Te-ai unit cu Hristos?

În slujba ortodoxă a Sfântului Botez, candidatul este întrebat: “Te uneşti cu Hristos?” Întrebarea este pusă de trei ori, şi la urmă este întrebat din nou la timpul trecut: “te–ai unit cu Hristos?” Este clar din acest dialog şi din însăşi rugăciunile slujbei Botezului că această întrebare merge la centrul înţelegerii botezului de către Biserică. Într–adevăr, Botezul este doar începutul. S–ar putea spune că toată viaţa noastră este o chestiune de unire. “M–am unit cu Hristos?”

Această înţelegere a fost de importanţă majoră în viaţa mea ca şi creştin ortodox, şi cu siguranţă a jucat un rol în procesul convertirii mele. Pentru că atunci când suntem uniţi cu Hristos, nu este ceva ce se întâmplă în afara Bisericii, ci în, prin şi cu Biserica, cu Duhul Sfânt. Acesta este unul din motivele pentru care subiectul Ecleziologiei (doctrina Bisericii) mă interesează. Pentru că, aşa cum am mai spus în postările mele anterioare, Biserica nu este ceva separat de doctrină. În mod corespunzător, Biserica este ceea ce doctrina “descrie prin dogmele ei”, dacă aş putea fi aşa de îndrăzneţ.

Tot ceea ce Hristos ne–a dat în moartea şi învierea Sa este unirea noastră cu El. În scrisoarea către Efeseni Sfântul Paul rezumă asta prin a scrie:

El ne-a făcut cunoscută taina voii Sale pe care, potrivit bunăvoinţei Lui, mai dinainte întru Sine o plănuise spre buna rânduială a plinirii vremilor: toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, să fie iarăşi adunate întru Hristos; în El. (1:9 – 10)

Şi puţin după aceea afirmă:

Nu încetez să mulţumesc pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duh de înţelepciune şi de descoperire spre cunoaşterea Lui; şi să vă lumineze ochii inimii, pentru ca voi să pricepeţi care este nădejdea la care El v’a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui întru cei sfinţi şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Sale întru noi, cei ce credem, potrivit cu puterea lucrătoare a tăriei Lui pe care El a făcut-o să lucreze în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa întru cele cereşti, mai presus decât toată Începătoria şi Stăpânia şi Puterea şi Domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor, şi pe toate I le-a supus sub picioare, şi pe El L-a dat peste toate Cap Bisericii care este trupul Său, plinătatea Celui ce pe toate întru toţi le plineşte. (1: 16–23)

Unirea cu Hristos despre care vorbeşte Sfântul Pavel nu este altceva decât Biserica care este trupul lui Hristos. Suntem botezaţi “în Trupul Său” şi ne trăim toată viaţa noastră ca şi creştini  în Trupul Său. Biserica nu este secundară scopului lui Hristos, nu este nicio asociere simplă de credincioşi, ci este chiar taina unirii cu Dumnezeu care este scopul Său în toate lucrurile.

În pelerinajul meu, înţelegerea caracterului esenţial al Bisericii a fost un punct de cotitură – o recunoaştere că Biserica este o problemă serioasă, şi nu doar un punct de confort creştin. Dacă scopul lui Dumnezeu este adunarea tuturor lucrurilor în unul, atunci acea adunare este Biserica în sine.

Ştiind că nu a început să răspundă la toate întrebările mele, am început să–mi incadrez întrebările. Unde este Biserica? Cum este Biserica? Care este relaţia mea cu Biserica?

Sfântul Pavel recunoaşte în acelaşi pasaj din Efeseni că ceea ce ştim despre Biserică nu este încă ceea ce va fi. Spune că noi:

Am fost pecetluiţi cu Duhul cel Sfânt al făgăduinţei – arvuna moştenirii noastre –, în vederea răscumpărării celor dobândiţi, spre lauda slavei Sale. (13 – 14)

Nu este ceva desăvârşit ceea ce căutăm, nici ceva desăvârşit ce ar trebui să încercăm să creăm. Este noua creaţie a lui Dumnezeu pecetluită de Duhul Sfânt, până la timpul plinătăţii moştenirii noastre.

Pe o bază zilnică întrebarea “te–ai unit cu Hristos?” rămâne cea mai bună auto–examinare pe care am găsit–o. Îmi aminteşte de singurul meu scop al fiecărei acţiuni. Tot ceea ce trebuie să fac este să mă unesc cu Hristos. Fie că este iubirea de aproapele şi de duşman, rugăciunea, studiul, postul – totul – este de a mă uni cu Hristos.

Să dea Dumnezeu să cunoaştem viziunea pe care Sfântul Pavel ne învaţă în Scrisoarea către Efeseni şi să ne unim cu Hristos.

(Părintele Stephen Freeman)