie mai mult de Dumnezeu, mai tare s-au depărtat.

Oamenii au început să-și dorească să sărbătorească în felul lor Crăciunul, adică să ia din sărbătoare ce este mai facil: tradițiile și pregătirile exterioare sărbătorii, în dauna pregătirii și schimbării sufletului. Așa se face ca astăzi în mare parte din occidentul odată creștin a rămas din Crăciun doar mâncarea și băutura, bradul și luminile, cântecele și dansurile, tradițiile și plăcerea de a face cumpărături, și pe undeva printre a rămas și o scenetă de Crăciun reconstituită ca să aducă „duhul original” al sărbătorii și să facă mai „dulce” și mai întemeiată toată distracția.

Pe scurt Târgurile de Crăciun sunt târguri sărbătorești fără Sărbătorit. Sunt târguri lumești fără de Dumnezeu. Sunt sinteza a ceea ce mai reprezintă pentru oameni astăzi relația lor cu Dumnezeu. Atât de căzută a ajuns lumea încât la târgul de Crăciun din Budapesta sunt proiectate pe Basilica Sfântul Ștefan lumini cu brazi, lumânări, ornamente și decorațiuni de Crăciun. La atât mai sunt bune bisericile, să-și proiecteze pe ele oamenii propria lor viziune asupra unei sărbători, care în profunzimea ei este așa cum o numește Sfântul Efrem Sirul: cea mai sfântă noapte din istoria umanității. Nașterea Domnului e arătarea în lume a lui Dumnezeu, taina întrupării, cea mai mare taină a universului, revelându-se tuturor.

Cândva în occidentul creștin bisericile împrăștiau lumina lui Hristos tuturor oamenilor din cetate, dar nu o lumină cu lasere performante și colorate, ci adevărata lumină a lui Dumnezeu prin Harul Duhului Sfânt care se simțea mai întâi în inimă și apoi inunda întreaga ființă a omului.

Târgurile de Crăciun sunt o păcăleală pentru că promit că oferă ceva sufletului prin cele ale trupului. Promit că aduc în inimile oamenilor atmosfera dulce a Crăciunului și a copilăriei noastre frumoase prin mâncare și băutură, patinaj și cântece, prin lumini și brazi…

Ce legătură profundă este astăzi între Târgurile de Crăciun și Ortodoxia, adică adevărata viața în Hristos?

Niciuna.

Ortodoxia ne propune să postim 40 de zile cu mâncare simplă și cu ferirea de plăceri trupești înainte de Nașterea Domnului. Târgurile de Crăciun ne propun să mâncăm și să bem și să ne distrăm cu o lună înainte.

Ortodoxia ne propune să ne primenim mai ales sufletele în această perioadă prin spovedanie, Împărtășanie, participarea cât mai deasă la slujbele Bisericii, prin rugăciuni neîncetate, prin citirea cuvântului lui Dumnezeu și participarea la cât mai multe cateheze despre Nașterea lui Hristos. Târgurile de Crăciun ne propun și ni se oferă ca exemple de pregătiri cât mai minuțioase și sofisticate pentru cele exterioare: tradiții, mâncăruri, îmbrăcăminte, ornamente, împodobiri ale caselor, etc. și mult shopping.

Ortodoxia ne propune o perioadă de 40 de zile de fugă de lume și de atenție sporită asupra sufletului nostru, acolo unde Domnul Hristos vine cu pacea Sa. Târgurile de Crăciun ne propun o perioadă de 40 de zile de huzur în tumultul lumii împărtășindu-ne din duhul celor mai pretențioase creații omenești.

Ortodoxia ne spune că acest prunc Iisus ne aduce iertarea păcatelor de la Dumnezeu, și împăcarea cu El. Și împăcarea aduce pacea lui Hristos și pacea Lui aduce atâta bucurie în noi. Și pentru că e sărbătoare în inimile noastre simțim și vrem să fie sărbătoare și în exteriorul nostru, și începem să ne primenim și casele, și grădinile, și orașele, și obiceiurile, și hainele și le împodobim pe toate cele din exterior. Târgurile de Crăciun ne păcălesc și ne spun invers, că pregătirea și împodobirea tuturor celor din exteriorul nostru aduc pacea și bucuria lui Dumnezeu în suflet.

Păi tocmai de aceea s-a întrupat Dumnezeu, pentru că omul prin toate ale sale nu se poatea salva/mântui pe sine însuși, avea nevoie de venirea Celui Sfânt în lume ca să ne sfințească și să ne readucă la starea cea dintâi și mai sus decât atât.

Au apărut și în România multe târguri de Crăciun, mult mai urâțele și mai kitchoase decât cele din occident. Târgurile de Crăciun de la noi sunt cu adevârat doar mâncare și băutură și chinezării. Târgurile de Crăciun românești sunt cârnați și caltaboși, cefe de porc și mici pe colindele lui Ștefan Hrușcă. Colindele lui sunt frumoase și sfinte, doar așezarea lor în acest context este nefericită. Dar poate pentru oamenii care nu mai au nicio fărâmă de credință în suflet și aceste adunări lumești le mai pot spune ceva despre Dumnezeul pe care nu L-au cunoscut sau de care s-au depărtat.

Ortodoxia și Târgurile de Crăciun nu au nimic profund în comun, ba dimpotrivă, sunt la poluri opuse. Târgurile de Crăciun sunt expresia desacralizată a evlaviei omului față de Nașterea Pruncului Iisus, adică a venirii lui Dumnezeu printre oameni.

În final rețineți: Nu târgurile de Crăciun aduc pe Dumnezeu și atmosfera sărbătorii în noi ci Biserica îl aduce pe Dumnezeu în inimile noastre și de aici motivul de sărbătoare în exterior.

Nu-L căutați pe Dumnezeu acolo unde nu este! Veți fi dezamăgiți! Căutați-L în dreapta credință în Biserica Lui!

Autor: Claudiu Balan